Optimismul se invata
Copiii pot invata sa fie optimisti
„Optimismul se invata” este o carte deosebita scrisa de cunoscutul psiholog, Martin E.P. Seligman. Acesta incearca sa ajute cititorii sa invete sa exploreze diferitele modalitati de a interpreta evenimentele din viata personala si sa inteleaga efectele acestor interpretari.
Atunci cand suntem pesimisti, vom trai un sentiment de neajutorare. Ne vom lasa coplesiti de lucruri pe care nu le putem controla, ne vom invinovati pentru toate esecurile si vom considera ca efectele lor negative nu pot fi reparate.
Cum invata copiii optimismul
Inainte de pubertate, copiii au cel mai ridicat nivel de optimism, care va scadea dupa pubertate. Pana la varsta de 8 ani, copiii isi dezvolta un stil de gandire. Exista trei ipoteze despre modalitatea de formare a stilului de gandire al copiilor:
1. Stilul de gandire al mamei
Studii realizate pe mame si copii arata ca nivelul de optimism al copiilor este asemanator cu cel al mamei, atat pentru baieti, cat si pentru fete, fiind independent de nivelul de optimism al tatalui. Acest lucru se poate datora faptului ca mama este principalul ingrijitor al copiilor in primii ani de viata.
2. Critica primita din partea adultilor – parinti si profesori
Ce si cum spun parintii si cadrele didactice copiilor atunci cand ii critica influenteaza stilul de gandire al copilului. De exemplu, daca un cadru didactic ii spune copilului „Ai gresit pentru ca nu te pricepi la matematica.”, copilul isi va explica esecurile prin trasaturi personale, permanente si universale, invatand sa fie pesimist. In schimb, daca un cadru didactic spune copilului „Ai gresit pentru ca nu ai fost destul de atent.”, cauza esecului este una temporara (data viitoare poate fi mai atent) si specifica, iar copilul invata ca acestea pot fi depasite, invatand sa fie optimist.
3. Crizele din viata copiilor.
Studiile arata ca atunci cand copiii trec prin evenimente traumatice in copilarie, pe care familiile lor reusesc sa le depaseasca (de exemplu, o criza financiara sau o boala), copiii isi dezvolta un stil de gandire optimist. Daca pierderile intalnite in copilarie sunt permanente (de exemplu, moartea unui parinte), copilul poate dezvolta un stil pesimist de gandire.
Ce inseamna optimism si pesimism
„Optimismul” si „pesimismul” sunt in realitate niste obiceiuri de gandire. Ele pot fi descrise drept stiluri de explicatii, deoarece stau la baza felului in care ne explicam evenimentele pozitive si negative din viata. Pesimistii obisnuiesc :
- sa se invinovateasca pentru evenimentele neplacute care apar in viata lor
- sa creada ca evenimentele neplacute vor dura mai mult decat ar trebui
- sa considere consecintele unor evenimente neplacute ca afectandu-le intreaga viata
Optimistii in schimb, fac contrariul. Ei cred ca:
- circumstantele, ghinionul sau alte persoane sunt responsabile de evenimentele neplacute prin care trec
- experienta e una trecatoare
- efectele si consecintele experientelor negative sunt limitate la anumite aspecte din viata.
Aceste obisnuinte de a gandi nu sunt batute in cuie. Ele au fost invatate de-a lungul vietii, iar optimismul poate fi invatat. Noi cercetari arata ca oamenii pot alege cum anume sa gandeasca.
Modul de a gandi si a explica sau interpreta evenimentele din viata se pare ca se invata in copilarie si se raporteaza la cum anume te vezi in lume, care e locul tau (daca te simti demn de iubit, valoros sau nu). Cartea „Optimismul invatat” vine impreuna cu un chestionar care evalueaza stilul explorator al fiecaruia pentru a ajuta cititorul sa isi identifice singur stilul de a evalua intamplarile din viata sa. Chestionarul urmareste trei dimensiuni ale stilului de gandire:
Permanenta: cat de mult timp simti si te lasi afectat de consecintele celor intamplate in viata ta.
Universalitate: pana unde te afecteaza evenimentele din viata, ce domenii din viata ta au de suferit.
Personalizare: pana la ce nivel te invinovatesti pentru cele intamplate.
Un stil de viata optimist este util fiindca:
- te ajuta sa inveti din greseli si din necazuri
- te tine departe de simptome depresive si de anxietate
- te ajuta sa ajuti
- consecintele sunt pe termen scurt
Beneficiile pe care le aduce optimismul
Optimismul are un impact deosebit de puternic atat asupra starii noastre psihice, cat si a celei fizice. Oamenii optimisti:
- se descurca mai bine in viata
- au rezultate mai bune la teste de aptitudini
- au mai mult succes pe plan profesional
- au mai multa rabdare pentru a-si atinge scopurile
- au o stare de sanatate mai buna
- traiesc mai mult
Seligman sustine ca ”pesimistii pot invata sa fie optimisti, insa nu prin cine stie ce metode...ci prin a invata noi seturi de abilitati cognitive. A-i invata pe copii optimismul, inainte de pubertate, dar mai tarziu in copilarie, cand deja sunt metacognitivi (capabili de a gandi despre gandire) e o strategie care da roade. Trecerea de la pesimism la optimism inseamna, cel putin in parte, prevenirea simptomelor depresive”.
Este important sa iti revizuiesti stilul de gandire daca este unul pesimist si sa incurajezi optimismul la copilul tau. Optimismul nu doar ca ne protejeaza impotriva depresiei si altor probleme psihice, dar este esential pentru a avea o viata cu sens. Atunci cand credem intr-un viitor mai bun, putem sa ne dedicam viata si eforturile catre un scop mai semnificativ si mai inalt.
*Sursa foto:https://www.flickr.com/photos/jongrainger/16605799697/
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
-
Ce inseamna misofonia si cum il poti ajuta pe copilPentru unii copii, mesele luate in familie sau zgomotul din clasa pot insemna o adevarata tortura. Misofonia este fenomenul in care sunete mici, repetitive precum mancatul sau respiratul pot sa fie extrem de deranjante si imposibil de ignorant. Deranjul auditiv este insotit intodeauna de a reactie emotionala puternica.
Adauga tu primul comentariu: