characters characters

De ce e bine sa il lasi pe copil sa se revolte?

Propus de: SuntParinte.ro   |   17 ianuarie 2014    |   11175 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani.

Un copil bun sau un copil cuminte este, prin definitie, un copil ascultator. Acest lucru inseamna ca face ce i se spune. Mai exact, face ce ii spun parintii. Pe termen scurt, acesta este un lucru de dorit, mai ales de catre parinti, pentru ca totul merge mai usor cand copilul nu se opune parintilor. Intrebarea este insa daca ne dorim cu adevarat copii obedienti, care sunt obisnuiti sa faca ce li se spune sau copii capabili de gandire critica si independenta.


*Sursa foto: Flickr.com 
Pentru ca presupunem ca raspunsul tau este a doua varianta, schimbam putin perspectiva asupra revoltelor si refuzurilor copilului tau, pentru a-ti arata ca s-ar putea ca acestea sa fie, de fapt, semne bune:).




Iata care sunt lucrurile de care este bine sa tii cont atunci cand te confrunti cu revoltele copilului tau:

1. Refuzurile si revoltele copilului sunt modalitatea prin care se exprima ca fiinta diferita de tine. Prezenta lor inseamna ca fiul sau fiica ta isi construieste identitatea si se manifesta ca fiinta separata de ceilalti, care are propriile nevoi si dorinte. Si tu te opui lucrurilor care nu iti plac sau te deranjeaza si nu taci atunci cand cineva iti cere sa faci ceva ce nu iti place. Acelasi lucru face si copilul tau atunci cand ii ceri sa manance tot din farfurie, sa poarte o caciula cand iese afara sau cand ii spui sa mearga la somn mai devreme.

2. Prin refuzuri, copiii fac tranzitia spre independenta si autonomie. Doar refuzand ce i se propune, atunci cand simte ca trebuie sa faca acest lucru, va invata sa gandeasca independent. Refuzul pe care il are fata de tine il pregateste pentru situatiile in care va trebui sa faca fata presiunii sociale de mai tarziu, in adolescenta.

3. Refuzurile si revoltele sunt semnul ca aveti o relatie pozitiva de comunicare si de atasament. Doar un copil care se simte in siguranta si in largul lui langa parinte, se va revolta. De asemenea, doar copiii care stiu ca sunt iubiti neconditionat de catre parinti vor alege sa isi exprime opozitia, pentru ca stiu ca nu vor fi respinsi de catre parinti.

4. Cu cat vei insista mai mult, cu atat copilul va refuza mai hotarat. Este o reactie naturala a copilului, iar daca nu iti doresti ca pe viitor copilul tau sa faca doar ce ii spun ceilalti oameni, este bine sa adopti o solutie de compromis in fata refuzurilor copilului tau.

5. Prin revolte, copilul isi dezvolta anumite abilitati de care va avea nevoie mai tarziu:
sa stie sa argumenteze, sa aiba un punct de vedere, sa compare, sa identifice punctele forte si pe cele slabe, sa caute avantaje si dezavantaje, sa identifice potentialele obstacole si riscuri, sa fie asertiv, sa stie cand sa spuna “nu” si cand anume sa fie de acord cu ceea ce i se propune etc.

6. Refuzurile  inseamna o ocazie pentru copil de a face fata emotiilor negative. Furia, frustrarea, nerabdarea, sunt emotii pe care le va experimenta toata viata, iar confruntarile cu tine il pot invata sa le faca fata intr-un mod sanatos sau nesanatos, in functie de reactiile tale.

Cum profiti de refuzurile si revoltele copilului pentru a-l ajuta sa creasca?

  • Ofera-i ocazia sa protesteze. Poti crea situatii in care stii ca cel mic va refuza sugestiile sau cerintele tale, tocmai pentru a-i da ocazia sa isi exerseze aceasta abilitate.
  • Discuta despre motivele pentru  care copilul refuza sa te asculte. Ia in considerare refuzul lui, chiar daca nu poti sa il lasi sa faca ce isi doreste.
  • Arata-i ca reactia sa este importanta pentru tine: “Inteleg ca nu iti doresti sa mergi azi la gradinita/scoala, dar uneori trebuie sa facem si lucrurile pe care nu ni le dorim.” este o reactie mai buna decat “Cum sa nu mergi la gradinita?! /Cum sa nu mergi la scoala? Nu se poate asa ceva, treci si imbraca-te!”. Ii arati copilului ca nevoile si dorintele sale conteaza pentru tine si pentru cei din jur, chiar daca nu i se indeplinesc intotdeauna.


Pentru toate aceste motive, a te revolta din cand in cand poate fi un lucru bun. Asa ca data viitoare cand copilul tau iti spune “Nu vreau!” inseamna ca ai un copil care nu se teme sa isi exprime dorintele si nevoile.

Comentează:
10 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    Craciun Anca    07.02.2014 - 10:56
    Copilul nu poate fi separat de parintii lui.El are nevoie de ei deoarece il ajuta sa isi formeze un mod de viata sanatos. Copilul trebuie sa ramana independent cand se joaca.Dar sa cunoasca pericolele la care poate fi expus; masini, oameni necunoscuti,inec, etc
  • Utilizator Anonim
    mioara    04.02.2014 - 06:51
    ,,Meseria'' de parinte este cea mai grea din lume, dar cu rabdare si tact pedagogic trebuie sa reusesti sa faci din copil un om pregatit pentru viata. Copiii trebuie invatati sa aiba respect pentru adevaratele valori, sa iubeasca frumosul si sa-si aleaga modelele pozitive din jur. Cat despre revolta lor, aceasta este nelipsita indiferent de varsta. Mie imi plac copiii cu personalitate si care stiu sa isi impuna punctul de vedere daca acesta este corect. Dar ce am observat de cand lucrez cu copiii este ca multi dintre acestia sunt lasati pe locul doi de catre parintii care nu sunt interesati decat de valorile materiale si nu isi fac timp sa le fie alaturi sau sa-i asculte cand au si ei ceva de zis.
  • Utilizator Anonim
    Denisa    03.02.2014 - 11:37
    Resonsablizarea adolescentilor nu este un proces tocmai usor de realizat, insa este cu atat mai necesar in cazul celor care "se revolta". Daca variantele cu prieteni, diriginte - nu au functionat, presupun ca trebuie apelat la psihologul scolii... Daca au fost si nu a avut niciun rezultat...poate ca intreruperea scolii (periodic) este o solutie. In aceasta perioada "adolescentul rebel" trebuie trimis la MUNCA, sa-si plateasca "fitele", facturile, hrana....tot ceea ce tine de traiul zilnic. Cand o sa dea cu "fundul de greu" cred ca isi vor reveni. O sa spuneti ca asta nu este o solutie, sa intrerupi scoala, sa o suspenzi. Oricum se va ajunge acolo si intr-o forma mult mai "definitiva" prin abandonul scolar. Daca tot se crede prea destept pentru sfatul parintelui, atunci poate ca reuseste sa se descurce si singur/a. Simplul fapt de a-si cauta un loc de munca, este o provocare. Cand va vedea ca pentru o luna de munca (necalificat) va primi un salariu de mizerie, din care va trebui sa traiasca....sigur se va trezi la realitate.
  • Utilizator Anonim
    GRIG    28.01.2014 - 12:47
    Desigur ca e posibil ca sa se revolte si copiii, atata timp cand relatia dintre parinte si copil este de cooperare si buna intelegere, iar parintele a stiut sa devina pentru copil un om de incredere si a cultivat un respect reciproc, neimpus! Pana la o anumita varsta, spre 10-12 ani, copilul nu are inca formata conceptia corecta intre bine si rau, permis si nepermis, posibil si imposibil...si "invata supunerea" doar din dorinta de a nu supara pe mama sau pe tata, de a primi ceva ce-si doreste "ascultand" de cel matur spre propriul beneficiu... Dar pana la aceasta varsta trebuie cultivat spiritul de colaborare si de intelegere a unor comportamente, iar parintele are datoria de a-i explica consecinta alegerilor si importanta unei alegeri corecte:"acceptarea si confruntarea" sa se faca in limite normale si...intentia vadita de a se alege ce e bun in confruntarea dintre parti - compromisul , negocoerea si revenirea in caz de esec... in felul acesta, copilul este pus in situatia de a -l crede pe adult ca poate sa greseasca (fiecare), dar ca greselile se pot indrepta si evita.
    Revolta nu inseamna numai dorinta de independenta, ci dorinta de relationare si recunoastere a propriei valori umane... Aici parintele trebuie sa fie foarte atent la nevoile copilului si sa discearna intre ce e necesar si normal si autoritate.
  • Utilizator Anonim
    Dorina    25.01.2014 - 19:54
    Praf in ochi,articol pretext ptr mamicile care nu stiu si le e teama sa isi educe copii. Face copilul scsndal? Lasa ca e bine sa aiba dreptul la replica! Se da cu fundul de pamant? Lasa ca stie sa se impuna! Refuza tot ce ii spui? Lasa ca are pareri proprii! Sper ca ati notat ironia. Sigur stie un copil de 3 ani ce-i mai bine ptr. el? Stie el de ce alimente are nevoie? Stie el sa-si organizeze viata? Nu fiti naivi,nu trebuie sa fii despot,dar cum il pregatesti de viata,daca nu il ghidezi inca de mic?
  • Utilizator Anonim
    Geta    25.01.2014 - 12:35
    Da, sigur ca trebuie sa fim de acord cu refuzurile copiilor nostri, ca doar ei, peste ani ne vor dirija. De aici si directia invatamantului romanesc in care toata lumea are drepturi(copil,elev, parinte, etc.), mai putin "cadavrul" didactic, care trebuie doar sa execute. Unii vor fi indignati, altii vor considera punctul meu de vedere deplasat dar toate marile valori romanesti s-au format intr-un sistem strict, bazat pe bun simt, respect si devotament, si nu pe un libertinism care in viitorul apropiat va atinge apogeul in Romania. Toate acestea noua romanilor ni se impun de catre U.E. fiindca de acolo vine finantarea romanilor. Nu incerci sa aderi la aceste schimbari, ai grija s-ar putea sa faci foame, se taie finantarea. Asa ca romani de peste tot, adoptati tot felul de tampenii in a va educa urmasii, incercati sa nu iesiti in strada sa va cereti drepturile si abia atunci va veti putea primi cantitatea zilnica de substante nocive aflate in alimentele pe care desigur le importam, ca la noi, si acestea nu sunt dupa standarde U.E.
  • Utilizator Anonim
    pia    23.01.2014 - 10:17
    Esti sigura ca tu stii ce e mai bine decat el?
    Nu cred ca poti stii asta , nu traiesti in contextul in care traieste el si nu ai toate datele pe care le are el in anumite situatii.
    Din pacate unii copii reactioneaza prea tarziu ca de i-am invatat sa fie asculatatori cu adultii.Dar daca adultii care ar trebui sa se ocupe de educatia lor incearca sa ii trasnforme in copil "unde-l pui acolo sta" iar tie ti se spune o alta poveste!
    Am trecut prin intamplari nu tocmai roz cu copiii si la cel de-al doilea am fost mult mai atenta la revoltele lui (chiar daca ea a fost "eu azi nu merg la gradinita si nici maine").I-am asculat revolta lui , am gasit solutii temporare pentru situatia creata si am identificat si de unde a aparut criza.
    Am castigat un copil mai deschis in as isi spune parerea de ce se intampla in jurul lui si ce ii place sau nu acolo unde merge la gradi.
    Am ajuns la concluzia ca ei stiu foarte bine ce vor, uneori chiar mai bine de cat noi ce le trebuie , inabusirea acestor revolte duce la complexe si la probleme nebanuite mai tarziu.
  • Utilizator Anonim
    ionel    22.01.2014 - 11:55
    Copiii sunt independenti.Atunci cand pleaca de acasa, poate n-au uitat sfatul parintilor, dar tot in functie de situatie sau de interese personale se comporta intr-un mod sau altul. Cel mai important este ca ei nu cunosc limitele si se arunca "la risc", iar societatea de astazi arunca vina pe tot ceea ce inseamna educatie: parinti, scoala etc. Educatia inseamna si interdictii de care copiii nostri de foarte multe ori nu vor sa auda.
  • Utilizator Anonim
    monica    22.01.2014 - 07:30
    O mare DILEMA:
    Esti mama singura de copii adolescenti, care au ales sa se revolte intr-un mod destul de drastic: sub influenta anturajului, isi neglijeaza scoala, umbla prin baruri, lipsesc cu orele de acasa, nu raspund la telefon, suspectezi si alte lucruri mai grave. Ce faci? In Romania de azi, ce parghii iti poate oferi sistemul pt a te ajuta si a preveni abandonul scolar, dramele in familie si chiar delincventa juvenila? Va rog mult dati-ne un sfat. Solutiile particulare (diriginte, prieteni, etc) au fost epuizate. Am doua prietene in aceasta situatie. Pur si simplu nu mai au putere si nu stiu ce sa faca. Nimeni nu le poate ajuta.
  • Utilizator Anonim
    monica    22.01.2014 - 06:56
    Da, sunt de acord. Desigur ca vorbim aici de revoltele si refuzurile copilului "normal" :), nu ale celui rasfatat care doreste mereu sa-si impuna vointa. Genul de copil-mamaliga sau "unde-l pui acolo sta" mi-a displacut dintotdeauna. Desigur ca tu, ca parinte, ai nevoie de foarte multa energie emotionala, intelepciune si rabdaaaare pentru a gestiona aceste situatii si a te stradui sa le intelegi. Cred ca o "reteta" buna in cazurile astea ar fi sa ne amintim cum eram noi la varsta lor si atunci ii vom putea intelege mai bine. Ca parinte trebuie sa ai aceasta dubla pozitie: atat deasupra copilului cat si alaturi de el. Nu uita, si tu ai fost copil. Dar in acelasi timp nu uita ca tu stii ce e mai bine pentru el.
Vezi toate comentariile

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe