"Mi-e frica de…"
Cand devin temerile copilului o problema?
Temerile copiilor, mai ales in primii ani de viata, sunt naturale. Chiar daca majoritatea sunt nejustificate, nu inseamna ca nu sunt normale. Teama ii ajuta pe copii sa ramana in siguranta, avand un rol important pentru supravietuire si adaptare.
Cand insa temerile copilului il fac sa evite activitati care inainte ii faceau placere sau se manifesta prin reactii extrem de intense, ele devin o problema, care poate fi sau nu depasita cu sprijinul parintilor.
In ce situatii apar?
Ce ii sperie pe bebelusi si pe copiii pana la 3 ani:
- Zgomotele puternice sau ciudate, precum tunetele, baloanele care se sparg, uscatorul de fier sau aspiratorul.
- Absenta parintilor – aproximativ dupa varsta de 6 luni, copiii vor manifesta anxietatea de separare, teama intensa resimtita atunci cand parintele pleaca de langa copil.
- Strainii – tot in jurul varstei de 6-8 luni, apare teama de straini, deoarece copiii nu doar ca recunosc figura parintilor si a persoanelor apropiate, dar isi formeaza si o relatie foarte apropiata cu acestia. Cand o persoana necunoscuta incearca sa ii ia in brate sau apare brusc sau rapid langa bebelus sau copil, acesta poate reactiona cu plans si tipete.
- Oamenii costumati – clovnii, Mos Craciun si alte mascote - pot trezi spaima bebelusului sau copilului, pentru ca sunt aparitii neobisnuite si uneori imprevizibile, a caror semnificatie sociala nu este inteleasa de catre cel mic. Mastile si costumele ii contrazic celui mic o reprezentare de baza a fiintelor umane. In primii ani de viata, copiii isi formeaza asteptari despre lumea din jur si despre cum ar trebui sa arate oamenii in general. E de inteles ca orice aparitie care contrazice asteptarile copiilor cu privire la infatisarea normala a unui om sa ii sperie.
- Teama de intuneric - apare in mare parte deoarece la aceasta varsta copiii nu fac diferenta foarte clara intre povesti si viata reala, intre imaginatie si realitate. Astfel, monstrii, dragonii sau balaurii despre care i s-au citit povesti sunt aproape la fel de reali ca oamenii din viata lui. Iar in intuneric, orice se poate intampla :).
- Orice este imprevizibil si in afara controlului lor. Pe masura ce copilul devine mai autonom, invatand sa mearga, nevoia sa de explorare va creste, insa va veni insotita de nevoia de predictibilitate, care ii ofera siguranta. De aceea, copilul se poate speria aparent fara motiv de un catel care vine in viteza spre el si incearca sa se joace cu el, de zgomotele artificiilor sau de furtuni.
Ce solutii exista?
Majoritatea temerilor vor fi depasite in mod natural, pe masura pe copilul creste si invata din experienta ca lucrurile care il sperie nu sunt periculoase de fapt.
Invata-l sa isi identifice emotiile pe care le simte: „Te-ai speriat de zgomot/de caine/de apa. E in regula, nu s-a intamplat nimic.”
In momentul in care este speriat, imbratiseaza-l pe copil si vorbeste-i bland, astfel incat sa il calmezi.
Pregateste-l pe copil pentru experientele care ii pot trezi frica, precum vizita la doctor sau la coafor. Ii poti povesti ce se va intampla in situatia noua in care se va afla, puteti juca jocuri de rol, puteti citi povesti despre subiectul respectiv.
Copilul tau va reusi treptat sa faca fata fricii pe care o simte in urma zgomotelor puternice, bruste sau neobisnuite, deoarece in urma experientelor sale va invata ca aceasta frica este doar temporara. Explica-i pe intelesul lui care sunt cauzele zgomotelor puternice, astfel incat acestea sa nu para misterioase sau total imprevizibile.
Anxietatea de separare va disparea mai usor daca parintii il obisnuiesc pe copil cuabsente scurte si nu il parasesc acasa ori in locuri straine fara sa isi ia la revedere. Este important ca cel mic sa inteleaga ca parintele se va intoarce intotdeauna, oricat de mult timp lipseste.
Teama de straini va fi depasita mai usor daca cel mic are suficiente ocazii de socializare (vizite, iesiri in parc), daca are ocazia sa formeze relatii apropiate si cu alte persoane in afara de parinti si daca persoanele noi sunt introduse treptat in spatiul copilului. Recomanda musafirilor sa se apropie incet de copil, sa nu il ia in brate cu forta si sa nu aiba gesturi bruste in apropierea celui mic.
Teama de intuneric se va estompa treptat, daca parintii dau dovada de intelegere si il lasa pe copil sa aiba sursa de lumina slaba in camera, daca ii dau celui mic o jucarie care sa il „protejeze” de monstri sau daca verifica impreuna cu cel mic sub pat si in dulap, pentru a se asigura ca nu se ascund acolo creaturi malefice.
Teama de costume sau masti este de asemenea depasita in mod natural, pe masura ce copilul creste si intelege ca in spatele mastilor se ascund oameni binevoitori. Daca cel mic nu se sperie foarte rau de masti, puteti picta unele acasa si va puteti amuza cu ele.
Articole despre ""Mi-e frica de…""
-
Cum afecteaza anxietatea parintilor dezvoltarea copiilorAdesea copiii preiau problemele parintilor, fiind expusi permanent la comportamentele si convingerile specifice anxietatii.
-
Frica de straini. Cand socializarea induce panicaTemperamentul, circumstantele, dar si reactiile adultilor din jur pot influenta nivelul la care va trai teama cel mic.
-
Experientele pozitive din copilarie. De ce sunt importanteExperientele pe care o persoana le are in copilarie pot fi pozitive sau negative, iar nivelul de stress pe care il traim in aceste momente, difera de la persoana la persoana. Desi pana in prezent specialistii s-au concentrat mai mult asupra experientelor negative, cele pozitive pot avea un impact la fel de puternic.