Tipare toxice in relatia mama-fiica
Stilul parental, nevoile emotionale ale mamei, propria copilarie a mamei, relatia de cuplu a parintilor, temerile acestora si abilitatile lor de comunicare sunt factori importanti care pot influenta relatia mama-fiica, pe masura ce copilul creste. In toate relatiile dintre parinte si copil se pot forma tipare de relationare negative, fara ca parintii sau copiii sa isi dea seama si, deseori, fara sa stie cum sa se elibereze de acestea.
Citeste si:
Greseli de comunicare care pot aparea in relatia mama-fiica
Idei de activitati pentru mame si fiice
Intre mame si fiice, la fel ca intre tati si fii, pot aparea mai multe tensiuni pe masura ce timpul creste, deoarece parintii risca sa se identifice mai mult cu propriii copii. In plus, copiii la randul lor vor vedea in parintele de acelasi sex un model de comportament pe care initial il vor interioriza, pentru ca in adolescenta sa respinga o parte din aspectele acestuia.
Ce inseamna mai exact un tipar toxic de relationare?
In toate familiile (si in toate relatiile), in timp, interactiunile dintre membrii acestora incep sa aiba dinamici care se repeta. De exemplu, copilul refuza sa isi faca temele, parintele reactioneaza prin rugaminti, incercare de a oferi ajutor si in final, prin furie. Sau copilul cere atentia parintelui, iar acesta din urma il roaga pe copil sa astepte, copilul incepe sa devina agitat si sa incalce reguli, parintele ii acorda copilului atentie pedepsindu-l.
Tiparele toxice sunt acele interactiuni care se repeta si in urma carora nevoile emotionale sau fizice ale copilului sunt ignorate sau neglijate. Este bine sa retinem ca nicio familie nu va putea implini nevoile emotionale ale copilului in fiecare situatie si ca in fiecare familie exista tipare ineficiente de comunicare. Important este insa ca acestea sa nu predomine.
Critica excesiva si constanta
Identifici acest tipar daca fiica ta iti spune ca „Nimic din ce fac eu nu-ti convine!” sau „Niciodata nu apreciezi rezultatele mele.”. Acest tipar poate sa se formeze pentru ca mama are o atitudine extrem de critica fata de ea insasi (tendinte perfectioniste pe care le adopta si fata de fiica), pentru ca regreta ca propria mama nu a fost mai stricta sau mai exigenta sau pentru ca se teme foarte mult in legatura cu viitorul fiicei sale.
Iti dai seama ca risti sa adopti acest tipar daca esti convinsa ca fara putina critica constructiva fiica ta nu ar face progrese, ca intotdeauna este loc de mai bine si daca simti, fara sa vrei, o nemultumire constanta in relatia cu aceasta. Fiica ta fie incearca sa iti castige aprobarea si admiratia devenind la randul ei perfectionista, fie adopta o atitudine rebela si iti sfideaza standardele si regulile pe care incerci sa le impui.
Lipsa disponibilitatii emotionale
Unul dintre cele mai subtile tipare toxice in relatia mama-fiica, apare deseori ca rezultat al neglijarii emotionale din copilaria mamei. Desi mama este prezenta si implicata in viata fiicei sale, aceasta din urma nu se simte niciodata destul de apreciata, inteleasa sau acceptata. „Nu pot sa vorbesc despre orice cu mama, desi stiu ca ma iubeste.” sau „Mama mea imi spune frecvent ca ma iubeste, dar nu simt ca suntem de fapt apropiate.” sunt feluri in care fiicele ar putea descrie aceasta relatie. Propriile dificultati emotionale ale mamei (precum simptomele depresive sau anxietatea) pot fi cauzele pentru care apare acest tipar.
Cum iti dai seama ca risti sa consolidezi acest tipar in relatia cu fiica ta? Te simti deseori coplesita de nevoia de atentie a fiicei tale, iti este dificil deseori sa te bucuri de interactiunile cu ea sau iti spune frecvent ca nu o intelegi.
Invalidarea emotionala
Inca un tipar relational negativ destul de subtil, invalidarea emotionala apare atunci cand mama respinge emotiile si trairile fiicei sale, etichetandu-le ca neadecvate, nejustificate sau exagerate. Nemultumirile fiicei fata de mama cu atat mai mult pot da nastere la furie sau respingere din partea mamei. „Nu pot sa ii spun nimic mamei mele, pentru ca se enerveaza.” sau „Ma simt sufocata emotional in relatia cu mama, pentru ca nu ma intelege.” sunt feluri in care fiicele pot descrie acest tipar.
Parintii care au fost crescuti intr-un astfel de tipar rareori observa ca este ceva in neregula cu el, chiar daca relatiile lor de familie nu sunt armonioase ori satisfacatoare. Daca reactiile emotionale ale fiicei tale iti produc revolta, furie sau nevoia de a le „corecta”, poate fi benefic pentru tine sa afli mai multe despre validarea emotionala.
Competitia dintre mama si fiica
Critica frecventa, ironiile sau glumele rautacioase, precum si tendinta mamei sau fiicei de a se situa intr-o pozitie de comparatie sau competitie reciproca sunt frecvente in acest tipar de relationare. Acesta poate incepe inca din primii ani de viata ai copilului, cand parintii tind sa neglijeze relatia de cuplu si sa isi orienteze energia catre responsabilitatile de parinti. Mamele aflate in aceasta situatie vor suferi pentru ca nu primesc atentia si afectiunea de care au nevoie si, in timp, interactiunile dintre mama si fiica pot deveni toxice. Alte posibile cauze pentru care se formeaza acest tipar sunt: sacrificiile facute de mama pentru copil (profesionale, emotionale etc.), frustrari emotionale intense ale mamei, un tipar asemanator in propria copilarie si o nevoie ridicata de control. In general, mamele care creeaza acest tipar sufera la randul lor, dar nu stiu o alta modalitate de a-si exprima suferinta.
Lipsa granitelor interpersonale
Acest tipar apare atunci cand mama are dificultati in a oferi independenta si intimitate fiicei, cand simte ca are dreptul sa afle tot despre aceasta, chiar si la varsta adulta. Fiicele aflate in acest tip de relatie se pot simti invadate, sufocate si lipsite de libertate. Deseori, mamele care creeaza acest tipar au fost crescute la randul lor in aceeasi maniera sau au nevoi emotionale pe care incearca sa le indeplineasca prin intermediul fiicelor.
Alte tipare toxice care apar in relatia mama-fiica:
- comportamentul pasiv-agresiv, precum tratamentul tacerii
- inversarea rolurilor dintre parinte si copil sau transformarea copilului in confident
- folosirea vinovatiei ca metoda de persuasiune
Reactii specifice acestor tipare apar probabil in toate relatiile parinte-copil, insa ele devin problematice atunci cand se repeta si cand parintii nu pot sa le opreasca. Daca observi ca in propria ta relatie cu fiica ta ai tendinte precum cele descrise de mai sus, poti acorda mai multa atentie propriilor tale nevoie emotionale si dezvoltarii tale personale.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Critica excesiva a copilului si comportamentele de autosabotajCritica excesiva din partea parintilor poate avea multiple efecte negative asupra dezvoltarii bunastarii emotionale a copiilor.
-
Diferenta dintre a vorbi cu adolescentul si a-i tine prediciAi avut vreodata impresia ca adolescentul tau abia asteapta sa termini ce ai de spus ca sa poata pleca de langa tine? Sau ca vorbesti de unul singur?
Adauga tu primul comentariu: