12 trasaturi ale parintilor buni
Caracteristicile unui bun parinte nu sunt fixe si nici absolute. Ceea ce se potriveste unui parinte, e posibil sa nu i se potriveasca altuia. Fiecare copil si parinte este unic, iar nevoile si circumstantele diferite ale fiecarei famiii pot fi esentiale cand vine vorba de cele mai potrivite decizii pentru acestea. Totusi, toti copiii au nevoie de acelasi lucru: grija, atentie si iubire neconditionata din partea parintilor. Iata 12 feluri in care poti oferi aceste lucruri copilului tau.
Citeste si:
Cum devenim parinti mai calmi si mai constienti
Ce inseamna sa fii un parinte suficient de bun
12 trasaturi ale parintilor buni
Care sunt trasaturile pe care le au parintii buni in comun? Studiile de-a lungul timpului au descoperit 12 trasaturi generale ale parintilor buni. Iata care sunt acestea:
1. Indrumare si sprijin. Toti parintii isi doresc ca cei mici sa aiba succes in viata, iar parintii buni ofera atentie nevoilor specifice ale copiilor lor. Pentru a oferi indrumare si sprijin potrivite copilului tau, este nevoie sa pornesti de la abilitatile pe care trebuie sa si le dezvolte, calitatile sale personale pozitive si temperamentul sau. De exemplu, un copil cu temperament introvertit va avea nevoie sa fie incurajat sa isi dezvolte abilitatile sociale, dar si sa isi cunoasca nevoile personale de timp petrecut in liniste.
2. Incurajeaza independenta copiilor. Indiferent daca e vorba de realizarea temelor, a sarcinilor casnice sau de a-si face prieteni, copiii sunt incurajati sa ia decizii si sa isi organizeze timpul pe cont propriu. Ca regula generala, a-ti ajuta copilul sa faca ceva e in regula atata timp cat scopul este de a-l invata cum sa isi atinga scopul si apoi sa il lasi sa incerce singur.
3. Sunt constienti ca sunt priviti si vor fi imitati in tot ce fac de catre copii. De aceea e important sa fii empatic, bine manierat si respectuos fata de cei din familie, fata de cei din jur si de propria persoana. Cand le spunem copiilor sa adopte anumite comportamente pozitive pe care noi insine nu le adoptam, rezultatele nu vor fi cele mai benefice, deoarece copiii observa discordanta dintre cuvintele si actiunile noastre. In timp, in aceasta situatie, copilul isi poate pierde respectul si increderea fata de parinte.
4. Evita sa fie rai, razbunatori sau sa ii umileasca pe copii. Un copil nu va invata niciodata nicio lectie daca este insultat sau umilit mai ales de catre parinte. In plus, pedepsele si umilirea nu fac decat sa ii arate copilului ca violenta fizica sau verbala este o optiune acceptabila in relatiile cu cei din jur. Pe termen lung, relatia parinte-copil are de suferit cand parintele adopta comportamente razbunatoare cu scopul disciplinarii copilului.
5. Arata copiilor ca ii iubesc indiferent cat de ocupati ar fi. Micile gesturi te pot ajuta oricand sa iti mentii conexiunea cu copilul tau si sa ii arati cat de mult il iubesti: o imbratisare cand vii acasa, un ritual de noapte buna sau o conversatie in care esti cu adevarat prezent in comunicarea cu copilul tau. Un alt aspect important consta in felul in care copiii cer atentia din partea parintilor lor.
6. Isi cer scuze atunci cand gresesc pentru ca toti parintii gresesc la un moment dat si gresesc, in fata copilului. Asumandu-ti greseala il inveti pe copil ce inseamna a fi responsabil pentru propriile actiuni, fapte si vorbe.
7. Isi disciplineaza in mod eficient copilul fara a-l pedepsi. Discplina pozitiva porneste de la increderea in capacitatea copilului de a intelege consecintele propriilor actiuni si de a invata sa isi controleze in timp comportamentul. Cu cat ii ajutam pe copii sa adopte valori morale pozitive, cu atat mai usor va fi sa adopte si comportamente pozitive fata de cei din jur si fata de sine. Pedepsele excesive pot duce la modificarea comportamentului pe termen scurt, dar nu neaparat la intelegerea autentica a consecintelor sau la motivatia de a le evita pe viitor.
8. Il vad pe copil asa cum este el, cu bune si mai putin bune, fara a-l forta sa fie sau sa devina ceea ce nu este. Acceptarea copilului nu presupune incurajarea unor tendinte mai putin constructive (de exemplu, acceptarea copilului nu inseamna ca vom accepta ca obisnuieste sa minta sau sa ascunda adevarul), ci inseamna ca acceptam realitatea ca in acest moment, copilul minte frecvent si incercam sa intelegem cauzele acestui comportament. De asemenea, a-l accepta pe copil asa cum este inseamna nu forta interesul pentru anumite activitati ("Invata matematica si fizica, o sa iti prinda bine!"), anumite gusturi sau preferinte ("Nu are cum sa iti placa asemenea muzica!") ori anumite trasaturi de personalitate (de exemplu, "Trebuie sa fii mai energic, esti prea lent!").
9. Stiu oricand unde este si ce face copilul. A fi in permanenta informat in legatura cu activitatile si locul in care se afla copilul este esential pentru a-l tine in siguranta. De asemenea, a cunoaste personal prietenii copilului tau, a avea datele de contact ale parintilor acestora si o modalitate sigura de a-l contacta pe copil cand acesta nu se afla langa tine sunt elemente esentiale pentru siguranta copilului.
10. Isi invata copilul cum sa devina o persoana buna, cum sa fie empatic, sa isi descopere propriile pasiuni si sa aiba succes in viata. Un copil care stie cum sa fie bun cu el insusi si cu cei din jur va fi mai fericit si se va simti mai implinit in viata indiferent de cate obstacole va intalni in cale.
11. Se conecteaza cu copilul prin ras, timp petrecut impreuna, prin activitati sportive si de familie. Timpul petrecut impreuna in mod placut este una dintre cele mai sigure modalitati de a construi o relatie apropiata cu copilul tau. Daca observi ca experientele care ar trebui sa fie pozitive pentru intreaga familie se transforma frecvent in conflicte, incearca sa observi care este tiparul prin care se intampla acest lucru, care sunt nevoile neimplinite ale fiecaruia dintre voi si cauta modalitati alternative de a actiona in situatia respectiva.
12. Isi asculta copilul mai mult decat sa le vorbeasca, oferind atentie totala copilului. Desigur, exista situatii in care trebuie sa oferim explicatii si informatii copiilor, cand va trebui sa vorbim mai mult decat sa ascultam. Insa este important sa eviti tentatia de a tine predici copilului sau de a incerca sa il inveti prin cuvinte mai degraba decat prin actiuni.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
-
Ce inseamna misofonia si cum il poti ajuta pe copilPentru unii copii, mesele luate in familie sau zgomotul din clasa pot insemna o adevarata tortura. Misofonia este fenomenul in care sunete mici, repetitive precum mancatul sau respiratul pot sa fie extrem de deranjante si imposibil de ignorant. Deranjul auditiv este insotit intodeauna de a reactie emotionala puternica.
Adauga tu primul comentariu: