Perfectionismul, anxietatea si depresia
Considerat de multi oameni o calitate, perfectionismul este diferit de motivatia pentru performanta sau excelenta. Poate aparea din copilarie si adolescenta, mai ales in cadrul famililor in care parintii au asteptari extrem de ridicate fata de copii.
La prima vedere, dorinta ca rezultatele obtinute sa fie intotdeauna cele mai bune este una laudabila, pe care vrem sa o incurajam la copiii si adolescentii nostri. Insa cand aceasta dorinta nu este alimentata de entuziasm si motivatie intrinseca, ci de teama de esec sau respingere, apar o multime de efecte negative, pe care este bine sa le prevenim sau sa le reducem din timp.
Citeste si:
De ce perfectionismul nu aduce perfectiunea
"Intotdeauna se poate si mai bine!". Perfectionismul la parinti
Perfectionismul - definitie si manifestari
Perfectionismul este o atitudine rigida fata de calitatea propriilor rezultate sau performante, constand intr-o intoleranta crescuta fata de imperfectiuni, greseli sau esecuri. Spre deosebire de motivatia pentru performanta, care porneste din entuziasm fata de un domeniu si este insotita in general de emotii pozitive (activitatea in sine este satisfacatoare si aduce bucurie), perfectionismul este insotit de emotii negative, in principal anxietatea.
Desi am putea crede ca perfectionismul este asociat cu rezultate scolare mai bune, studiile arata ca elevii perfectionisti nu obtin rezultate scolare semnificativ mai bune decat elevii care nu au tendinte perfectioniste.
Perfectionismul este asociat cu:
- nevoia de aprobare si acceptare sociala. Perfectionismul apare la copii atunci cand acestia nu primesc de la parinti iubire neconditionata si cand sunt apreciati doar pentru rezultatele foarte bune pe care le obtin la scoala.
- teama de esec sau greseli. Deoarece copiii perfectionisti invata ca sunt apreciati doar cand au rezultate perfecte, se vor teme de situatii noi sau complexe, in care pot esua sau gresi.
- definirea valorii personale prin performantele obtinute. Esecurile sau greselile sunt considerate dovezi ale lipsei de valoare a persoanei.
- standarde nerealist de inalte. Copiii si adolescentii perfectionisti isi impun criterii de evaluare mai ridicate decat colegii lor sau chiar decat cadrele didactice.
Nu este de mirare asadar ca perfectionismul aduce cu sine o presiune extrema asupra copiilor. De aceea, multi copii perfectionisti tind sa amane sau sa evite sarcinile pe care le percep ca fiind dificile, sa petreaca extrem de mult timp rezolvand sarcini simple (deoarece isi doresc ca rezultatul sa fie perfect) si sa resimta un nivel de stres mai ridicat decat este nevoie.
Astfel, perfectionismul pe termen lung este asociat cu tulburari emotionale precum anxietatea si depresia, tulburari de comportament alimentar, comportamente de autovatamare, oboseala cronica, probleme de somn si chiar dureri de cap cronice.
Perfectionismul si gandurile irationale care il alimenteaza
Exista o serie de distorsiuni cognitive sau ganduri irationale care hranesc tendintele perfectioniste. Daca ai un copil perfectionist, este bine sa le cunosti, pentru a-l ajuta sa le identifice si sa le reformueze intr-o maniera rationala.
Iata cateva dintre acestea:
- Catastrofarea: imaginarea celui mai prost scenariu care ar putea avea loc. De exemplu, "Daca o sa uit tot ce am invatat si nu o sa iau examenul?"
- Gandirea de tip totul sau nimic: categorizarea lucrurilor ca fiind perfecte sau proaste, bune sau rele, corecte sau gresite. De exemplu, "Sunt un incapabil pentru ca nu am luat 10 la acest test."
- Citirea mintii: convingerea ca putem sa ne dam seama ce gandesc ceilalti. De exemplu, "Toata lumea o sa creada ca nu sunt in stare sa tin o prezentare pentru ca m-am balbait o data."
In afara de schimbarea modului de a gandi, este important sa il ajuti pe copil sa faca fata stresului si anxietatii, invatandu-l metode de relaxare si ajutandu-l sa isi creasca treptat increderea in el insusi.
*Sursa foto: pressfoto, Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cand copilul spune frecvent "Nu pot!"Copilul care spune deseori ”Nu pot!”, ascunde probleme diverse ce pot sa aiba legatura cu dezvoltarea sa de natura emotionala, increderea in sine sau cu modul in care percepe situatia cu care se confrunta.
-
Descurajarea la copii - cum o poti reduceCopiii nu au nevoie de multe pentru a se descuraja: o simpla privire dezaprobatoare din partea parintilor, un deget ridicat sau un cuvant ironic sunt suficiente pentru a-i face pe cei mici sa isi piarda speranta in propriile puteri.
-
6 moduri de a-i ajuta pe copii sa evite problemele legate de imaginea corporalaStudiile sustin ca inca de la varsta de 3-5 ani, copiii incep sa dezvolte ingrijorari cu privire la aspectul fizic si la greutatea corpului si implicit sentimente de nefericire
Adauga tu primul comentariu: