Narcisismul la parinti

Citeste si alte materiale despre relatiile toxice dintre parinti si copii:

Trei efecte ale unei copilarii toxice

Ce se intampla cand copiii nu au o relatie sigura cu parintii lor

Narcisismul – ce inseamna si cum se manifesta

In ultima vreme, auzim deseori despre narcisism si despre efectele lui asupra relatiilor cu cei din jur. Ce inseamna mai exact narcisismul? Tulburarea narcisista de personalitate este definita ca prezenta dificultatilor in relatie cu cei din jur si cu sine insuri. Semnele narcisismului includ:

In privinta identitatii personale:

Definirea stimei de sine si a propriei identitati prin raportare excesiva la cei din jur. Stima de sine poate fi foarte ridicata sau foarte scazuta sau variaza de la o extrema la alta. Controlul propriilor emotii fluctueaza si el in functie de fluctuatia stimei de sine. Persoana isi stabileste scopuri pentru a obtine aprobarea si admiratia celor din jur, setandu-si fie standarde prea inalte (pentru a se percepe pe sine ca fiind exceptional), fie prea scazute (deoarece simte ca merita sa primeasca lucruri fara a depune efort pentru ele).

In privinta relatiilor interpersonale:

Empatie scazuta: persoana are dificultati in a recunoaste si intelege emotiile si nevoile celor din jur. Este foarte atenta la reactiile celor din jur, dar numai daca le considera relevante pentru propria imagine (de exemplu, la laude sau critica). Isi supraestimeaza sau subestimeaza efectul pe care il are asupra altor oameni.

Intimitate scazuta: relatiile sunt superficiale si exista doar pentru stima sa de sine. Persoana are un nivel scazut de interes fata de ceilalti si fata de experientele lor si urmareste castigul personal in relatiile sociale.

Grandiozitatea si nevoia excesiva de atentie si admiratie ii definesc de asemenea personalitatea. Persoana este convinsa ca merita mai mult decat ceilalti, ca este mai capabila decat alti oameni si poate avea atitudini de superioritate fata de acestia. De asemenea, incercarile de a fi in centrul atentiei si de a primi admiratia celor din jur sunt specifice.

Narcisimul la parinti

Cum se traduc toate aceste trasaturi in relatia parintilor narcisisti cu propriii copii si care sunt efectele acestuia asupra dezvoltarii celor mici?

Parintele narcisist are nevoie de succesul copilului pentru a-si valida stima de sine. Parintii narcisisti seteaza asteptari care nu vin in beneficiul copilului, ci mai degraba nevoii lor de implinire a propriilor dorinte si vise. In loc sa incerce sa isi creasca un copil cu ganduri, emotii si scopuri personale, copilul este crescut astfel incat sa devina o extensie a parintelui si a dorintelor acestuia, individualitatea copilului avand de suferit. Copilul poate dezvolta la randul lui complexe de superioritate si tendinte de perfectionism, daca va interioriza pretentiile parintelui sau va creste sub presiunea asteptarilor exagerate ale parintelui.

Exemplu: „Mama mereu ma imbraca in costumase desi mie nu imi placeau deloc. Cred ca ii placea cand lumea ma lauda. Era mai mult pentru a se simti ea bine.”

In cealalta extrema, parintele narcisist incearca sa il marginalizeze pe copil. Unii parinti narcisisti se simt amenintati de potentialul copilului lor si simt ca acesta nu face decat sa le raneasca stima lor de sine. In consecinta, o mama sau un tata narcisist va depune eforturi pentru a-si injosi copilul si mai ales pentru a ramane el superior in relatia cu copilul. Exemplu: „E mereu ceva in neregula cu tine !” sau „Niciodata n-ai sa fii suficient de bun!”.

Neglijarea. In unele situatii, parintele narcisist poate alege sa se concentreze in primul rand asupra propriilor interese, chiar daca acestea inseamna si neglijarea copilului. Aceste activitati ofera parintelui stimulare, validare si importanta dupa care tanjeste. Copilul este lasat fie in grija celuilalt parinte, fie de unul singur.

Imaginea superficiala. Deoarece au o nevoie excesiva de admiratie si apreciere, parintii narcisisti pot ajunge sa prezinte in fata lumii o alta imagine a familiei decat cea reala. In aceasta situatie, copiii invata ca este normal sa se prefaca si sa ofere o imagine falsa celor din jur.

Exemplu: „In copilarie, am crezut ca este normal ca mama sa fie o cu totul alta persoana in public, fata de cum era acasa.”

Manipularea. Cele mai frecvente exemple de manipulare includ:

• Capcana vinovatiei: „Am facut totul pentru tine si uite cum ma rasplatesti!”
• Invinovatirea: „Este vina ta fiindca nu sunt fericita!”
• Rusinea: „Rezultatele tale la scoala sunt o rusine pentru intreaga familie!”
• Comparatii negative: „De ce nu poti sa fii la fel de bun ca fratele tau?”
• Presiune nerezonabila: „Vei da totul din tine ca sa ma faci mandra!”
• Manipulare emotionala: „Nu esti fiica/fiul meu decat atunci cand atingi asteptarile pe care le am vizavi de tine !”

Astfel, iubirea conditionata apare frecvent in relatia parintelui narcisist cu copilul sau.

Lipsa empatiei. Conteaza doar ceea ce parintele simte, copilul avand datoria sa il asculte pe parinte intotdeauna. Copiii in astfel de cazuri raspund in trei moduri specifice instinctelor de supravietuire: fie se revolta si incearca sa isi impuna propriile nevoi, fie se distanteaza de parinti, fie isi neaga propriile emotii, jucand rolul cerut de parinte.

Dependenta/Codependenta. Parintii narcisisti se pot astepta ca propriii copii sa aiba grija de ei toata viata. Aceasta dependenta poate fi emotionala, fizica sau financiara. De cele mai multe ori parintii isi manipuleaza copiii pentru a face sacrificii nerezonabile, fara a tine cont de prioritatile si nevoile copiilor lor. Codependenta apare atunci cand copilul isi sprijina parintele in iresponsabilitatea, dependenta, procrastinarea sau slaba sanatate fizica si/sau mentala. Exemplu: „Mama mea se asteapta sa o sprijin financiar încontinuu. Ea spune ca nu poate trai fara mine.”

Gelozia si posesivitatea. Din moment ce o mama sau un tata narcisist se asteapta sa fie ascultat mereu de copil, poate deveni extrem de gelos la orice semn de independenta sau maturizare a copilului. Orice act de individualism sau separare, orice decizie, prieten sau traseu profesional ales trebuie sa fie aprobat de catre parintele narcisist. Aparitia unui partener romantic in cazul copilului-adolescent poate fi considerat o amenintare majora, iar deseori parintele va folosi respingerea , critica sau competitia ca modalitate de a-i arata copilului ca acel partener nu este suficient de bun.

Narcisismul la parinti poate aparea ca urmare a unei relatii dificile cu propriul parinte. Dincolo de a identifica efectele negative ale narcisismului parintilor, este important ca acestia sa primeasca sprijinul de care au nevoie pentru a-si stabiliza stima de sine la un nivel sanatos si pentru a invata sa relationeze pozitiv cu cei din jur.