Feedback constructiv
Diferenta dintre critica si feedback-ul constructiv
Critica excesiva in relatia de cuplu sau in relatia parinte-copil da nastere la resentimente, la conflicte si la scaderea stimei de sine a persoanei criticate. De asemenea, cu cat criticam mai mult, cu atat putem sa ne simtim indreptatiti sa criticam in continuare, ajungand la conflicte si ruperea relatiilor.
Critica este daunatoare si distruge relatiile dintre oameni deoarece:
- vizeaza personalitatea sau caracterul celuilalt, in loc sa se refere la comportamentul acestuia,
- e insotita de acuzatii si invinovatire,
- nu se orienteaza pe imbunatatire,
- se bazeaza pe ideea ca exista „o singura cale corecta” de a face lucrurile.
In relatiile cu cei apropiati, deseori critica izbucneste apparent din nimicuri, dar in timp creste si e insotita de resentimente puternice. Persoana criticata incepe sa se simta controlata, ceea ce duce la frustrari permanente, iar calea pana la izbucnirea unui conflict nu mai este deloc mare. Nici adultilor si cu atat mai putin copiilor care inca nu au o capacitate foarte mare de a intelege lumea din jur, nu le place critica. Cu totii suntem inzestrati cu o mare disponibilitate de a coopera si nu de a primi critica. Astfel, daca iti doresti sa schimbi un comportament, cauta sa valorizezi acele comportamente care iti plac si care ti-ai dori sa apara mai des. Iar pentru comportamentele care nu iti plac, poti opta sa foloseste feedback-ul constructiv. Acesta nu este o forma mai „indulgenta” de critica, ci o modalitate eficienta de comunicare.
Diferenta critica si feedback-ul constructiv
Critica se concentreaza pe ceea ce este gresit:
„Iarasi nu ai invatat suficient!” – adresata unui copil
„Niciodata nu tii minte sa duci gunoiul!” – adresata partenerului
Feedback-ul se concentreaza pe descoperirea modalitatilor de imbunatatire:
„Hai sa vedem cum poti invata mai usor la aceasta materie.”
„Am nevoie de mai mult ajutor la treburile casnice. Cum putem sa procedam ca sa participi mai mult la acestea?”
Critica scoate in evidenta defecte ale persoanei criticate:
„Esti incapatanat si lenes.”
Feedback-ul se refera la comportament si nu la personalitate:
„Putem sa facem o planificare a timpului astfel incat sa reusesti sa fii mai eficient?”
Critica devalorizeaza:
„Presupun ca nu esti suficient de destept incat sa reusesti sa iei note mai mari.”
Feedback-ul constructiv incurajeaza:
„Sigur putem gasi solutii potrivite pentru aceasta problema.”
Critica se adreseaza momentului prezent si trecut:
„E vina ta ca ai ajuns cum ai ajuns!”
Feedback-ul se concentreaza pe solutii de viitor:
„Putem sa imbunatatim situatia daca vom lua cateva masuri. Esti de acord?”
Critica tinde sa controleze:
„Eu stiu ce e mai bine.”
Feedback-ul respecta autonomia:
„Iata parerea mea, nu esti obligat sa o urmezi.”
A da feedback constructiv inseamna a comunica despre lucrurile care te deranjeaza la ceilalti pastrand respectul fata de ei si, in masura in care este posibil, si obiectivitatea. Aceeasi recomandare este valabila insa si pentru momentele in care iti evaluezi propriile actiuni sau rezultate: atunci cand tinzi sa devii prea critic fata de tine insuti/insati, poti sa iti amintesti de principiile feedback-ului constructiv si sa reformulezi mesajul.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
-
3 abilitati esentiale pentru rezilienta copiilorRezilienta este o super putere a copiilor care ii ajuta sa faca fata oricaror probleme in viata. Inca din primii ani de viata, ei se vad nevoiti sa rezolve probleme, sa isi gestioneze emotiile si sa isi asume riscuri, de aceea, e important sa incerci ca parinte sa iti ajuti copilul sa isi dezvolte cat de timpuriu rezilienta.
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
Adauga tu primul comentariu: