Hiper independenta - ce inseamna si cum apare inca din copilarie
Independenta se traduce foarte simplu prin capacitatea de a avea grija de propria persoana. Independenta se dezvolta in primii ani de viata, iar parintele ar trebui sa incurajeze orice forma de independenta pe care o observa la copilul sau. Din pacate, adesea, parintii sunt cei care ii impiedica pe copii sa invete sa aiba grija de ei, de cele mai multe ori inconstient.
Citeste si:
Copilul cu stil de atasament evitant
Cum cresti un copil independent
Exista si situatii in care copiii, dar si adultii dezvolta asa numita hiper independenta. Hiper independenta inseamna determinarea deseori exagerata a unei persoane de a fi independent in totalitate, chiar si atunci cand ar fi cazul sa accepte ajutorul sau sprijinul celor din jur. Specialistii sustin ca aceasta independenta dusa la extrem este nesanatoasa si reprezinta de cele mai multe ori, un raspuns la o trauma traita la un moment dat.
Cum recunosti hiper independenta la maturitate?
- Nevoia exagerata de a avea si de a obtine proprietati materiale si intelectuale, chiar si cu riscul de burn-out sau epuizare intensa fizica;
- Refuzul de a delega din sarcini sau de a cere ajutor, in ciuda oboselii sau a programului foarte incarcat;
- Extrem de precauti in relatii si vor lasa foarte greu barierele personale pentru a fi cunoscuti la nivel personal, de cei din jur;
- Foarte putine relatii de lunga durata;
- Neincredere in cei din jur adesea din teama de a nu trai sentimentul de dezamagire sau de tradare;
- Stres si burnout;
- O reticenta puternica atunci cand vine vorba de a cere ajutor sau de a fi perceput de cei din jur drept „neajutorat”;
In cele mai multe cazuri, independenta excesiva poate fi un raspuns la o trauma traita la un moment dat. Poate fi vorba despre un eveniment ce a marcat profund persoana, de o situatie in care viata i-a fost amenintata sau in care a trait un nviel ridicat de distres, tradus la nivel personal, drept traumatic. Evenimentele traumatice se refera fie la experiente singulare precum un accident de masina sau un dezastru natural sau ceva cronic, precum o boala, neglijarea emotionala sau fizica sau abuzul din partea persoanelor pe care le-a considerat de incredere.
Consecintele unei hiper independente pot crea probleme in initierea si mai ales in mentinerea unor relatii sociale, romantice sau colegiale si de munca. Pot duce la izolare sociala prin faptul ca cei din jur pot percepe persoana hiper independenta drept defensiva. In familiile in care un adult este hiper independent exista riscuri mari ca si copiii sa dezvolte acelasi stil de comportament si de gandire. Desi hiper independenta nu este un diagnostic formal, el este considerat un raspuns de stres la o trauma, astfel ca „vindecarea” inseamna identificarea sursei distresului.
Oamenii hiper independenti au nevoie sa invete cum sa renunte la perfectionism, cum sa isi exploreze propria identitate, sa inteleaga care sunt consecintele faptului ca evita sa ceara ajutorul celor din jur si sa normalizeze cererea de ajutor.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Complexul salvatorului in rolul de parintePersoanele care sufera de ”complexul salvatorului” sunt cele care simt o nevoie acuta de a-ai ajuta pe cei din jur incat adesea se neglijeaza pe ei insisi, ca si cum ar fi misiunea lor sa faca acest lucru.
-
Cand parintii corecteaza excesiv greselile copiilorNu e deloc usor sa iti privesti copilul facand greseli. Ne dorim ce e mai bun pentru ei si am vrea cumva sa ii ferim de orice este gresit sau chiar "imperfect".
-
Cauzele pentru care copiii adulti nu reusesc sa devina independenti”Nu stiu care este scopul meu in viata.” sau ”Nu am realizat nimic pana acum.” sunt cuvinte frecvent spuse de copiii adulti care nu au reusit sa devina independenti si sa se descurce in lumea adultilor.
Adauga tu primul comentariu: