Mecanisme de aparare
Stresul ne face adesea sa ne simtim neajutorati si lipsiti de putere. Atunci cand nici nu stim cum sa actionam, se declanseaza diferite mecanisme de aparare, in functie de personalitatea noastra si de experientele anterioare. Mecanismele de aparare ne ajuta prin faptul ca schimba modul in care simtim sau interpretam situatia dificila cu care ne confruntam. Adesea alegem mecanismul de aparare incat sa ne ajute sa ne simtim bine emotional si sa ne mentinem stima de sine. Nu toate mecanismele de aparare sunt insa benefice pentru noi, iar azi le exploram pe cele ineficiente, pentru a le putea identifica si evita.
Citeste si:
Strategii eficiente de gestionare a stresului
Comportamentele de evitare la adolescenti
De ce nu invata copiii mecanisme eficiente de aparare
In mod ideal, de-a lungul copilariei si adolescentei, invatam sa gestionam stresul eficient, de la parinti, cadre didactice si alti adulti importanti in viata noastra. In realitate insa, multi copii nu invata aceste mecanisme eficiente de aparare din cauza:
- Neglijarii emotionale in familie – emotiile si trairile copiilor sunt respinse, criticate sau neglijate.
- Experientelor adverse din copilarie – cand copiii cresc intr-un mediu stresant pentru o lunga perioada de timp, le este afectata capacitatea de reglare a emotiilor.
- Violentei fizice, verbale sau emotionale.
Mecanismele de aparare cele mai frecvente
Iata care sunt cele mai frecvente mecanisme de apare si sgestionare a stresului, care pot sa apara la orice varsta:
Negarea – este reactia prin care incercam sa evitam problema sau suferinta cu care ne confruntam. Refuzam sa acceptam ca aceasta exista, pur si simplu. Este o reactie care poate varia de la „Nu vreau sa ma gandesc la asta.” pana la convingerea ca un eveniment nu a avut loc „Nu imi amintesc asa ceva.”.
Proiectarea. Apare cand ne este greu sa acceptam toate aspectele personalitatii noastre (ne criticam excesiv pentru esecuri sau defecte, avem standarde perfectioniste sau un sentiment intens de rusine pentru anumite alegeri sau actiuni). Consta in a-i acuza pe cei din jur de acele emotii, trasaturi, intentii pe care nu le putem accepta la noi insisi si care ne inspira teama, rusine si alte emotii intense. Se manifesta si la copii, in schimburile rautacioase de cuvinte, cand se eticheteaza reciproc in mod negativ: „E un copil prost/rau/etc.”. De asemenea, copiii (dar si adultii) care au probleme legate de stima de sine ii vor acuza pe cei din jur ca au o parere proasta despre ei sau ca ii insulta.
Deplasarea – presupune reorientarea emotiilor trezite de o anumita situatie catre alta situatie sau persoana. De exemplu, daca ai avut un conflict la munca si nu ai reusit sa il rezolvi, s-ar putea sa fii iritabil acasa si sa ai un conflict cu membrii familiei. Si la copii apare acest mecanism, dupa o zi grea la scoala, cand de exemplu, orice sugestie a ta este primita cu furie sau exasperare excesiva. Cand reactiile copilului tau sunt exagerate in acest fel, este important sa le identifici ca mecanisme de aparare si nu ca o incercare a copilului de a te enerva sau a fi obraznic.
Evitarea – se refera la toate comportamentele pe care le adoptam pentru a nu ne confrunta cu o problema. De exemplu, copiii amana realizarea temelor dificile, evita situatiile care le produc anxietate (nu vor sa mearga in vizita, de exemplu), in timp ce adultii pot apela la abuzul de substante, petrecerea unui timp excesiv in mediul online etc. Este un mecanism de aparare usor de identificat, atat la copii cat si la noi insine si care poate fi inlocuit treptat cu mecanisme mai eficiente de gestionare a stresului.
Regresia – un mecanism de aparare usor de identificat la copii mai ales, care in perioadele stresante, pot reveni la stadii anterioare de dezvoltare ( de exemplu, enurezis, suptul degetului). Si adultii pot regresa, in moduri mai subtile, adoptand comportamente infantile, care aduc confort sau care duc la evitarea uneir probleme ( de exemplu, consumul exagerat de zahar, cererea excesia a ajutorului celor din jur, evitarea sau respingerea responsabilitatilor).
Identificarea cu agresorul – apare mai ales la copii (in situatiile de bullying, de exemplu, cand victima devine la randul ei agresor), dar si la adulti, cand acestia adopta comportamente intimidante sau agresive pentru a interactiona cu persoane percepute ca fiind intimidante sau agresive.
Autovatamarea – apare mai ales la adolescenti si necesita ajutor specializat. Este un mecanism prin care adolescentul incearca sa reduca suferinta emotionala creandu-si suferinta fizica.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum putem preveni intensificarea conflictelorConflictele si neintelegerile sunt parte din viata de zi cu zi intre-un cuplu, insa indiferent care ar fi motivele ce stau la baza, important este sa reusim sa gasim solutii impreuna.
-
Ce inseamna inflorirea psihologica si cum o putem incurajaConceptul de ”inflorire psihologica” este unul multidimensional, propus de psihologia pozitiva in care se pune accent pe dobandirea fericirii si a starii de bine, a satisfactiei cu viata, a avea sanatate fizica si mentala, un sens si o semnificatie in viata, caracter si virtuti si relatii sociale aarmonioase.
-
Semne care indica faptul ca esti un parinte inteligent emotionalCine sunt parintii ideali? Exista o multime de carti si articole despre cum sa devii un parinte mai bun, iar toate resursele pe care le gasesti au in comun inteligenta emotionala. A creste copii inteligenti emotional incepe cu a fi un parinte inteligent emotional.
Adauga tu primul comentariu: