Starile de anxietate ale parintilor
Cum sa ne ingrijoram mai putin
“Intr-o dupa-amiaza ma pregateam sa-mi duc fetitele la ore de dans. Fetita cea mare era agitata pentru ca era in intarziere cu o tema de casa si numai in masina, cand deja eram aproape de scoala de dans, si-a dat seama ca nu s-a imbracat cu hainele de dans si papucii i-a uitat acasa. Desigur ca m-am enervat la culme si am inceput sa tip. Stiam ca nu va putea dansa, ca trebuia sa ma reintorc acasa, ca sigur drumul va fi aglomerat, ca nu voi gasi papucii in casa pentru ca e imprastiata, iar cand sa ma intorc la scoala, ora de dans a trecut deja. Brusc m-a trezit fiica tipand in disperare la mine si plangand: iar eu acum ce fac?”Un parinte anxios transmite aceasta stare si copilului, pentru ca cei mici isi privesc parintii drept surse de informatii. Atunci cand situatiile sunt ambigue sau noi, copiii cauta la parinti un indiciu despre cum ar trebui sa actioneze. Daca parintele e in permanenta anxios si temator, copilul va intelege ca exista numeroase scenarii negative care se pot intampla si ca, in general, lumea nu este un loc sigur.
Numeroase studii vin in sprijinul acestei teorii: copiii ai caror parinti sunt anxiosi tind sa prezinte si ei simptome de anxietate. Componenta genetica este importanta, insa si comportamentele invatate observandu-i pe cei din jur contribuie la aparitia unei tulburari de anxietate la copii.
Ce trebuie sa faci pentru a nu transmite anxietatea copilului tau
Tulburarile de anxietate se numara printre cele mai raspandite probleme de sanatate mintala. Insa transmiterea anxietatii catre copil nu este inevitabila. Poti lua masuri pentru ca fiul sau fiica ta sa nu sufere de anxietate.
Invata sa iti recunosti propriile reactii nascute din anxietate: doar pentru ca o situatie ne sperie, nu inseamna ca aceasta reactie este justificata. Insisti ca cel mic sa poarte o bluza in plus doar pentru ca ti-e teama ca va raci? Te ingrijoreaza faptul ca azi a mancat mai putin, asa ca insisti sa mai ia doua linguri de mancare desi el refuza? Invata sa analizezi care situatii sunt cu adevarat periculoase si care doar par astfel, raspunzand la intrebarea “Care e cel mai rau lucru care se poate intampla?”. Creandu-ti obiceiul de a te intreba daca nu cumva exagerezi in situatiile in care il protejezi pe copil, reduci sansele de a creste un copil anxios.
Atunci cand copilul tau este anxios sau speriat, in loc sa il protejezi de situatia care il sperie, ajuta-l sa o confrunte. Protectia exagerata il invata pe copil ca situatiile inofensive care il sperie sunt intr-adevar periculoase si le va evita frecvent. Ajuta-l pe copil sa isi asume “riscuri” potrivite varstei sale si abordeaza situatiile cu optimism. Nu este nevoie sa il impingi pe copil in situatiile care il sperie, este de ajuns sa ii spui “Inteleg ca ti-e teama. Toti ne temem de diverse lucruri. Cand vei fi pregatit(a) sa incerci, voi fi langa tine.”
Vorbeste-i despre starea ta emotionala. Nu este necesar sa faci acest lucru foarte des sau sa oferi explicatii complicate. Este suficient sa spui “Imi pare rau ca am tipat/te-am bruscat. Sunt putin stresat(a)/grabit(a)/.” si sa propui o solutie pentru problema care te-a deranjat. Vorbindu-i copilului despre emotii, il inveti sa isi identifice si sa isi exprime propriile emotii.
Invata sa iti gestionezi anxietatea. Miscarea fizica, somnul suficient si odihnitor, alimentatia sanatoasa, reducerea consumului de cofeina, tehnicile de mindfulness si relaxare sunt masuri pe care le poti lua pentru a reduce starea generala de anxietate.
In momentele in care te simti cuprins de anxietate, poti lua o pauza, iesi cateva minute la aer, bea un ceai, inchide ochii si concentreaza-te doar asupra propriei respiratii, asculta o melodie relaxanta.
Creeaza-ti strategii. De-a lungul timpului, cu totii invatam care sunt situatiile care ne sperie si care sunt lucrurile care ne pot ajuta sa facem fata anxietatii. Pregateste-te pentru situatiile despre care stii ca vor fi stresante cu un plan care sa te ajute.
Se spune ca parintii isi fac mereu griji, chiar si dupa ce copiii lor devin adulti. Insa orice parinte ar prefera sa se bucure de relatia cu copilul lui fara ca aceasta sa fie umbrita de temeri permanente sau paralizante. Tu cum reusesti sa nu transmiti anxietatea copilului?
*Sursa foto: Ambro, FreeDigitalPhotos.net
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
3 abilitati esentiale pentru rezilienta copiilorRezilienta este o super putere a copiilor care ii ajuta sa faca fata oricaror probleme in viata. Inca din primii ani de viata, ei se vad nevoiti sa rezolve probleme, sa isi gestioneze emotiile si sa isi asume riscuri, de aceea, e important sa incerci ca parinte sa iti ajuti copilul sa isi dezvolte cat de timpuriu rezilienta.
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
Adauga tu primul comentariu: