Sapte feluri in care prevenim violenta la copii
Violenta apare in urma interactiunii dintre factorii genetici si mediu. Nu putem schimba ADN-ul cu care ne-am nascut, insa putem sa influentam modul in care se exprima genele care predispun la violenta. Sunt o multime de lucruri care pot fi facute pentru a preveni violenta, insa in primul rand ea trebuie inteleasa.
Citeste si:
Violenta verbala si efectele ei asupra copiilor
Invata copiii violenta de la parinti?
Violenta este rezultatul unei combinatii de factori biologici, sociali si psihologici, in special cei care cresc expunerea la vulnerabilitate, rusine si umilinta. A preveni violenta inseamna a oferi copilului opusul acestora: a te asigura ca se simte in siguranta, ca traieste intr-un mediu in care primeste sprijin si iubire si ca are o stima de sine sanatoasa si realista.
Factorii care contribuie la violenta sunt experientele adverse din copilarie precum abuzul, neglijenta, trauma, pierderea sau abandonul. Victimele saraciei, copiii carora le lipsesc elementele de baza de care au nevoie pentru a trai, cei care se lupta cu o sanatate precara, sunt mult mai predispusi sa se implice in acte de violenta.
Sapte factori care previn violenta in randul copiilor
Cum poate fi prevenita violenta copiilor? Iata 7 lucruri care ii ajuta pe copii sa nu dea curs tendintelor agresive in relatiile cu cei din jur:
Relatiile de atasament. Copiii au nevoie de adulti care arata ca ii iubesc si le vor binele. Se spune ca e nevoie ca un copil sa aiba cel putin 5 adulti cu care sa aiba relatii armonioase si apropiate. Nu doar parintii au un impact puternic asupra copiilor. Bunicii, matusile si unchii, profesorii, consilierii si prietenii de familie pot fi modele de rol pozitive pentru copii.
Dezvoltarea empatiei. Ajuta-ti copilul sa isi ezvolte empatia. Imagineaza-ti o scena in care copilul tau il loveste pe un alt copil in parc. In acel moment, probabil ai insista sa ii ceri sa isi prezinte scuzele, dar ce faci sa il ajuti sa simta empatie? A spune ca iti pare rau, nu are nicio semnificatie mai ales pentru un copil care nu simte acest lucru. O metoda eficienta de a-l ajuta pe copil sa evite violenta pe viitor este sa ii ceri copilului sa descrie cum anume crede ca se simte copilul care a fost lovit. Ajutandu-l sa inteleaga cum se simte un copil ranit, il ajuti sa isi dezvolte empatia si sa aleaga in mod constient sa nu mai fie violent data viitoare cand devine furios.
Valorile morale. Copilul isi formeaza valorile morale observand comportamentul parintilor. Asadar, evita violenta in interactiunea cu el, explica-i de fiecare data cand e enevoie ca violenta nu este tolerata in familie si asuma-ti responsabilitatea pentru greselile pe care le faci ca parinte.
Evitarea disciplinei bazate pe pedepse dure. Atunci cand parintii sunt violenti, abuzivi sau insensibili cu proprii copii, chiar si avand intentii bune, vor incuraja violenta in randul celor mici. Copiii pedepsiti violent vor invata sa fie insensibili, isi vor pierde repede controlul si vor abunda de furie. In loc de pedepse, alege sa il lasi pe copil sa se confrunte cu consecintele propriilor actiuni: de exemplu, daca nu are grija de obiectele care ii apartin, nu se va mai putea bucura de ele.
Incurajarea increderii in sine. Ajuta-ti copilul sa descopere care sunt lucrurile la care se pricepe si incurajeaza-l sa isi dezvolte acele abilitati. Un copil care este laudat onest pentru adevaratele sale abilitati are toate sansele sa se dezvolte armonios din punct de vedere emotional. Evita sa il lauzi pe copil pentru actiuni simple sau sa il asiguri intotdeauna de calitati extraordinare pe care doar el le are, in comparatie cu alti copii. Atunci cand incercam sa il asiguram pe copil ca este „perfect” sau „cel mai bun”, ii incurajam vanitatea si, indirect, tendintele violente fata de cei din jur. Copiii care cresc cu ideea ca trebuie sa fie cei mai buni in comparatie cu alti copii vor avea dificultati in a-si face prieteni si a interactiona armonios cu acestia. Pe de alta parte, lauda onesta nu inseamna evidentierea rezultatelor mai putin bune sau a defectelor copilului. Uneori, din dorinta de a fi obiectivi sau sinceri, alegem sa mentionam si calitatile negative ale copiilor sau domeniile in care au mai putine abilitati: „Este bun la matematica, dar nu ii place sa citeasca deloc.”. O asemenea abordare nu incurajeaza increderea in sine a copilului, ci doar ii aminteste ca parintii lui nu sunt multumiti de el.
Asertivitatea. In mod paradoxal, copiii care invata sa comunice intr-un stil pasiv, vor avea izbucniri de furie si agresivitate, deoarece nu vor sti sa isi exprime frustrarile acumulate in timp in relatiile cu cei din jur. Comunicarea asertiva ne ajuta sa gasim calea de mijloc intre agresivitate si pasivitate in relatiile sociale. De aceea, este important sa ii arati copilului ca poate comunica orice emotie intr-o maniera care sa respecte atat persoana careia i se adreseaza, dar si propriile nevoi.
Tehnicile de gestionare a emotiilor. Violenta apare atunci cand furia, frustrarea sau dezamagirea sunt prea puternice pentru a mai fi gestionate eficient de catre copil. De aceea, nu este niciodata prea devreme sa il inveti pe copil cum isi poate calma emotiile puternice si cum le poate exprima astfel incat sa nu ii afecteze negativ pe cei din jur.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Violenta copiilor fata de parintiViolenta copiilor fata de parinti poate include comportamente agresive verbale si fizice, rele tratamente, distrugerea lucrurilor si obiectelor materiale, abuz financiar si chiar violent fizica.
-
Violenta verbala la copii. Cand copilul iti vorbeste uratUna dintre cele mai dureroase si dificile situatii cu care se pot confrunta parinti este violenta verbala a copiilor. Cand copiii isi insulta, ameninta sau ridiculizeaza parintii, acestia din urma pot ajunge sa se simta coplesiti, furiosi sau chiar vinovati.
-
Rusinea si experientele adverse din copilarieExperientele adverse din copilarie (trauma, abuz, separarea de parinti, bullying-ul sau hartuirea) pot da nastere la rusine toxica pe termen lung, care nu dispare la maturitate fara un efort constient sau fara sprijin terapeutic.
Adauga tu primul comentariu: