Egocentrismul la parinti
Cum se manifesta si ce efecte are pe termen lung
Cand devenim parinti, principala prioritate o reprezinta, pentru mult timp, nevoile copilului. Ce se intampla insa cand propriile nevoi emotionale ale parintilor nu au fost implinite adecvat in copilarie? In unele situatii, apare egocentrismul. Ce inseamna egocentrismul, cum se manifesta la parinti si cum ii poate afecta pe copii pe termen lung.
Citeste si:
Tendintele narcisiste la parinti
Trei cauze frecvente pentru care parintii isi neglijeaza emotional copiii
Egocentrismul la parinti. Cum se manifesta
Egocentrismul inseamna preocuparea excesiva fata de propria persoana - propriile nevoi, emotii si dorinte sunt intotdeauna prioritare in comparatie cu nevoile, emotiile si dorintele celor din jur. In plus, egocentrismul presupune si un aspect cognitiv: incapacitatea de a intelege ca perspectivele, ideile sau atitudinile altor persoane pot fi diferite de ale noastre. In dezvoltarea copilului, egocentrismul este o etapa normala in primii doi ani de viata, cand copiii percep lumea doar prin propria perspectiva. In perioada 2-7 ani, cei mici incep sa inteleaga ca alte persoane pot avea perspective diferite, dar nu vor reusi tot timpul sa le inteleaga sau sa le adopte cand este necesar. In adolescenta, egocentrismul se manifesta prin convingerea ca propria persoana este obiectul atentiei celor din jur, ducand la un nivel crescut de autoconstientizare si automonitorizare.
La maturitate insa, egocentrismul duce la comportamente care produc probleme in relatiile cu cei din jur. Iata cateva exemple:
Concentrarea atentiei asupra propriilor pareri si perspective. Acest lucru, in relatia parinte-copil, poate duce la control psihologic excesiv: „Eu trebuie sa te invat cum sa gandesti.”, „Nu poti avea asemenea idei/preferinte/convingeri etc.”
Concentrarea atentiei asupra propriilor nevoi. In familie, acest lucru duce deseori la inversarea relatiei parinte-copil, copilul preluand responsabilitatea de a avea grija de parinte - emotional, fizic sau din toate punctele de vedere. Copilul cu rol de parinte se va simti responsabil pentru starea de bine a parintelui, in loc ca adultul sa fie responsabil pentru nevoile copilului.
Lipsa empatiei. Cand parintii nu pot sa isi imagineze starile emotionale ale copilului, sa inteleaga motivele comportamentelor acestuia sau sa vada situatiile din perspectiva lui, relatia dintre ei va avea de suferit. Cand parintilor le lipseste empatia, copiii nu au ocazia sa isi inteleaga propriile emotii, sa invete sa le gestioneze eficient sau sa isi respecte propriile nevoi emotionale.
Presiune excesiva asupra copilului, care este vazut drept extensie a parintelui. Egocentrismul inseamna deseori si preocupare excesiva legata de parerile celor din jur, iar felul in care este vazut copilul devine pentru parinte o sursa de validare sau de ingrijorare. „Ma faci de rusine.” sau „Ce o sa spuna lumea daca afla ce ai facut?” sunt replici care apar frecvent cand parintele isi percepe copilul ca fiind principala sursa de mandrie, dar si ca fiind „legat” de propria persoana, si nu separat de parinte.
Egocentrismul la parinti. Cauze frecvente
Egocentrismul nu este o alegere voluntara, ci un rezultat al propriei copilarii si evolutii. Printre posibilele cauze se numara:
- o copilarie lipsita de limite si reguli, in care parintii au indeplinit toate dorintele copilului, nu au reactionat la comportamentele inadecvate si nu au incurajat cooperarea, solidaritatea si alte valori morale sociale.
- o copilarie in care parintii au fost la randul lor egocentrici sau au avut tendinte narcisiste, incurajand aceleasi trasaturi si la copil prin lauda excesiva si incurajarea unei imagini de sine nerealist de pozitiva, de exemplu.
- parinti care au idealizat copilul, creandu-si o imagine perfecta asupra copilului si incurajand reprimarea nevoilor si trasaturilor reale ale copilului. Deseori, idealizarea copilului inseamna, implicit, si convingerea ca acesta merita totul sau merita orice isi doreste, o convingere pe care copilul o preia involuntar.
Egocentrismul la maturitate poate fi depasit prin constientizare a comportamentelor mai putin benefice, prin gasirea unor modalitati adecvate de implinire a propriilor nevoi emotionale (in relatii cu alti adulti) si, deseori, prin terapie sau consiliere.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Momentele mici de bucurie - de ce sunt importante pentru echilibrul emotionalTi s-a intamplat ca privind un apus de soare, sa ramai fermecat de imagine? Sunt momente in care te opresti din ce faci pentru a-ti privi copilul cum rade si simti recunostinta intensa pentru familia ta? Astfel de clipe de incantare, momente scurte de bucurie intensa poarta numele de ”glimmers”, sau momente de bucurie pura.
-
Semne ca ai avut o copilarie dificilaO copilarie dificila poate lasa urme adanci in sufletul unei persoane si poate influenta modul in care aceasta se va dezvolta atat din punct de vedere fizic, cat si emotional si mintal.
-
Cum putem creste toleranta la stresPutem face mai usor fata stresului daca detinem o serie de abilitati si tehnici care sa ne ajute sa gestionam situatiile neplacute.
Adauga tu primul comentariu: