Cum sa nu iei personal comportamentul copilului tau
Cand copiii au comportamente dificile sau neplacute, parintii reactioneaza intens la acestea pentru ca le iau personal - le considera deseori o lipsa de respect, o incercare intentionata de a-i enerva sau pur si simplu, un semn ca propriii copii se indreapta catre un viitor mai putin dezirabil. Pentru a-i ajuta pe copii sa isi gestioneze insa emotiile si comportamentele, este nevoie sa ne detasam putin de aceste situatii si sa nu le luam intotdeauna personal.
Citeste si:
Factorii care declanseaza furia parintilor
Cum sa nu iei personal comportamentul copilului
Aminteste-ti ca sunteti doua persoana diferite si separate
O idee aparent de la sine inteleasa, insa nu intotdeauna acceptata cu adevarat de catre parinti. Cat de usor iti este sa il lasi pe copil sa se confrunte cu urmarile actiunilor sale? Cata rusine sau frustrare simti cand copilul tau are un comportament nedorit in public, desi ai incercat sa il inveti comportamentele adecvate de nenumarate ori? Cat de mult crezi ca ti se datoreaza performantele sau succesul copilului tau? Cat de usor iti este sa il lasi pe copil sa faca lucrurile pe care este capabil sa le faca fara sa intervii pentru a-l ajuta? Toate aceste intrebari ne ajuta sa intelegem ca desi in mod evident copiii sunt persoane diferite fata de noi, in plan emotional, ne raportam la ei deseori ca si cum ar fi "prelungirea" noastra sau ca si cum putem sa controlam toate actiunile, gandurile si preferintele lor. Este nevoie de timp si exercitiu pentru a interioriza cu adevarat unicitatea copilului nostru.
Fa-ti un obicei din a te intreba in momentele tensionate "Cui apartine aceasta emotie/aceasta problema?"
Care este ideea care sta la baza acestui exercitiu de reflectie? Comportamentele copiilor pornesc intotdeauna de la emotii si nevoi. Pentru ca inca isi dezvolta autocontrolul si empatia, dar si modalitatile de reglare a emotiilor, copiii vor exprima aceste emotii sau nevoi in moduri nu intotdeauna eficiente sau placute. Intrebarea "Cui apartine aceasta problema?" iti aminteste sa faci diferenta intre emotiile copilului tau si emotiile tale. De exemplu, cand copilul tau iti raspunde obraznic pentru ca i-ai reamintit o regula sau o limita, iar primul tau impuls este sa tipi la el sau sa il pedepsesti, aminteste-ti sa faci diferenta dintre furia copilului tau si starea ta emotionala. Copilul tau traieste o frustrare sau o furie, care ii apartine in totalitate. Tu ca parinte, poti si este recomandabil sa iti pastrezi calmul, pentru ca esti o persoana diferita fata de copilul tau, aflata intr-o situatie diferita.
Exerseaza-ti inteligenta emotionala - in special, capacitatea de a-ti constientiza propriile emotii
Cu cat iti dai seama mai usor ca ai inceput sa devii furios, frustrat sau sa iti pierzi rabdarea si aprecierea fata de copil, cu atat mai usor este sa previi situatiile in care intri intr-un conflict de putere cu acesta. De exemplu, copilul repeta un comportament despre care stie ca te deranjeaza? Poate arunca hainele sau jucariile pe jos si refuza sa le puna la loc sau te intrerupe cand l-ai rugat sa iti dea 30 de minute de liniste pentru a termina un proiect. Asemenea situatii pot fi, usor de inteles, frustrante si obositoare pentru parinti. Cu cat constientizezi mai repede propria frustrare si tendinta de a raspunde agresiv copilului, cu atat mai usor iti este sa opresti aceste reactii, sa incerci sa revii la o stare de calm si sa raspunzi in mod constructiv copilului, reflectand emotiile sau nevoile care ii apartin. De exemplu, "Imi dau seama ca vrei atentia mea in acest moment si ca esti frustrat/furios/suparat pentru ca nu o poti primi. Imediat ce termin aceasta treaba, putem petrece timp impreuna." sau "Este dificil pentru tine sa tii camera in ordine. Cum pot sa te ajut?" sau, o varianta care pune accentul si mai mult pe independenta copilului: "As prefera sa ai ordine in camera, dar este alegerea ta cum vrei sa arate aceasta si cat de usor iti este sa gasesti lucrurile de care ai nevoie." Ca intotdeauna, nu cuvintele in sine sunt importante, ci starea emotionala care le insoteste. Aceleasi replici pot suna agresiv daca sunt rostite pe un ton apasat, insotite de furie sau frustrare.
Consolideaza-ti propria incredere in sine
Cu cat esti mai increzator in propriile abilitati de parinte, cu atat mai greu este sa fii ofensat sau speriat de comportamentele copilului tau. Increderea in sine scazuta este asociata deseori cu tendinta de a lua lucrurile personal, in relatiile cu cei din jur.
Imprieteneste-te cu ideea de limite sau granite interpersonale
Ai dreptul sa iti protejezi starea ta emotionala, gandurile si nevoile, dar si timpul, lucrurile sau prioritatile. Doar pentru ca esti parinte, nu inseamna ca trebuie sa ai o relatie de codependenta cu copilul tau. Acest lucru inseamna ca nu este nevoie sa preiei toate emotiile copilului tau, sa iti schimbi propria dispozitie emotionala sau propriile prioritati in functie de reactiile copilului tau sau sa te lasi condus sau coplesit de emotiile sau comportamentele copilului tau. Nu te incurajam sa fii lipsit de empatie sau sa invalidezi emotiile copilului tau, dimpotriva. Putem fi empatici si putem valida emotiile copiilor nostri fara a ne lasa coplesiti de acestea si fara a pierde legatura cu propria lume interioara.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Zece replici ale parintilor care nu functioneazaModul in care comunici cu copilul tau poate face diferenta in cum anume se dezvolta din punct de vedere emotional si comportamental.
-
Biasul de confirmare. Ce inseamna si cum se manifesta in rolul de parinteBiasul de confirmare este recunoscut ca si un fenomen ce se refera la tendinta de a cauta dovezi care sa fie in consonanta cu credintele pe care le avem si de a elimina informatiile care vin sa contrazica ceea ce credem.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
Adauga tu primul comentariu: