Conversatiile cu copiii
Iti este greu sa ai conversatii autentice cu copilul tau pentru ca iti evita intrebarile, te intrerupe sau schimba subiectul frecvent? Iata cateva recomandari pe care este bine sa le ai in vedere in conversatiile cu copilul tau.
Citeste si:
Cum ii invatam pe copii arta conversatiei
Intrebari pentru conversatii simpatice cu copilul tau
Recomandari pentru conversatii reusite intre parinti si copii
Rebecca Rolland, autoarea cartii “The Art of Talking with Children: The Simple Keys to Nurturing Kindness, Creativity, and Confidence in Kids” descrie trei caracteristici esentiale ale conversatiilor profunde si reusite dintre adulti si copii. Pentru ca acestea sa ajute la apropierea relatiei dintre parinte si copil, conversatiile trebuie sa fie:
- adaptate la temperamentul, preferintele si starea emotionala a copilului. De exemplu, daca ai un copil introvertit, care vine obosit de la scoala si are nevoie de timp singur pentru a se reface dupa socializare, nu vei incerca sa il intrebi cum a fost la scoala imediat dupa ce a intrat in casa, ci ii vei oferi timp si spatiu pentru a se odihni putin.
- reciproce – implica un schimb de replici si de participare intre adult si copil. Conversatiile pot fi privite ca o “tranzactie”, in sensul de informatii, emotii si ganduri care sunt oferite si primite in mod reciproc. O conversatie sincera si profunda presupune un schimb reciproc – fiecare persoana participanta isi dezvaluie ganduri, idei, temeri sau planuri si primeste (accepta si intelege) gandurile, ideile, emotiile sau temerile celeilalte persoane. Cand doar una dintre acestea isi comunica ideile, conversatia devine un monolog, iar schimbul emotional si intelectual nu mai are loc.
- conduse de copil. Pentru a-l cunoaste pe copil si a-l ajuta sa se exprime sincer, este important sa pornim de la interesele, activitatile si ideile copilului.
La aceste trei caracteristici, poti adauga inca trei recomandari, cele trei “E-uri”:
Extinde frazele copilului tau. De exemplu, daca iti povesteste despre o intamplare de la scoala in care un coleg a avut un comportament nepotrivit, adauga la ideile sale, propriile tale idei: “Wow, cred ca ceilalti copii s-au suparat.” sau “Probabil doamna invatatoare nu a fost incantata deloc.”. Acest tip de contributie la conversatie il incurajeaza pe copil sa povesteasca in continuare.
Exploreaza posibilitati dincolo de momentul si locul actual. Incurajeaza-l pe copil sa se gandeasca la lucrurile pe care le poate face in viitorul apropiat sau indepartat, in alte circumstante sau conditii. De exemplu, daca a pictat un peisaj de iarna, intreaba-l ce fel de peisaj de primavera ar vrea sa picteze sau ce alte tehnici de pictura ar vrea sa incerce.
Evalueaza strategiile sau satisfactia copilului fata de activitatea sau alegerile facute. Aceasta abordare valideaza ideile si emotiile copilului, un aspect esential al dezvoltarii sentimentului de putere personala. De exemplu, il poti intreba cat de multumit este de peisajul pictat sau cat de bine a functionat o idee pe care a pus-o in practica.
Toate aceste recomandari au la baza un ingredient comun: curiozitatea rabdatoare fata de copil. Acea curiozitate care are scopul de a-l cunoaste si intelege mai bine pe copil, nascuta din iubire si siguranta emotionala (“Vreau sa te cunosc, sa inteleg ce simti si ce gandesti pentru ca esti important pentru mine.”), nu din anxietate sau nevoia de a-l controla (“Trebuie sa stiu tot ce ti se intampla pentru a te tine in siguranta.”). Acest tip de curiozitate il invata pe copil ca emotiile, ideile sau grijile lui conteaza, ca au valoare si importanta si merita atentia si timpul celor din jur.
Conversatiile cu parintii modeleaza imaginea de sine a copilului, abilitatea lor de a reflecta si de a-si exprima ideile si emotiile, dar si abilitatile metacognitive – gandirea despre propria gandire. In comunicarea din familie, copiii invata pentru prima data despre cine sunt ei insisi, cum reactioneaza alte persoane fata de ei, cat de mult interes trezesc celor din jur si cum isi pot exprima la randul lor interesul fata de alte persoane.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Modul in care ii raspunzi la intrebari copilului tauModul in care raspunzi copilului la intrebarile pe care ti le adreseaza conteaza foarte mult, nu doar pentru dezvoltarea lui intelectuala, ci si emotionala.
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
Adauga tu primul comentariu: