De ce au copiii nevoie de limite
Atunci cand regulile au un scop anume, cand sunt rezonabile si pornesc din grija pentru copil, regulile inseamna „te iubesc”, „te vad”, „imi pasa de tine” si semnifica un efort pe care, indiferent de varsta, copiii il simt si il apreciaza.
Regulile si limitele nu sunt neaparat placute si nu ne fac intotdeauna fericiti: ne obliga sa asteptam, sa depunem un efort suplimentar, sa parcurgem anumiti pasi pana obtinem ce vrem sau chiar sa renuntam la unele dorinte. Nu e de mirare ca majoritatea copiilor incalca regulile si limitele cu bucurie si naturalete, ca parintii trebuie sa depuna efort pentru a le consolida si ca, in general, educatia porneste din aceasta tensiune dintre nevoia de libertate a copilului si limitele exterioare care ii constrang libertatea.
Citeste si:
De ce le este dificil parintilor sa puna limite in cresterea copiilor
Disciplina pozitiva. Cinci principii care te ajuta sa il disciplinezi pe copil fara pedepse
De ce au nevoie copiii de reguli?
Intr-o epoca in care accentul este pus pe nonconformism, autenticitate, libertate si fericire, mai avem nevoie de reguli? „Vreau sa imi cresc copilul fericit si liber.” este principiul multor parinti care au cunoscut efectele negative ale unui stil parental dur, extrem de sever sau autoritar. „Fericit si liber” nu inseamna insa neaparat lipsit de limite sau reguli. Iata de ce.
Regulile si limitele exterioare se transforma treptat in disciplina si autocontrol.
Acesta este unul dintre principalele beneficii ale regulilor in cresterea copiilor. Copiii invata sa isi stapaneasca impulsurile atunci cand adultii din jur ii ajuta, cu blandete si calm, sa inteleaga si sa respecte regulile. De exemplu, cand insistam ca mancam doar la masa, asezati pe scaun, il invatam pe copil sa isi controleze impulsurile si sa isi concentreze atentia asupra unei singure activitati, chiar daca pentru un timp foarte scurt. In timp, copilul care reuseste sa respecte regulile descopera despre el insusi ca are control asupra propriului comportament si ca poate face alegeri care il ajuta pe termen lung: „As vrea sa ma mai uit la televizor, dar trebuie sa termin de facut un proiect.”
Regulile si limitele cresc toleranta la frustrare.
Oricat de mult ne-am dori, lucrurile nu decurg mereu asa cum ne-ar placea. Copiii crescuti cu reguli si limite devin mai toleranti la frustrarea de a nu obtine ce isi doresc atunci cand isi doresc. Regulile ii invata pe copii si sa isi gestioneze emotiile puternice. Astfel, indirect, copiii invata sa faca fata si frustrarilor de alt fel: un esec nu devine un capat de lume, o greseala nu este o catastrofa.
Regulile si limitele ii ajuta pe copii sa se adapteze in societate.
Multe dintre regulile pe care le invata copiii sunt legate de comunicare, bune maniere si respectul si grija fata de ceilalti. Copiii care invata de mici sa isi ceara scuze, sa nu vorbeasca (foarte) tare in public sau sa spuna multumesc invata nu doar abilitati de comunicare, ci si o atitudine care le va fi de folos la maturitate: cum sa actioneze luand in calcul si nevoile si drepturile oamenilor din jur.
Regulile au si rolul de a-i mentine pe copii in siguranta.
De aceea, anumite reguli nu sunt negociabile: la varste mici, nu dam drumul mainii copilului cand mergem pe strada, nu il lasam sa mearga pe bicicleta fara casca sau il asezam intotdeauna pe scaunul de copii in masina. Astfel, ne asiguram nu doar ca il aparam de pericole, dar il invatam si respectul pentru regulile care ne tin in siguranta. Crestem astfel sansele sa avem un adolescent care va lua decizii bune pentru propria siguranta fizica, atunci cand parintii nu vor fi langa el (de exemplu, nu conduce dupa ce a consumat alcool).
Regulile promoveaza increderea, competenta si independenta copiilor.
Un copil care stie la ce anume se asteapta din partea lui se va simti in siguranta din punct de vedere emotional. La varste mici, oricat de mult ar protesta copilul pentru ca nu il lasi sa se mai uite la televizor sau pentru ca nu are voie sa manance 10 bomboane, interventia ta, care pune capat comportamentului, il va face sa se simta in siguranta. In primii ani de viata, copiii nu au control asupra propriilor actiuni, iar acest lucru le poate genera teama si anxietate, chiar daca nu va fi exprimata de acestia in cuvinte. Copiii care stiu ca parintele ii va opri atunci cand fac ceva nedorit se vor simti confortabil si in siguranta pe termen lung, chiar daca pe moment vor fi frustrati.
Desigur, toate aceste efecte pozitive ale regulilor si limitelor apar cand acestea nu sunt excesive, cand au un scop clar si cand sunt incurajate in mod consecvent de catre parinti. Cand vorbim despre reguli si limite nu vorbim despre a controla comportamentul sau alegerile copilului, ci despre a ne asigura ca exista o serie de principii clare care il mentin pe copil in siguranta din punct de vedere fizic si emotional. Acest lucru nu inseamna ca este nevoie sa pedepsim cu strictete incalcarea regulilor (de multe ori, copiii invata o multime de lucruri din incalcarea lor), ca vom forta copilul sa le respecte tot timpul sau ca facem o greseala daca nu avem un anumit numar de reguli in familie. In functie de temperamentul copilului, de situatia familiala si de dezvoltarea copilului, nevoia de reguli si limite variaza: de exemplu, intr-o familie, copiii au nevoie de limite privind calculatorul, in alta familie, interesul lor pentru tehnologie poate fi redus, iar limita privind calculatorul devine inutila.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cauze frecvente pentru care nu functioneaza disciplina pozitivaCele mai frecvente greseli pe care le fac parintii cand incearca sa aplice disciplina pozitiva.
-
Stilul parental permisiv - ce urmari are la maturitateLipsa limitelor si regulilor si un nivel ridicat de putere oferit copiilor sunt doua caracteristici esentiale ale stilului parental permisiv. Pe termen scurt, parintii permisivi evita conflictele si situatiile dificile in interactiunea cu copiii lor, dar pe termen lung, acestia din urma pot avea de suferit.
-
De ce replica "Ar trebui sa iti fie rusine!" nu este beneficaA trezi rusinea sau vinovatia copilului este vazuta deseori ca ultima solutie pentru indreptarea comportamentului acestuia.
Adauga tu primul comentariu: