Traumele copilariei si efectele lor la maturitate
Se stie ca un mediu familial in care exista violenta, neglijare, traume sau orice tip de stres cronic, este un mediu in care copiii vor avea de suferit nu doar pe termen scurt, ci si pe termen lung. Indiferent daca adversitatile au fost puternice sau mai putin intense, in viata de adult, vor exista semne care vor dezvalui experientele traumatice din copilarie, sustin specialistii.
Copiii observa tot ce se intampla in jurul lor si isi creeaza propria harta interna despre cum este lumea. Aceasta forma de a da un sens si o semnificatie lucrurilor, ii ajuta sa faca fata experientelor prin care trec. Fara un efort constient in acest sens, aceste harti raman neschimbate pe masura ce copiii cresc, fiind preluate la maturitate. Aceste harti sau stiluri de gandire, formate in urma traumelor din copilarie, pot afecta felul in care adultii se adapteaza si functioneaza in societate. Cu cat in anii copilariei exista mai multe traume emotionale, cu atat acestea vor avea un impact mai puternic si mai indelungat.
Iata cum suntem afectati la maturitate de experientele adverse din copilarie, la nivelul personalitatii:
Crearea unui „sine fals”.
In conditii dificile, cand copiii nu sunt acceptati de catre parinti asa cum sunt, copiii invata sa ascunda anumite emotii, preferinte sau trasaturi de personalitate. Este astfel creat un sine fals, o imagine a copilului care nu corespunde cu realitatea lui interioara. Parintii pot fi uimiti cand copilul ajunge la adolescenta sau la maturitate, de alegerile sau actiunile lui, care nu corespund cu imaginea parintilor despre acesta. Alteori, adultii ajung sa poarte mereu aceasta imagine de sine care nu le exprima in intregime personalitatea, dar pe care o considera necesara pentru a fi acceptati si apreciati social.
Mentalitatea de victima
Este formata ca urmare a unei copilarii in care alegerile si iesirea din situatii dificile nu au fost posibile pentru copil. De asemenea, critica excesiva si violenta verbala pot duce la crearea unei mentalitati de victima. Copiii isi formeaza vocea interioara pornind de la lucrurile pe care le aud de la parintii lor. De aceea, este important ca parintii sa nu isi faca un obicei din a tipa la copil si sa ii indrume catre lucrurile pe care le pot controla.
Reprimarea furiei sau altor emotii dificile
Copiii care cresc in familii in care sunt frecvente furia si agresivitatea pot deveni adulti care nu vor accepta sub nicio forma furia si o vor suprima. Totusi, copiii trebuie invatati ca furia este o emotie normala, ca nu trebuie sa se simta vinovati daca o simt si poate fi o emotie sanatoasa. Cand exprimarea furiei este interzisa, ajunge sa se manifeste in mod pasi-agresiv, prin amanari ale unor sarcini importante, refuzul oricaror optiuni prezentate, intarzieri repetate, iresponsabilitate, nevoie exagerata de ajutor etc.
Pasivitate
Copiii care au fost neglijati de mici sau abandonati ajung sa devina adulti pasivi care nu isi exprima emotiile si preferintele reale, pentru a nu risca sa fie respinsi de catre cei din jur. In aceasta situatie insa, este foarte usor sa apara pasivitatea si renuntarea la propriile planuri, dorinte sau nevoi.
Sursa: PsychologyToday.com
*Sursa foto:Pixabay.com
Citeste si:
Stresul din copilarie si problemele de sanatate
Care sunt factorii care ii ajuta pe copii sa depaseasca traumele din copilarie
Adauga tu primul comentariu: