Sursele conflictului intre parinti
Cele mai frecvente cauze ale conflictelor intre parinti
Conflictele in cuplu devin mai frecvente dupa nasterea copilului, iar acest lucru este natural: e vorba de o noua responsabilitate, de noi dificultati si intrebari la care trebuie sa gasim raspunsuri si mai ales, de noi temeri si ingrijorari care ne pot coplesi cu usurinta. Pentru a rezolva mai usor un conflict, este important sa stim care este cauza lui. Dincolo de "Nu ai dreptate" si "Nu este bine cum procedezi tu.", sursele conflictelor pot fi definite in termeni mai specifici, care sa va ajute sa le depasiti si sa invatati din ele.
Citeste si:
Certurile in cuplu – cand sunt benefice
Cum este afectata dezvoltarea copiilor de conflictele dintre parinti
Sursele conflictelor legate de cresterea copiilor
Diferenta de pareri
Cum arata aceste conflicte: „Esti prea sensibila!”, „Esti prea autoritar!”, „Eu il cunosc mai bine pe copil!” sau „Nu e bine asa!”
Multe conflicte legate de cresterea copilului apar pentru ca parintii au pareri diferite despre regulile, principiile si metodele de disciplina pe care ar trebui sa le adopte. Cand aceste diferente nu sunt discutate, parintii isi submineaza reciproc autoritatea in fata copilului: de exemplu, cand mama nu e acasa, tatal nu insista ca fiul sa isi faca mai intai temele si apoi sa mearga la joaca.
Cum puteti depasi aceste conflicte: este important ca fiecare dintre voi sa exprime clar care sunt regulile si asteptarile pe care le are pentru copil si de ce considera ca acestea sunt importante. Descoperiti impreuna care sunt punctele asupra carora sunteti de acord si decideti cum veti actiona (de exemplu, daca pentru amandoi este important un program stabil de somn, decideti ora la care copilul merge la culcare si respectati aceasta decizie). Pentru aspectele asupra carora nu sunteti de acord, este nevoie sa ajungeti la un compromis. De exemplu, daca mama este foarte ingrijorata in legatura cu anumiti prieteni ai copilului (“Nu ar trebui sa iasa in oras cu acei colegi!”), dar tatal considera ca nu ar trebui sa intervina in relatiile sociale ale copilului (“Lasa-l in pace, este mare si stie sa ia decizii!”), un compromis poate arata astfel: parintii decid sa invite prietenii copilului pe acasa, pentru a-i cunoaste mai bine si sa ofere copilului ocazii de a cunoaste si alti copii inscriindu-l la cursuri si activitati extrascolare.
Pentru a ajunge la un compromis, este important sa retineti ca:
- scopul final este sa gasiti o solutie, nu sa dovediti neaparat ca aveti dreptate – fiecare dintre voi are argumente si motive pentru care sustine o idee, insa uneori nu toate urmarile alegerilor noastre sunt previzibile. Cu alte cuvinte, nu se stie care dintre voi “are dreptate”, dar puteti gasi impreuna o solutie care sa previna probleme viitoare sau sa reduca riscuri.
- puteti redefini oricand compromisul la care ati ajuns si este chiar recomandat sa faceti acest lucru, in functie de cum evolueaza lucrurile.
- incercati sa vedeti lucrurile si din perspectiva partenerului, nu doar sa va explicati punctul de vedere
Lipsa comunicarii
Cum arata: „Nu am stiut ca are cursul de desen azi!”, „De ce nu mi-ai zis ca a luat o nota mica la test?!”, „Daca imi spuneai, puteam sa te ajut.” sau „Cand s-a intamplat asta?!”
Vestea buna este ca lipsa comunicarii este o cauza a conflictelor usor de evitat. Deseori, este nevoie doar sa va faceti obiceiul de a comunica in fiecare zi despre ce s-a intamplat important (atat legat de copil, cat si despre programul zilnic al fiecarui parinte, pentru a preveni situatii in care, de exemplu, copilul nu mai poate fi dus la scoala de parintele care il duce de obicei).
Alteori, lipsa comunicarii intre parinti se datoreaza problemelor legate de cuplu: o cearta care nu are legatura cu copilul ii poate face pe parinti sa renunte sa mai comunice despre alte subiecte. Resentimentele, nemultumirile si sentimentul de a nu fi suficient de apreciat sau ajutat duc de asemenea la o comunicare ineficienta intre parinti.
Confuzia
Cum arata:
- „De ce l-ai lasat singur pe afara?!”
- „Pentru ca nu am vorbit niciodata despre asta!”
Parintii trebuie sa ia o multime de decizii legate de copii, unele dintre ele greu de anticipat, altele pur si simplu derutante. Cand parintii evita sa ia o decizie sau sa impuna reguli si limite, copiii raman confuzi, dar si liberi sa procedeze cum vor, putand lua decizii mai putin fericite.
Este important sa nu evitati discutiile dificile sau problemele care par de nedepasit. Atunci cand nu stiti cum ar fi mai bine sa procedati, sfatuiti-va impreuna: care sunt riscurile, care sunt avantajele fiecarei optiuni? Luati impreuna o decizie, chiar daca inca sunteti ambivalenti fata de ea si comunicati copilului despre ea in mod clar.
Competitia intre parinti
Cum arata: „Nu vrea sa mearga cu tine in parc, doar cu mine merge.”, „Nu stii care e desertul lui preferat, lasa-ma pe mine.”, „Cu mine e mai cuminte de obicei.” sau „Nu-i asa ca nu o luam pe mami cu noi la joaca?”.
Competitia, rivalitatea, gelozia intre parinti este mai frecventa decat am crede, dintr-o multime de motive. Nevoia parintilor de afectiune, apreciere si admiratie poate fi implinita prin interactiunea cu copilul, lucru natural pana la un punct (fiecare dintre noi ne bucuram sa fim apreciati si iubiti de copiii nostri). In cuplurile de parinti in care conflictele raman nerezolvate pe termen lung, copilul devine principala sau singura sursa de implinire emotionala pentru fiecare parinte. In alte cazuri, copilul este inclus in conflictele parintilor, care ii cer parerea sau aprobarea. Din nefericire, acest lucru are efecte negative asupra copilului, care se vede in situatia de a alege „parintele preferat” sau de a influenta dinamica relatiei parintilor pe care nu o poate intelege.
Oricare ar fi motivul pentru care apare competitia intre parinti, este foarte important ca aceasta sa fie transformata in cooperare: intreaga familie este o echipa, niciunul dintre parinti nu trebuie sa lupte pentru afectiunea copilului. Vorbiti despre punctele forte ale fiecaruia dintre voi (de exemplu, mama se pricepe sa il linisteasca pe copil mereu, tatal stie sa ii explice lectiile la matematica) si impartiti-va responsabilitatile in functie de “expertiza” fiecaruia. Invatati sa va faceti complimente cu privire la abilitatile de parinti si sa va oferiti afectiune si sprijin si in afara rolului de parinte.
Lipsa de initiativa din partea unuia dintre parinti
Cum arata: „Trebuie doar sa imi spui ce trebuie sa fac si o sa te ajut.” sau „Tu stii mai bine, asa ca nu vreau sa intervin.”
De obicei, aceste replici apartin tatilor in primii ani de viata ai copilului, pentru ca majoritatea mamelor raman acasa sa se ocupe de copil. Cand tatal considera ca nu stie sa aiba grija de copil (sa ii faca baie sau sa ii schimbe scutecul, de exemplu), va evita sa se implice si sa isi ofere ajutorul, putand crea astfel frustrare mamei deja epuizate. In alte situatii, tatal asteapta indicatii precise despre cum poate ajuta, considerand ca daca nu este rugat sa intervina, nu este nevoie sa se ofere. Ambele situatii sunt frustrante pentru celalalt parinte, care simte nevoia sa vada ca partenerul de cuplu este interesat si dispus sa ajute, pe cat posibil.
Solutia in acest caz este simpla: „Cum pot sa te ajut?” sau „Vrei sa ma ocup eu de gatit in timp ce tu faci baie copilului?” sunt cuvinte care pot dezamorsa o situatie tensionata.
*Sursa foto:Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti deveni un parinte mai bun? Acorda atentie copilului tau interiorIn literatura de specialitate a aparut conceptul de ”reparenting” care se refera la procesul prin care o persoana isi reconstruieste relatia cu sine intr-o maniera sanatoasa si empatica cu scopul de a-si imbunatati starea de bine, dar si relatiile cu cei din jur.
-
Munca invizibila a mamelorConceptul de munca invizibila se refera la eforturile pe care parintii - in majoritatea cazurilor, mamele - le fac pentru a sustine echilibrul emotional al copiilor, relatiile armonioase in familie si pentru a organiza si planifica activitatile si responsabilitatile familiei.
-
Aprecierea pozitiva - ce inseamna si de ce este importanta in familieAprecierea pozitiva a celuilalt presupune recunoasterea si exprimarea recunostintei si a valorii celuilalt intr-un mod sincer si autentic.
Adauga tu primul comentariu: