Copilul rasfatat
Copilul rasfatat sau copilul alintat: un concept pe care majoritatea specialistilor in psihologie si parenting il resping, din diferite motive. Definirea prea vaga a notiunii de „rasfat”, precum si conotatia negativa a etichetei de copil rasfatat sunt doua dintre motivele pentru care specialistii se opun folosirii etichetei de copil rasfatat. Cand vine insa vorba de comportamentele care sunt in mod obisnuit asociate cu eticheta de copil rasfatat, specialistii sunt insa de acord ca acestea nu sunt benefice pentru copii si ca este nevoie ca parintii sa le indrepte.
Astfel, exista cateva nuante pe care este bine sa le avem in vedere atunci cand vorbim de copiii rasfatati:
- Unele comportamente iresponsabile sau necontrolabile ale copiilor sunt specifice varstei. De exemplu, copiii prescolari nu isi vor putea controla furia sau tristetea si vor avea crize de plans, chiar daca parintii le ofera explicatii rationale pentru care aceste crize sunt nejustitifcate. Chiar si copiii de peste 7 ani vor avea din cand in cand rabufniri emotionale, fara a insemna ca sunt rasfatati.
- Copiii foarte mici, de pana la un an, nu vor deveni rasfatati daca sunt luati in brate atunci cand plang si nici nu fac acest lucru pentru a-i manipula pe parinti. Dimpotriva, studiile arata ca atasamentul sigur, care se formeaza din primele luni de viata, este esential pentru ca un copil sa devina independent, responsabil si echilibrat emotional.
- Este absolut normal pentru un copil sa nu asculte cerintele parintilor sau sa insiste sa primeasca ce isi doreste, din cand in cand.
- Un stil parental autoritar si agresiv nu este eficient pentru cresterea unui copil responsabil si independent, ci poate afecta destul de mult echilibrul emotional al copiilor, dand nastere la o relatie nesigura de atasament.
Pastrand in minte aceste lucruri, iata care sunt comportamentele pe care adultii le eticheteaza de obicei ca fiind rezultatul rasfatului:
- refuzul constant de a se supune unor cerinte sau reguli minime in viata de familie (de exemplu, refuza sa manance odata cu ceilalti la masa, cauta in permanenta atentie si creeaza o agitatie in care actorul principal este el).
- Ignorarea dorintelor celor din jur
- Impulsivitate ridicata
- Iritabilitate ridicata in situatiile in care nu primeste ceea ce isi doreste
- Refuzul de a depune efort pentru a obtine lucrurile pe care si le doreste
- Convingerea ca merita sa primeasca orice si ca nu poate fi refuzat de catre cei din jur
O analiza mai profunda a „rasfatului” dezvaluie un copil nefericit, care se simte deseori frustrat si nemultumit, mai ales daca dorintele lui nu sunt indeplinite imediat. Copiii care invata ca vor primi tot ce isi doresc fara sa fie nevoie sa astepte sau sa depuna vreun efort pot fi profund nefericiti in viata de zi cu zi, mai ales atunci cand viata lor nu va mai gravita in jurul familiei, iar cercul lor social se va largi.
Este bine de tinut minte ca toate aceste comportamente sunt invatate si ca, prin schimbarea actiunilor proprii, parintii ii pot ajuta pe cei mici sa se adapteze mai usor la realitate si sa devina mai flexibili. Cu alte cuvinte, „rasfatul” nu este o trasatura innascuta a copilului, pe care acesta nu o poate depasi, ci este una invatata, ca rezultat al interactiunilor din mediul in care traieste.
Cum ajung parintii sa isi rasfete copiii?
In principiu, comportamentele etichetate drept rasfatate apar ca urmare a lipsei unor limite pe care copilul sa le respecte. Cand copilul nu se confrunta cu refuzuri, cand nu i ofera ocazia sa invete sa aiba rabdare sau sa isi controleze comportamentul, va avea, cel mai probabil, comportamente pe care ceilalti le vor asocia cu eticheta de copil rasfatat. Iata care sunt comportamentele parintilor care pot da nastere la comportamente mai putin cooperante si responsabile din partea copilului:
- Ofera copilului tot ceea ce acesta cere, tot timpul, in conditiile pe care copilul le impune.
- Ofera amenintari goale, care nu au finalitate, ci raman doar la stadiul de vorba.
- Sunt inconsistenti in asteptari si consecinte.
- Protejeaza copilul de trairea unor emotii dificile, precum frustrarea, tristetea sau furia.
- Sunt mult prea protectivi si indulgenti.
- Isi „mituiesc” copilul pentru a face ceva.
- Nu ii invata pe copii ce inseamna manierele.
- Permit copilului sa ii trateze cu lipsa de respect.
Dincolo de etichete, este important de retinut ca pentru a creste copii responsabili si fericiti, acestia au nevoie de anumite comportamente si anumite interactiuni cu adultii importanti din viata lor.
*Sursa foto: Pexels.com
Citeste si:
Cand faci prea multe lucruri in locul copilului sau neajutorarea invatata
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Productivitatea pe intelesul copiilor. Cum ii ajutam sa fie eficientiProductivitatea nu este primul lucru care ne vine in minte cand ne gandim la copii si copilarie, dar este o abilitate de care au nevoie o data cu inceperea scolii si de-a lungul intregii lor vieti.
-
Copilul cu rol de parinte. Urmarile la maturitateUn fenomen deseori intalnit in familiile mai putin functionale este copilul care isi asuma rolul de parinte, avand responsabilitati specifice adultilor.
-
Un obiectiv pentru un An Nou mai bun: scapa de procrastinareAmanarea unor sarcini sau activitati poate deveni cu usurinta un obicei daunator, atat din punct de vedere practic (pentru ca nu suntem eficienti), cat si din punct de vedere emotional. Obiceiul de a amana, numit si procrastinare, poate duce la anxietate si depresie.
Adauga tu primul comentariu: