Rusinea toxica la copii
Cand copiii ajung sa se simta singuri si lipsiti de valoare
Majoritatea parintilor isi doresc sa aiba copii increzatori in ei insisi, curajosi si fericiti. Pe de alta parte, multi parinti folosesc pedepsele, etichetarile sau violenta verbala pentru a-i disciplina pe copii, cu intentia buna de a le forma comportamente acceptabile sociale. Insa aceste actiuni erodeaza increderea in sine a copilului si capacitatea lui de a fi fericit, deoarece dau nastere la ceea ce specialistii numesc rusine toxica.
Te-ar putea interesa si:
Cand rusinea nu este benefica pentru copii
Cand copilul traieste in critica, invata sa condamne
Diferenta dintre rusinea normala si rusinea toxica
Rusinea este o emotie care apare cand am facut alegeri gresite, fie pentru ca nu am stiut sa evaluam o situatie mai bine, fie pentru ca ne-am lasat condusi de emotii. Apare pentru a ne arata ca data viitoare trebuie sa actionam altfel.
Asadar, rusinea este o emotie valoroasa, care ne poate ghida catre alegeri mai bune. In copilarie insa, acest tip de rusine, asa zisa rusine „normala” se poate transforma cu usurinta in rusine toxica, afectand intreaga imagine de sine a copilului si relatia sa cu parintele. Cum se intampla acest lucru?
Atunci cand copilul are un comportament inadecvat social (de exemplu, intrerupe discutia dintr-un grup de adulti pentru a le arata un desen), parintele are mai multe variante de actiune:
- isi cere scuze adultilor, il ia pe copil deoparte si ii explica de ce acest comportament a fost nepotrivit, in cuvinte simple si cu blandete: “Acum adultii se concentreaza asupra discutiei lor, poti sa le arati mai tarziu, cand vom petrece timp si cu copiii. E un desen foarte frumos.” Aceasta abordare il ajuta pe copil sa faca fata rusinii, sa invete din aceasta situatie si sa se simta in continuare apreciat si iubit. Cat timp adultul nu are la randul lui o reactie exagerata fata de comportamentul copilului si isi poate gestiona propria rusine determinata de “greseala” copilului, va putea gestiona situatia eficient. Aceasta modalitate de gestionare a rusinii copilului asigura pe termen lung cooperarea acestuia si apropierea emotionala in relatia cu parintele.
- il cearta pe copil pentru impulsivitatea si lipsa de maniere, eventual pedepsindu-l de fata cu tota lumea: “Cum poti sa fii atat de obraznic? Nu vezi ca avem o discutie importanta?”. Intr-o asemenea situatie, copilul nu doar ca intelege ca a avut un comportament gresit, dar simte ca intreaga lui persoana este “gresita”, lipsita de valoare si neiubita. In acest caz, rusinea copilului devine toxica, pentru ca nu il mai ajuta sa isi corecteze comportamentul si devine coplesitoare.
Rusinea toxica – ce consecinte are pe termen lung
Erodarea increderii in sine si formarea unei imagini de sine negative. Cand copilul este supus frecvent rusinii toxice, va invata despre sine ca are nevoi si emotii “gresite”, ca alegerile sale sunt nepotrivite de cele mai multe ori, ca iubirea parintilor pentru el depinde de felul in care se comporta, ca este lipsit de valoare si ca nu merita aprecierea celor din jur.
De la aceste convingeri, pornesc mai multe comportamente care nu ii sunt benefice copilului:
- sfidarea constanta a autoritatii parintelui
- racirea emotionala a relatiei parinte-copil
- refuzul de asumare a responsabilitatii pentru propriile actiuni
- evitarea situatiilor noi sau dificile, uneori evitarea situatiilor sociale
- dezvoltarea de dependente (de substante sau de activitati, precum jocurile), care au rolul de a-l ajuta sa se simta mai bine pe termen scurt.
- perpetuarea rusinii toxice in relatiile cu ceilalti: atunci cand copilul observa o greseala a unei alte persoane, va reactiona prin critica, ridiculizare sau violenta verbala.
Rusinea toxica si comportamentele parintilor care o incurajeaza
Iata cateva dintre comportamentele adultilor care dau nastere la rusinea toxica in randul copiilor
- Pedepsele, etichetele negative asociate copilului (“obraznic”, “neascultator” etc.) si violenta verbala.
- Ridiculizarea copiilor pentru greseli, obiceiuri sau trasaturi de personalitate. De exemplu, adultii glumesc pe seama sensibilitatii sau timiditatii copilului.
- Incercarea de a-l motiva pe copil prin critica, rusinare sau comparatii. “Nu cred ca poti sa iei o nota mai buna la matematica. Dovedeste-mi!” sau “Daca nu exersezi la pian mai des, ca prietena ta, nu o sa inveti niciodata.”
Felul in care parintii reactioneaza la greselile si la rusinea copilului depinde de propria lor relatie cu rusinea toxica. Asadar, pentru a-l ajuta cu adevarat pe copil sa invete din rusinea “normala” si sa nu ajunga victima a rusinii toxice, este important sa iti reevaluezi propria relatie cu rusinea si felul in care aceasta iti influenteaza deciziile.
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Zece replici ale parintilor care nu functioneazaModul in care comunici cu copilul tau poate face diferenta in cum anume se dezvolta din punct de vedere emotional si comportamental.
-
Biasul de confirmare. Ce inseamna si cum se manifesta in rolul de parinteBiasul de confirmare este recunoscut ca si un fenomen ce se refera la tendinta de a cauta dovezi care sa fie in consonanta cu credintele pe care le avem si de a elimina informatiile care vin sa contrazica ceea ce credem.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
Adauga tu primul comentariu: