Stilul parental sau rolurile pe care le indeplinesc parintii
Cheia unui parenting adecvat este echilibrul dintre structura si afectiunea oferita copilului. In functie de aceste doua aspecte, sunt definite si stilurile de parenting sau stilurile parentale.
Structura inseamna a oferi un mediu previzibil, in care copilul sa se simta in siguranta. Multe dintre traumele din copilarie au legatura cu lipsa unui mediu previzibil si a sigurantei. Siguranta este oferita de limite, reguli clare si rutine in programul zilnic al copilului. Copiii au nevoie sa stie ca atunci cand le e foame pot sa manance, ca daca le e somn, pot dormi in siguranta, iar daca au nevoie de iubire, ca va fi cineva care sa le-o ofere.
Atunci cand copilului i se ofera structura sau disciplina, acesta:
- se va simti in siguranta
- va invata sa tolereze esecurile si frustrarea
- va fi mai putin egocentric
- va deveni mai responsabil
- va invata din greseli
- va invata sa ia decizii
- isi va internaliza reguli si valori
Nu este nevoie sa folosesti pedepsele sau violenta verbala sau fizica pentru a oferi copilului structura sau disciplina. Multi parinti confunda structura cu a-l forta pe copil sa asculte inttodeauna cerintele si instructiunile adultilor. Este preferabil ca regulile pe care le stabiliti in familie sa fie cat mai putine si cat mai generale, iar copilul sa inteleaga care este scopul lor. In caz contrar, nu vei obtine efectele benefice pe care le aduce structura in dezvoltarea copilului. Structura inseamna, in esenta, ca parintele isi poate indruma copilul catre cele mai potrivite comportamente, ca isi poate controla propriile emotii si comportamente si ca in general da dovada de stapanire de sine, astfel incat copilul sa gaseasca in el un punct de sprijin.
Cand parintii ofera prea multa structura, folosesc prea mult control si prea multa rigiditate in relatia cu copiii lor, putand apela la pedepse si disciplina violenta.
iar copiii devin fie rebeli, fie pasivi si nu invata sa gandeasca pentru ei. Aceste rezultate sunt cofirmate si de cercetarile care arata ca parintii autoritari au copii cu rezultate scazute la scoala.
Cand parintii ofera prea putina structura, copiii risca sa nu invete sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile lor, sa isi controleze comportamentul sau sa isi dezvolte perseverenta.
Afectiunea se refera la apropierea emotionala si fizica dintre parinte si copil. Contactul vizual, imbratisarile, poze impreuna, cititul sau orice alta activitate impreuna sunt modalitati prin care ne aratam iubirea fata de copii. Pentru copiii mai mari, grija inseamna a-i asculta, a le permite sa isi spuna punctul de vedere, a-i aprecia pentru cine sunt, a-i incuraja sa isi urmeze pasiunile etc.
Atunci cand ii oferi suficienta grija si afectiune, copilul tau:
- se simte bine cu el insusi
- se simte iubit si valoros
- se simte ascultat
- are mai multa incredere in tine si in el insusi
- ofera la schimb la fel de multa grija si afectiune persoanelor apropiate
Prea multa grija si afectiune inseamna un parinte supraprotectiv, intruziv, alaturi de care copilul nu invata abilitati de viata, nu devine autonom si independent si ramane orientat asupra propriilor nevoi.
Prea putina grija inseamna un parinte distant emotional, neimplicat, alaturi de care copilul nu isi dezvolta increderea si nu se simte iubit.
Specialistii sustin ca majoritatea parintilor tind sa se imparta in doua categorii: fie se definesc prin grija, fie prin structura. Totusi, un parinte cu un nivel prea ridicat de structura sau prea grijuliu poate afecta dezvoltarea copilului. Cele doua elementesunt ca doua fete ale aceleiasi monede: amandoua sunt importante pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor.
*Sursa foto: Pexels.com
Citeste si:
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Critica excesiva a copilului si comportamentele de autosabotajCritica excesiva din partea parintilor poate avea multiple efecte negative asupra dezvoltarii bunastarii emotionale a copiilor.
Adauga tu primul comentariu: