Violenta verbala si efectele ei asupra copiilor

Comentează:

20 comentarii

• 

  Elena    17.11.2023 - 09:34

  materiale utile părinților
• 

  mihai    07.05.2017 - 13:38

  mda..
• 

  Oana    06.02.2016 - 20:21

  nu i-am vorbit dar am sa-i vorbesc.eu am avut o relatie in care cel cu care am trait a folosit si violenta verbala si violenta fizica si am sa am mare grija sa nu pateasca ca mine.
• 

  Carmen    28.02.2011 - 12:24

  Revin la ideea ca nu stiu cum sa-mi apar copilul de agresivitatea lui psihologica ( n.b.'sentimente negative' ).
  I-am cedat totul , mi-am construit o alta viata , copilul chiar daca i-ar fi incredintat nu-l poate/stie creste , ba chiar i se opune. Cand incearca sa preia controlul vietii mele il ignor . Ura aceasta vine din alta parte , iar eu nu cred ca o intretin .
• 

  Caciula 2 Ioana    27.02.2011 - 22:20

  Carmen,
  
  Un divort aduce cu sine multe sentimente negative, furie, dorinta de razbunare, iar conflictul ajunge sa se amplifice atat de mult incat partenerii, cum probabil este si cazul fostului tau sot, sunt centrati numai pe a avea controlul asupra situatiei si a-l domina pe celalalt. Aceasta se face insa din pacate prin intermediul copilului, care devine centrul acestor conflicte, ceea ce poate avea consecinte serioase asupra comportamentului sau si asupra dezvoltarii sale emotionale. E important sa o sustii pe fetita ta si sa atenuezi socul emotional, cum spui tu, si la fel de important ca si tu sa ai parte de sustinere in aceasta perioada - de la familie, prieteni, psiholog.
• 

  Carmen    25.02.2011 - 10:45

  Draga Ioana,
  
  De multe ori stau si ma gandesc de ce vrea cu atata disperare sa ia fetita la el ? Isi da si el seama ca nu e un parinte bun (cred ). Chiar si o data la doua saptamani in weekend cand o ia , striga la ea si isi varsa numai veninul asupra ei . Nu are rabdare cu ea , nu stie cum , nu a avut niciodata grija decat de el .Fetita face scoala in limba germana , limba pe care el nu o cunoaste . Pur si simplu i-ar fi o povara .
  Fetita are o personalitate puternica si ies scantei de fiecare data cand stau impreuna .
  Si cand a fost mica nu a stat nicidata cu ea . Pur si simplu pentru el fetita era un 'Pampers mare si plangacios ' .
  Nu inteleg ! Nu inteleg ce il motiveaza sa-si distruga copilul si pe mine ?
• 

  Carmen    25.02.2011 - 10:07

  Draga Ioana,
  
  Cum spui si tu '...din pacate legislatia in Romania'.
  Am castigat pana acuma in procesul de reincredintare , proces complex care frizeaza aproape imposibilul .
  M-a dat in judecata ca si-a micsorat pensia alimentara si a trebuit sa-i platesc o suma fantastica cheltuieli de judecata (de ce trebuie sa fac asta inca nu m-am prins ! ). Pensie alimentara pe care oricum nu a platit-o !!! M-am dus la executor si am cerut pensia restanta si mi-a facut si din asta un proces de contestatie la executarea silita si culmea l-a si castigat , asta pentru ca am fost 'de rea credinta' cand m-am dus la executor cu sentinta investita cu titlu executor. Si acolo trebuie sa-i platesc o suma fantastica pentru cheltuieli de judecata . Si multe altele ... El are pregatire juridica si 'ceva putere' in oras . Asa ca practic am plecat cu copilul de mana fara posibilitatea de a-mi lua pana si lucrurile personale si tot nu este suficient . Din contra , mi-a inventat o groaza de mizerii . A trebuit sa-mi angajez avocat din alt oras pentru ca pur si simplu nu vroia nimeni sa-mi preia cazul . Cand sunam la 112 veneau agentii care-mi spuneau sa ma linistesc ca nu am nimic . Am patru certificate medico-legale care le tin in sertar si nu am ce face cu ele pentru ca e destul de istet ca sa nu ma loveasca cand sunt martori . Asa ca nu recunoaste nimic .
  
  Nu exista termenul de hartuire procesuala , dar ar trebui introdus .
  
  Nu exista nici macar calomnia , iar la proces declara ca fac 'sex cu concubinul si copilul in pat' .
  
  Si as putea sa trec peste toate astea , dar marea problema e ca incearca sa-i bage fetitei in cap astfel de mizerii . Iar fetita ii spune ca 'nu-i adevarat ca mama doarme cu mine ' . Pai ce parinte zdravan la cap si-ar convinge fetita (pe atunci avea opt ani ) , ca A FOST agresata sexual ?!!! Care parinte integru i-ar da antibiotice din doua in doua saptamani , doar ca sa aiba hartii la dosarul de reincredintare ? Si eu ma duceam dupa ce venea acasa din weekend-ul facut la el si ii facea control si primeam adeverinta ca fetita este sanatosa si nu necesita tratament cu antibiotice .
  
  Pur si simplu e un pericol pentru copil si legal nu il pot opri pentru ca este destul de istet si stie ce acte sa faca pentru a pastra o aparenta legalitate . Asa ca nu-mi ramane decat sa dreg busuiocul si sa mai atenuez din socul emotional si presiunea pe care o exercita asupra copilului .
  
  A , cat despre mediator nici pomeneala , dupa ce am renuntat in scris la toate bunurile care mi se cuvenea acum vrea un sfert din salariul meu si copilul ( pe care sa-l creasca menajera lui , pentru ca el nu stie sa-si faca nici macar un ceai).
• 

  Caciula 2 Ioana    24.02.2011 - 23:50

  Draga Carmen,
  
  Din pacate legislatia din Romania in privinta custodiei copilului nu este aliniata celei din alte tari ale Uniunii Europene. Insa au aparut si la noi mediatorii familiali care pot fi o solutie pentru conflictele de acest gen, si care ii pot ajuta pe parteneri sa decida in privinta impartirii bunurilor si a situatiei copilului. Daca spui ca nu prea exista cale de dialog intre voi, atunci, cred eu, solutia legala este cea din instanta. Cum si tu te afli intr-o situatie dificila din punct de vedere emotional, cred ca sustinerea si consilierea oferite de un psiholog ar fi benefice atat pentru tine, cat si pentru fetita ta.
• 

  Carmen    24.02.2011 - 12:31

  1.Am recitit raspunsul si mi-am dat seama ca am folosit des cuvantul 'desi' . Sper sa nu devina suparator !
  2.Nu mai este 'sotul' , din fericire este ex-ul
• 

  Carmen    24.02.2011 - 11:36

  Draga Ioana ,
  Am citit (atat cat am gasit pe net) despre sindromul alienarii parentale in special teoria prof. Richard Alan Gardner .
  Situatia e putin diferita deoarece eu il vad pe ex un parinte alienator obsesiv , desi NU este parintele caruia i s-a incredintat copilul . Fetita inca nu sufera de sintromul PAS , desi s-a folosit 'artileria grea' impotriva mea . Resimte insa din plin toata ura lui , ceea ce nu-mi convine de loc ! Nu stiu insa cum o pot feri de toate aceste abuzuri care vin din partea lui . Am cerut si in instanta ca ex sa fie expertizat psihiatric deoarece dupa parerea mea de nespecialist este paranoic cu accente de schizofrenie . Mi s-a raspuns ca nu face obiectul dosarului desi este parintele caruia e posibil sa i se incredinteze copilul . Ex este orfan de la varsta de cinci ani , a crescut in orfelinat , neamurile lui spun ca tatal lui a omorat-o pe mama , desi nu s-a putut dovedi , a practicat sporturi dure si a excelat intr-o cariera in cadrul armatei . In timpul casatoriei cu el mi-am pierdut self-esteem-ul , si am suportat pana si relatiile lui extraconjugale si agresiunile lui fizice , asta pana in momentul in care am ajuns la urgente in perfuzii si eu spuneam ca m-a batut iar el spunea ca am venit beata si am alunecat pe scari . Atunci s-a produs declic-ul si mi-am dat seama ca tocmai motivul pentru care mai supravietuia acea relatie este gresit :este mult mai bine pentru fetita sa fim divortati decat sa aiba o familie cu doi parinti. La proces m-a convins ca e mult mai bine sa nu motivam decizia petru ca fetita sa nu fie afectata in continuare de sentinta scrisa . Am semnat orice ! Mare greseala ! Singura lui grija era partea materiala , inclusiv i-am semnat ca nu-mi trebuie pensie alimentara pentru copil .
  Oricum , sunt multe de spus . Problema e ca nu gasesc modalitatea legala de a-mi proteja copilul de presiunea pe care o exercita , desi e evident ca are grave probleme cu echilibrul emotional . Si fetita mea preia din acest dezechilibru , eu incercand mereu sa o ecranez si sa ii ofer sansa unei copilarii fericite .
• 

  Caciula 2 Ioana    17.02.2011 - 22:30

  Draga Carmen,
  
  Situatia in care te afli este dificila atat pentru tine, cat si pentru fetita ta, care se afla prinsa in acest conflict parental al carui miza este. Cu siguranta toata aceasta tensiune emotionala este resimtita in mod negativ de fetita ta, iar consilierea psihologica este foarte indicata pentru ea, in vederea sustinerii echilibrului sau psihologic. Exista, mai ales in cazul divorturilor dificile si al proceselor pentru custodia copilului, ceea ce se numeste "Sindrom de alienare parentala", in care unul dintre parinti incearca sa anuleze autoritatea celuilalt, prezentand copilului si autoritatilor o imagine negativa despre acesta. Efectele psihologice asupra copilului sunt importante, putand sa apara o imagine de sine negativa, anxietate, si o relatie deteriorata cu parintii. Este important sa o feriti, ca parinti, pe fetita, de consecintele unui astfel de conflict. Daca sotul tau nu considera ca a-i spune lucruri negative copilului despre tine este daunator, poate ar fi indicat ca vizitele sa se realizeze in prezenta altei persoane. In acelasi timp, incearca sa nu ii vorbesti fetitei in mod negativ despre tatal ei, ci sa-i explici in mod rational ceea ce crezi tu ca se intampla. Multa rabdare iti doresc, deoarece astfel de conflicte sunt de obicei de durata, insa nu le lasa sa iti domine viata, ci incearca sa ajungi la o normalitate pentru tine si copilul tau.
• 

  Carmen    15.02.2011 - 10:22

  Am apelat la psihologul scolar , asta pentru ca avocata m-a sfatuit ca pana se termina procesul de reincredintare sa nu merg mai departe . Din pacate am o parere proasta despre profesionalismul respectivei ( dupa ce am povestit cu ea despre situatia complicata in care se afla fetita , cand am dus-o , a inceput sa-i furnizeze elemente de care sa se poata folosi fetita pentru a refuza sa mai mearga la sedinte , de genul 'daca nu vrei si nu-ti place poti sa nu vii !', 'daca nu-ti place de mine poti sa nu mai vii' , iar dupa aceea mi-a spus ca nu poate trece de o anumita bariera si ca fetita e deosebit de matura pentru varsta ei ! ). O parere mai buna am despre psiholgul de la Protectia Copilului care a realizat complexitatea situatiei , desi in hartiile pe care le face in cadrul serviciului sunt doar simple inregistrari ale convorbirilor , fara a-si exprima opinia . Desiguri ex mi-a facut o tona de plangeri si acolo ! Plangeri care nu s-au adeverit . Anul trecut in decembrie a dus-o pe fetita la un psiholog care din fericire lucreaza si in comisia de expertiza pentru copii abuzati , si a obtinut un raport de analiza de genul ca fetita sufera din cauza despartirii si ca are imagini parentale relativ bune . Cand m-am trezit cu raportul la proces am pus mana pe telefon si i-am spus psihologului respecti ca am sa-i fac plangere la Colegiul Psihologilor ca si-a permis sa-mi expertizeze copilul fara acordul meu (fetita fiind in vacanta la ex ). Mi-a spus ca ex a venit si i-a spus ca are acordul meu , e adevarat ca nu a verificat , dar ca ex a fost foarte dezamagit pentru ca a venit cu copilul invatat sa spuna ca a fost abuzat sexual iar acest copil NU a fost abuzat !
• 

  Gabriela Vochescu    15.02.2011 - 08:54

  Carmen,consulta un psiholog.De multe ori se intampla sa nu putem depasi o situatie dar niciodata nu apelam la un psiholog.Este adevarat ca este greu de gasit...dar nu este imposibil!Numai bine!
• 

  Gabi Alama    15.02.2011 - 08:47

  carmen, imi pare rau sa aud ca treci printr-o poveste atat de complicata. sper sa se rezolve cu bine. Cred ca trebuie sa apelezi la un avocat foarte bun care sa te ajute sa treci peste proces. De asemenea, cred ca este esential pentru echilibrul fetitei tale sa apelezi la un psiholog sau consilier care sa o ajute sa faca fata acestei situatii. Imi imaginez ca este foarte greu sa explici unui copil aceasta situatie. Numai bine tie si fiicei tale!
• 

  Carmen    15.02.2011 - 08:07

  Am divortat de un sot agresiv . Am o fetita de noua ani care mi-a fost incredintata spre crestere si educare . Fostul o agreseaza verbal si emotional pentru a o determina , CULMEA ! , sa declare ca vrea sa fie crescuta de el . Incerc sa o fac sa constientizeze ca este manipulata psihologic , desi uneori mi-e destul de greu sa-i explic pe inteles . Legatura dintre agresor si victima mi se pare foarte puternica , iar faptul ca nu o agresez si eu la randul meu mi se pare ca o deruteaza de multe ori , fetita tragand concluzia ca sunt mult mai slaba si confuza decat fostul sot . Fostul incearca sa-i modifice toate amintirile si sa ma prezinte drept dusmanul fericirii fetitei . Desigur , nu mai recunoaste nimic si eu sunt de vina pentru divort , pentru situatia actuala pentru micile neimpliniri , eu sunt sursa tuturor relelor . Ce pot face pentru a o echilibra emotional si a o face sa inteleaga ca nu e corect ce-i face ex ? El a fost in stare sa-mi faca un proces de reincredintare in care capetele de acuzare sunt faptul ca fetita a fost agresata sexual de catre un amic de-al meu si ca are astm si nu-i dau medicamentatia necesara . Nici unul din capetele de acuzare nu este real insa el a reusit sa o convinga pe fetita sa declare ca "nu mai stie ce s-a intamplat dar tata spune ca i s-a intamplat ceva FOARTE rau " iar in ceea ce priveste astmul a reusit sa-i faca dosar de asmatic , sa o inscrie in Programul National de Asmatici iar eu ii fac toate analizele la doctori pneumologi care exclud diagnosticul de astm . Cand am divortat am facut prostia sa semnez un asa-zis partaj in care renuntam la toate bunurile materiale pe care le facusem impreuna (casa, apartament, masina, garaj, toate lucrurile care ajutau la mentinerea unui trai decent ), bazandu-ma pe mine si pe ajutorul celor dragi . Acuma ex imi spune :" ti-am luat tot , iti iau si copilul si ai sa ma platesti pentru asta ! " Sunt in procese peste procese cu el de patru ani de zile . Sunt obosita si nu vad sa se termine curand toate astea.... :(
• 

  ama    05.02.2011 - 16:06

  Stiti ce e mai grav? Faptul ca sunt parinti care constientizeaza ca gresesc, dar nu se pot controla.Ei isi spun mereu ca nu vor mai face asa, ca data viitoare se vor opri la timp, dar...asa formeaza viitorii parinti care, mai mult ca sigur, le vor semana. Stiti cat sufera un parinte care stie ca greseste? Ar trebui ca parintilor sa nu le fie jena sa mearga la consilier, pentru ca acesta reprezinta un factor care ar putea echilibra situatia. Stiu ca par vorbe mari, dar chiar si noi, necunoscutii, am putea sa-i ajutam cu un cuvant bun, cu un sfat pe care multora le e teama sa-l ceara.Trebuie stiut ca asa cum ni-i formam pe copii, asa ii avem.
• 

  Maria Ramulescu    28.01.2011 - 18:25

  dar sa ajutati acesti parinti v-ati gandit? v-ati gandit ca poate nici ei nu stiu ca gresesc? sau stiu dar nu se pot abtine? ca au nevoie de ajutor? parerea mea este ca intai ar trebui ,,triati" si abia apoi omorati cu pietre. nu zic ca nu trebuie pedepsiti, insa doar cei care merita cu adevarat ,restul trebuie sa fie ajutati prin infiintarea unor cbinete e condiliere la nivel de gradinita, de scoala sau la ce nivel vreti voi. sunt de parere ca etichetarea parintilor printr-un diagnostic simplist nu rezolva problema. este mult de discutat pe acesta tema...personalitatea unui adult se formeaza incet, incet, problemele de sanatate mintala, trebuie tratate incet, incet. ati intrat pe un teren alunecos...acestui subiect ii trebuie mnulta intelepciune, cunoastere, rabdare, altruism.
• 

  adriana    26.01.2011 - 20:17

  Va felicit din inima pentru acest articol! Sper ca pe viitor cei in drept sa ia atitudine si sa incerce sa remedieze aceasta problema.Sunt dispusa sa ajut pe cei care vor initia un protest in acest sens pe facebook sa orinde in alta parte.
• 

  eva    26.01.2011 - 12:50

  sustin punctul de vedere al doamnei Roxana.
  la acelasi articol, dar pe facebook, am intervenit si eu, indemnand la actiune. concret, sa propunem legi autoritatilor, si sa le sustinem, stiind ca alesii nostri nu vor face nimic din proprie initiativa. trebuie sa ne unim si sa actionam!
• 

  roxana ranja    23.01.2011 - 06:25

  ce mi se pare mie cel mai grav este ca uneori vedem in jur semne ale violentei vrebale asupra copiilor si nu facem nimic, nu intervenim de loc pentru ca suntem straini de situatie nu cunoastem personal, si in cazul in care uneori intervii in apararea unui copil abuzat verbal, tot tu esti de condamnat ca " te bagi unde nu-ti fierbe oala " si ar trebui sa iti vezi de ale tale si din nefericire cateodata tot copilul are de suferit dupa o asemenea interventie pentru ca dupa ce pleci aude acuzatii de genul " s-a intamplat din vina ta "
  pentru abuzuri nu intervine nimeni si cei care asaista intamplator se fac ca nu vad .
  e revoltator sa vezi cata lume sare in aparararea unui copil si se ia de un parinte pe motiv ca nu are fularul pe gura si pe nas pus , ci e infasurat doar in jurul gatului , cati sar in apararea acestui copil condamnand un parinte ca nu stie ce sa faca si cate i se pot intampla acelui copil , se face cwerc in jur si toti isi dau cu parerea, iar cand vad un copil abuzat verbal pe strada intorc capul, se fac ca nu vad, si grabesc pasii.
  personal as dori ca autoritatile sa ia atitudine impotriva acestor parinti , nu doar politia , vb de medici , educatori si invatatori. din nefericitetraim cu o mentalitate gresita si trebuie sa fim educati in acest sens