Parintii care isi controleaza excesiv copiii
Putem vedea relatia dintre parinte si copil ca un echilibru delicat, in constanta schimbare, dintre autoritate si afectiune, dintre reguli si libertate si dintre control si responsabilitate. Copiii au nevoie de limite si reguli in familie, dar au la fel de multa nevoie de libertate, afectiune si ocazii de a deveni responsabili.
Ce inseamna controlul excesiv al parintilor asupra copiilor? Controlul apare la nivelul comportamental, si emotional si cognitiv: copiii nu au spatiu si libertate sa isi traisaca, sa isi exprime si sa isi inteleaga propriile experiente emotionale si propriile ganduri. Cu alte cuvinte, parintii care isi controleaza excesiv copiii incearca sa dicteze acestora ce ar trebui sa gandeasca, sa simta si sa faca, in majoritatea situatiilor in care se afla.
Nevoia de a controla excesiv copilul apare insotita de o serie de convingeri si/sau temeri ale parintelui, precum:
- „Trebuie sa previn probleme sau esecuri ale copilului.”
- „Copilul meu are defecte/slabiciuni pe care trebuie sa le corectez, altfel consecintele vor fi dezastruoase.”
- „Copilul meu nu trebuie sa sufere niciodata/ ca mine/ etc.”
- „Copilul este oglinda parintilor – daca are comportamente gresite, eu sunt cel care sunt judecat.”
- „Copilul meu nu stie ce este bine pentru el/ce are nevoie/ce ii place.”
- „Copiii trebuie indrumati si monitorizati, pentru ca altfel nu fac alegeri bune (iar acest lucru are rezultate dezastruoase).”
- „Eu am datoria sa il invat pe copilul meu ce trebuie sa ii placa.”
Semne ale controlului excesiv in relatia parinte-copil
Asteptari nerealiste fata de copil si lipsa de incredere in potentialul acestuia
Copiii sunt priviti in aceste cazuri ca fiind irationali, incapabili sa atinga anumite standarde sau sa ia decizii adecvate. Deseori, copiii se poarta intr-adevar astfel pentru ca parintii nu le-au dat ocazii suficiente de a gandi pe cont propriu, de a invata din incercare si eroare sau de a invata sa isi controleze propriul comportament.
Reguli stabilite unilateral si nu neaparat consecvente
Parintii cu o nevoie ridicata de control tind sa impuna reguli copiilor fara a le explica, sa le schimbe fara sa aduca argumente sau sa nu modeleze prin propriul comportament respectarea acestor reguli. De exemplu, parintii care isi pedepsesc copiii pentru ca nu au facut curat in camera, desi nu exista o regula discutata in prealabil sau parintii care nu permit copiilor sa ridice vocea, dar tipa la randul lor.
Desigur ca regulile referitoare la siguranta copilului nu intra in aceasta categorie si ca, mai ales in primii ani de viata, parintii au datoria sa intervina si sa opreasca anumite actiuni sau comportamente periculoase ale copiilor.
Reprosurile frecvente adresate copilului
Cand parintii reactioneaza la emotiile sau actiunile copiilor prin reprosuri menite sa trezeasca in copii vinovatia sau rusinea, vorbim de incercarea de a controla emotional copilul. Replici precum „Daca m-ai iubi, ai face ce iti spun eu.” sau „Nu stii cat de multe lucruri am sacrificat pentru tine, iar tu nici macar nu vrei sa ma asculti.” sunt semne ale nevoii parintelui de a controla excesiv copilul.
Lipsa de empatie si respect fata de copil
Parintele nu incearca sa inteleaga perspectiva copilului, pentru ca aceasta este evaluata din principiu ca fiind „incorecta”, inexistenta sau lipsita de importanta. Cand copilul trece prin situatii dificile din punct de vedere emotional (plangand sau infuriindu-se), parintele reactioneaza prin a-i explica de ce nu ar trebui sa aiba respectivele emotii, deseori alegand chiar sa il pedepseasca pe copil pentru acestea.
Tendinta parintilor de a face in locul copilului lucruri pe care acesta este capabil sa le faca se datoreaza tot unei nevoi de control excesiv. Rezultatul este ca in timp, copilul pierde ocazii importante de a-si dezvolta abilitati de viata si de gandire si risca sa isi dezvolte o incredere in sine extrem de scazuta.
Frustrari frecvente ale parintelui si un nivel ridicat de stres in relatia cu copilul
Pentru ca a controla in totalitate comportamentul, emotiile si gandurile unei alte persoane este imposibil, nivelul de frustrari si furie va creste atat pentru copil, cat si pentru parinte. Apar astfel conflicte si neintelegeri frecvente care pot eroda relatia parinte-copil.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Hiper independenta - ce inseamna si cum apare inca din copilarieHiper independenta inseamna determinarea deseori exagerata a unei persoane de a fi independent intru totul, chiar si atunci cand ar fi cazul sa accepte ajutorul sau sprijinul celor din jur.
-
Cand parintii corecteaza excesiv greselile copiilorNu e deloc usor sa iti privesti copilul facand greseli. Ne dorim ce e mai bun pentru ei si am vrea cumva sa ii ferim de orice este gresit sau chiar "imperfect".
-
Cauzele pentru care copiii adulti nu reusesc sa devina independenti”Nu stiu care este scopul meu in viata.” sau ”Nu am realizat nimic pana acum.” sunt cuvinte frecvent spuse de copiii adulti care nu au reusit sa devina independenti si sa se descurce in lumea adultilor.
Adauga tu primul comentariu: