Dezvoltarea emotionala la copii si acceptarea emotiilor
Un copil puternic este un copil ale carui emotii sunt acceptate
Ce parinte nu s-a bucurat de rasul sau zambetul copilului sau? In mod normal, nu ne-ar trece prin minte sa ii spunem copilului “Nu ai de ce sa fii atat de vesel/incantat/entuziasmat!” atunci cand il vedem ca se bucura de o noua descoperire sau de compania noastra. Insa pe cat de dornici suntem sa incurajam emotiile pozitive ale copilului, pe atat de hotarati suntem sa nu il lasam sa sufere.
Este o reactie aproape automata, pe care nu o analizam des, care poate lua diverse forme:
- Negarea emotiilor: “Nu ai de ce sa plangi.”, “Sigur nu te doare asa rau.”, “Dar mereu te-ai inteles bine cu Alexandra.” (cand se cearta cu o prietena), “O sa iti fie frig.” (cand isi da haina jos), “Te-ai jucat destul.” (cand vrea sa mai stea la joaca).
- Distragerea atentiei copilului – cand ii arati ceva frumos, ii dai o bomboana sau ii propui o activitate care stii ca ii place.
- Evitarea – parintele ignora comportamentul sau emotiile copilului, in speranta ca, daca nu primeste atentie, copilul se va opri.
- Inducerea fricii – parintele isi cearta sau pedepseste copilul pentru ca este trist sau pentru ca si-a exprimat furia.
Ce sta la baza acestor reactii ale parintilor?
- o lipsa de experienta in trairea propriilor emotii negative. La randul lui, parintele nu a fost lasat sa isi exprime emotiile negative atunci cand era copil, iar ca adult, inca nu a gasit o modalitate adecvata de a le exprima sau nu se simte acceptat atunci cand traieste emotii negative.
- o incredere redusa in propria capacitate de a face fata suferintei pe care o traieste copilul. Cand copilul sufera, si parintele sufera. In incercarea de a pune capat suferintei aparute atunci cand isi vede copilul plangand, parintele incearca sa il opreasca pe copil din a simti emotiile negative.
- o lipsa de incredere in capacitatea copilului de a face fata emotiilor puternice pe care le simte: “E mic, nu vreau sa sufere, are nevoie sa il protejez.”
Copiii se nasc cu o capacitate latenta de a face fata tristetii, furiei, dezamagirii si oricarei alte emotii care aduce cu sine lacrimi. Pentru a-si dezvolta aceasta capacitate, copilul are nevoie insa de prezenta, iubirea si increderea ta: atat in el, cat si in tine insuti/insati. Un copil lasat sa isi exprime emotiile negative va invata ca le poate face fata, ca fac parte din viata si ca nu sunt inspaimantatoare. Ce se intampla cu copiii care nu sunt lasati sa isi exprime emotiile negative?
- Invata sa isi ascunda gandurile, emotiile si sentimentele
- Cauta in exterior activitati sau obiecte care sa ii distraga atentia de la suferinta (primul pas catre formarea dependentelor)
- Se vor teme de propriile stari emotionale si vor cauta sa le evite. Implicit, vor evita si situatiile care pot da nastere acestor emotii, refuzand astfel ocazii de evolutie si crestere.
- Pot deveni confuzi cu privire la propriile trairi (si cu privire la propriile interese, motivatii sau dorinte).
- Pot dezvolta tulburari de comportament sau emotionale (depresie, anxietate, tulburari de somn, agresivitate etc.)
Comunicarea S.A.L.V.E.
Naomi Aldort, autoarea cartii “Crestem impreuna”, mama si consilier a creat o modalitate de comunicare parinte-copil care sa inlocuiasca reactiile automate ale parintilor in fata emotiilor negative ale copiilor:
S - Separa-te de comportamentul si emotiile copilului. Acest lucru inseamna evitarea reactiei automate pe care o avem atunci cand copilul ne infurie sau cand ne intristam pentru ca sufera sau este speriat. Multi dintre noi avem reactii automate la situatii care ne afecteaza negativ: incercam sa consolam copilul intristat sau formulam un repros mai mult sau mai putin direct atunci cand o situatie ne deranjeaza. Separarea presupune exprimarea acestei reactii doar in mintea ta. Inainte de a spune ce voiai sa spui, ia o pauza de cateva minute si imagineaza-ti ca spui acele lucruri. Exprima aceste cuvinte ceea ce iti doresti sa obtii? Care este starea ta emotionala in acest moment? Ce reactie ar avea copilul tau daca ai spune ce aveai de gand sa spui? Care sunt frustrarile tale care stau la baza acestei reactii?
A - Acorda atentie copilului. Dupa ce ti-ai analizat propriile ganduri, iti poti indrepta atentia doar catre copil.
L- Lectia de ascultare. Lasa-l sa spuna ce are de spus, atat prin cuvinte, cat si prin actiuni. Priveste-l in ochi si adreseaza-i intrebari despre ce simte si ce gandeste.
V - Valideaza-i sentimentele. In momentul in care copilul simte tristete, dezamagire sau furie, aceste emotii sunt reale pentru el, sunt experiente prin care trece si pe care le poate depasi daca ii permiti acest lucru.
E (Empower) – transmite-i copilului putere, forta de a gasi propriile solutii la problema cu care se confrunta.
Adoptarea unui nou stil de comunicare nu se face de pe o zi pe alta, iar atunci cand nu reusesti sa raspunzi copilului cu iubire, atentie si intelegere, fii sincer fata de copil, spune-i ca iti pare rau ca nu ai fost alaturi de el asa cum ar fi avut nevoie si mai incearca o data :).
Citeste mai mult despre cum cresc parintii o data cu propriii copii in cartea “Crestem impreuna” de Naomi Aldort, mama si consilier. Cartea a aparut la Editura Herald.
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/expose_switch/4566783151/
Autor
Gabriela Alamă, Editor online SuntPărinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Modul in care ii raspunzi la intrebari copilului tauModul in care raspunzi copilului la intrebarile pe care ti le adreseaza conteaza foarte mult, nu doar pentru dezvoltarea lui intelectuala, ci si emotionala.
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
Adauga tu primul comentariu: