Preventia anxietatii la copii
Parintii pot invata sa previna anxietatea copiilor
Copiii ai caror parinti sunt anxiosi au un risc ridicat de a dezvolta la randul lor simptome de anxietate. Dar acest lucru poate fi evitat. Terapia si schimbari aduse in stilul de parenting pot ajuta parintii sa previna aparitia tulburarilor de anxietate la copii (fobii, atacuri de panica, anxietate generalizata etc.), dupa cum arata un studiu realizat pe 136 familii.
Familiile participante la studiu aveau cel putin un parinte cu tulburari de anxietate si cel putin un copil cu varsta intre 6 si 13 ani, nediagnosticat cu tulburari de anxietate. Jumatate din familiile participante la studiu au beneficiat de terapie timp de 8 saptamani, in timp ce a doua jumatate a primit un manual de 30 pagini pe tema tulburarilor de anxietate. Dupa un an, 5% dintre copiii familiilor din prima categorie fusesera diagnosticati cu probleme de anxietate. In cazul familiilor care nu au beneficiat de terapie, procentul copiilor diagnosticati cu tulburari de anxietate a fost de 31%.
„Am pornit de la intrebarea de baza: stim ca anxietatea se transmite genetic si atunci, putem sa prevenim aparitia acestei tulburari in randul copiilor?”, arata unul dintre autorii cercetarii. Raspunsul, cel putin dupa un an, se pare ca este afirmativ. Cercetarea va continua sa urmareasca traiectoriile copiilor din cele 136 de familii, pana la adolescenta si maturitate.
„Spre exemplu, in sistemul medical exista modele de preventie (de exemplu, procedee de prevenire a cariilor dentare sau programe de prevenire a obezitatii in randul copiilor). Cred ca e nevoie sa identificam un astfel de proces de preventie si in randul sanatatii mentale”, sustine conducatorul studiului.
Problemele de anxietate apar atunci cand supraestimam pericolul (sau il vedem acolo unde nu exista de fapt) si subestimam capacitatea noastra de a face fata situatiei respective. Aparitia tulburarilor de anxietate se datoreaza unei combinatii dintre cauze genetice (mostenim o predispozitie de la parintii nostri) si factori de mediu (experiente prin care trecem, modelele pe care le avem). Parintii pot transmite copiilor comportamentele care promoveaza anxietatea, fie direct (cand isi manifesta teama fata de ce ii sperie – de exemplu, tipa cand vad un paianjen), fie indirect (cand ii spun copilului sa fie atent chiar si atunci cand nu exista niciun pericol).
Programul de terapie la care au participat familiile a constat in doua sedinte initiale doar cu parintii, in care au discutat despre felul in care propria anxietate influenteaza familia. In urmatoarele 6 sedinte, intreaga familie a participat la terapie, invatand sa recunoasca anxietatea si sa invete strategii prin care sa le faca fata. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le pot face parintii pentru a-si ajuta copiii este sa ii sprijine sa isi infrunte temerile.
De exemplu, daca un copil se teme sa mearga in vizita la un prieten pentru a se juca impreuna, inseamna ca are nevoie sa mearga la cat mai multi prieteni. In loc de a feri copiii de toate lucrurile care ii sperie, parintii ii pot ajuta sa isi depaseasca temerile.
Sursa: NPR.org
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/uaeincredible/894750395/
Adauga tu primul comentariu: