Curiozitatea in rolul de parinte
In calitate de parinti, vorbim deseori despre curiozitatea copiilor si despre feluri in care o putem incuraja, pentru ca motivatia lor pentru invatare sa ramana crescuta de-a lungul timpului. Curiozitatea este insa benefica si pentru parinti, mai ales cand vine vorba de relatia cu propriii copii.
Citeste si:
Ce crede copilul tau despre tine. Intrebari pe care sa le pui copilului tau
Cum il incurajezi pe copil sa iti vorbeasca despre orice
Curiozitatea in rolul de parinte - cand este benefica
Curiozitatea te ajuta sa evoluezi in rolul de parinte
Este in regula si este natural sa nu stii de fiecare data care este cea mai buna abordare pentru problemele pe care le intampini in relatia cu copilul tau. Ramanand deschis fata de informatii de specialitate si fata de personalitatea copilului tau, iti asiguri sansele de reusita. Doar cunoscandu-l cu adevarat pe copilul tau, poti intelege care este cea mai buna abordare pentru el. De exemplu, daca ai un copil cu temperament introvertit, nu il vei critica pentru ca nu este mai sociabil si nu il vei compara cu alti copii pentru care socializarea este o activitate care ii incarca cu energie, ci il vei sprijini sa socializeze astfel incat sa evite epuizarea.
Reduci numarul conflictelor dintre tine si copil
Cu cat suntem mai curiosi fata de intentiile si gandurile copilului, cu atat riscam mai putin sa ii atribuim intentii rele si sa luam personal comportamentul lui. Prin urmare, numarul neintelegerilor si al conflictelor cu acesta scade. Aminteste-ti atunci cand simti ca ai o reactie emotionala puternica in fata comportamentului copilului tau, sa incerci sa ii intelegi mai intai rationamentul si nevoile emotionale care stau la baza comportamentului lui.
Contribui astfel la stima de sine si echilibrul emotional al copilului tau
Cand ne exprimam in mod regulat interesul si curiozitatea fata de copiii nostri, le transmitem, indirect, mesajul ca sunt important pentru noi, dar si ca ideile si emotiile lor sunt valide. Parintii sunt primele persoane in relatie cu care copiii isi formeaza imaginea de sine. Cand parintii accepta si valideaza emotiile si ideile copiilor, cand le iau in considerare sau ii ajuta sa le exploreze, copiii invata ca merita atentie si respect pentru ei insisi. In timp, vor avea aceeasi asteptare si in relatie cu cei din jur si vor invata sa ofere aceeasi atentie la randul lor.
Iti vei imbunatati relatia cu copilul tau pe termen lung
Pe masura ce copiii cresc, parintii simt ca ii cunosc destul de bine pe acestia. Dar schimbarile in personalitatea si interesele copiilor pot sa apar rapid sau fara a fi observate daca nu depunem un efort constient pentru a le descoperi. Cand acest efort lipseste, parintii risca sa descopere ca se simt distantati emotional fata de copii, ca "nu ii mai recunosc" si ca acestia refuza sa mai comunice la fel de mult ca inainte.
Desigur, este important sa faci diferenta intre curiozitate si indiscretie sau control excesiv al copilului: pe masura ce creste, copilul va avea nevoie sa aleaga ce informatii imparte cu tine. Echilibrul intre nevoia de a-l tine pe copil in siguranta si nevoia acestuia de a devein autonom si independent este esential incepand cu perioada preadolescentei. Este benefic in aceasta perioada sa incurajezi comunicarea deschisa, fara a o forta si evitand sa incalci intimitatea copilului tau.
Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Zece replici ale parintilor care nu functioneaza
Modul in care comunici cu copilul tau poate face diferenta in cum anume se dezvolta din punct de vedere emotional si comportamental.
-
Biasul de confirmare. Ce inseamna si cum se manifesta in rolul de parinte
Biasul de confirmare este recunoscut ca si un fenomen ce se refera la tendinta de a cauta dovezi care sa fie in consonanta cu credintele pe care le avem si de a elimina informatiile care vin sa contrazica ceea ce credem.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este important
Parentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
Adauga tu primul comentariu: