„Tratamentul tacerii” in relatia parinte-copil
Cand parintele nu mai vorbeste copilului
Sa ne imaginam un cuplu care se cearta. La un moment dat, unul dintre ei refuza sa mai comunice, alegand tacerea ca reactie prin care isi exprima supararea si dispretul fata de partener. In engleza, acest comportament se numeste „silent treatment” si in general poate fi considerat un comportament pasiv-agresiv. Este frecvent si ca adolescentii sa aiba aceasta atitudine fata de parinti, in urma unui conflict sau in urma unei discutii in contradictoriu. Acest comportament, din pacate, poate aparea si din partea parintelui, fata de copil.Cum se manifesta acest comportament
In urma unui conflict cu copilul, parintele isi exprima furia, nemultumirea, dispretul sau tristetea refuzand sa mai vorbeasca cu copilul. Parintele nu reactioneaza la incercarile copilului de a relua comunicarea, prefacandu-se ca nu aude sau nu vede copilul. Initial, copilul va incerca sa atraga atentia parintelui, apoi va renunta, izolandu-se de parinte. Prescolarii de exemplu, se pot intoarce cu spatele la parinte, pentru a nu fi nevoiti sa se confrunte cu aceasta situatie care le depaseste intelegerea.
Tratamentul tacerii aplicat in relatia parinte-copil indica imaturitatea emotionala a parintelui si poate fi considerat o forma de abuz emotional asupra copilului, mai ales daca se repeta si devine o modalitate obisnuita a parintelui de a interactiona cu propriul copil.
Pe termen scurt, atunci cand parintele refuza sa vorbeasca cu el, copilul simte confuzie, panica, durere, rusine si tristete. Pentru a intelege mai bine cum se simte un copil atunci cand parintele il ignora, este bine sa ne amintim ca la varste mici, parintele este principala sursa de informatie a copilului despre lume, dar si persoana care ii ofera siguranta si protectie. In plus, copilul nu are inca abilitatea de a evalua rational situatia, neputand sa se consoleze cu ideea ca parintele va fi nevoit pana la urma sa reia comunicarea cu el.
Pe termen lung, daca este frecvent, acest comportament poate duce la:
- formarea unui stil de atasament insecurizant si dezadaptativ
- probleme legate de stima de sine si increderea in sine a copilului (copilul poate ajunge sa creada ca nu merita atentia si iubirea din partea parintelui sau din partea altor persoane)
- resentimente si dispret din partea copilului fata de parinte. Pe masura ce copilul va creste, isi va da seama ca acest comportament al parintelui nu este unul normal si ca indica o incapacitate a parintelui de a reactiona matur.
- distantare emotionala intre parinte si copil.
Copiii au nevoie sa stie ca parintii lor sunt disponibili pentru comunicare, grija si afectiune tot timpul, inca din primele luni de viata. Experimentul de mai jos, in care copilul interactioneaza cu mama lui prin gesturi si sunete, apoi se confrunta cu lipsa de expresivitate a mamei, timp de doua minute, arata care este efectul asupra copilului al „tratamentului tacerii”:
Desigur ca in momentele de furie, parintii pot decide sa ia o pauza pentru a se calma, dar acest lucru va fi comunicat copilului, iar discutia va fi reluata apoi.
Care este alternativa benefica
Atunci cand te simti frustrat, furios sau indurerat de comportamentul copilului tau, ia o pauza pentru a calma. Spune copilului tau ca ai nevoie de o pauza, ca te vei intoarce si veti continua discutia atunci.
Informeaza-te despre modalitati de gestionare a furiei.
Asigura-te ca ai, pe cat posibil, un stil de viata sanatos, cu suficienta odihna, alimentatie sanatoasa si destula miscare fizica. Daca in primul an de viata al copilului, acest obiectiv se poate dovedi imposibil, dupa ce copilul mai creste, este mai usor sa iti dedici timp si pentru nevoile tale.
Daca nu reusesti sa iti controlezi reactiile in momentele de furie, nu ezita sa apelezi la ajutorul unui specialist (consilier sau psiholog), care te poate sprijini in acest demers.
Se spune ca un parinte bun este cel care ofera iubire si sprijin neconditionat, in timp ce parintii abuzivi sunt aceia care cer si pretind iubire si sprijin neconditionat din partea copilului. De asemenea, este important sa iti amintesti ca devenind parinti, incepem o calatorie in care avem nenumarate ocazii sa evoluam, sa ne confruntam cu propriile probleme si sa le depasim.
*Sursa foto: Ambro, FreeDigitalPhotos.net
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
-
3 abilitati esentiale pentru rezilienta copiilorRezilienta este o super putere a copiilor care ii ajuta sa faca fata oricaror probleme in viata. Inca din primii ani de viata, ei se vad nevoiti sa rezolve probleme, sa isi gestioneze emotiile si sa isi asume riscuri, de aceea, e important sa incerci ca parinte sa iti ajuti copilul sa isi dezvolte cat de timpuriu rezilienta.
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
Adauga tu primul comentariu: