Abuzul asupra copiilor
Desi poate multi parinti nu ar accepta importanta sau existenta acestui tip de abuz, acesta exista si in spatele lui gasim comportamente de neconceput pentru unii parinti, dar firesti pentru altii: amenintari, insulte, ironii si chiar injuraturi adresate copiilor.
De obicei, asemenea comportamente apar doar acolo unde parintii se pot manifesta in mod dominator, autoritar si vindicativ fara a se teme de reactiile celor din jur: acasa, in familie.
Efectele abuzului emotional asupra increderii in sine a copilului
„Degeaba probezi atatea haine, intarziem si la restaurant si oricum nu iti sta bine cu nimic” se aude din cabina alaturata celei in care ma aflu eu. O mama se adreseaza astfel fiicei sale de 11, 12 ani, care renunta la probat fara sa protesteze si iese repede din cabina. Asemenea atitudine am intalnit si printre parintii colegilor mei de scoala, cand la sedintele cu parintii (la care participam in calitate de sefa de clasa), acestia aprobau criticile dirigintei fara sa ezite: „Va cred, doamna diriginta, si eu ii spun ca nu e in stare de nimic.” sau „Il amenint in fiecare zi ca daca nu invata, il trimit la sapa sau sa pasca oile, ce, eu cheltui degeaba banii cu el?”. Nici cadrul didactic, nici parintii nu pareau sa isi dea seama cat de greu este pentru un copil sa auda astfel de lucruri. Oare parintii de azi isi dau seama?
Statistici despre abuzul asupra copiilor
63% dintre copiii din Romania afirma ca sunt batuti de catre parinti, desi doar 38% dintre parinti recunosc acest lucru (conform studiului realizat de Salvati Copiii). Care este numarul copiilor abuzati emotional? Studiul realizat de UNICEF arata ca 41% dintre copiii romani sunt umiliti, iar studiul Salvatii Copiii arata ca 86% dintre copii declara ca sunt certati de catre profesori daca gresesc, iar 33% sunt etichetati si jigniti de cadrele didactice.
Cauzele aparitiei abuzului asupra copiilor sunt complexe, de multe ori este minimalizata importanta lui, iar formele de manifestare sunt variate. Chiar si atunci cand copilul este supus unei singure forme de abuz, exista riscul sa ii fie afectata increderea in sine, sa devina demotivat, sa aiba dificultati in gasirea unui model sau a unor valori morale.
Ignorarea si terorizarea copilului, doua extreme ale abuzului emotional
Una dintre cele mai frecvente forme de abuz emotional este respingerea copilului. Parintii il resping pe copil verbal, adresandu-i insulte, critici permanente, facand glume proaste la adresa lui sau tipand la el sau il pot respinge fizic, refuzand apropierea fata de el. Respingerea fizica implica refuzul de a-l imbratisa, de a manifesta afectiune fata de copil, de a petrece timp cu el si abandonul fizic al copilului.
Situatia poate evolua pana la amenintari adresate copilului, urlete, injuraturi si comportament imprevizibil, cu scopul de a intimida si inspaimanta copilul. In aceeasi categorie intra fortarea copilului de a se uita la acte inumane, ridiculizarea in public, amenintarea ca va fi dat afara din casa sau afirmatia ca nu apartine familiei.
Pe de alta parte, ignorarea poate fi o forma de abuz mai subtila. Apare mai ales la parintii ale caror nevoi afective nu au fost implinite in copilarie, nestiind la randul lor cum sa raspunda nevoilor emotionale ale propriilor copii. Acesti parinti pot fi prezenti fizic in viata copilului, dar absenti din punct de vedere emotional: nu reactioneaza la comportamentul social al copilului, nu participa la evenimentele din viata lui, nu se intereseaza de evolutia lor scolara, nu acorda atentie si nu vorbesc cu acesta despre interesele lui, nu il includ in programul zilnic si nu sunt preocupati sa il protejeze.
Exploatarea copiilor
Situatiile in care parintii pun pe umerii copiilor mai multe sarcini si atributii decat pot duce (sarcini casnice prea dificile pentru dezvoltarea lor fizica), le interzic exprimarea emotiilor („Copiii nu plang!”), isi exprima frustrarea cand copilul nu atinge un anumit nivel de dezvoltare, il pedepsesc pe copil pentru comportamentul gresit al fratilor sau isi exprima pretentia ca cel mic sa intretina financiar familia („Eu la 14 ani munceam, tu ce pazesti?”) reprezinta forme de exploatare a copilului.
Cele mai grave cazuri de abuz sunt cele in care se ajunge la corupere, cand copilul este expus sau implicat intr-un comportament imoral, incluzand acces la alcool, droguri, tigari, actiuni violente fata de animale sau imagini cu conitnut sexual inadecvat. Aceasta este calea pe care copiii ajung complici la furturi, victime ale prostitutiei, jocurilor de noroc sau inocularii unor notiuni rasiste si xenofobe.
Din pacate, acesti parinti sunt la randul lor victime, care transmit mai departe abuzul la care au fost ei insisi supusi. Pentru a primi insa ajutor, este nevoie sa isi dea seama de greseala lor si sa isi doreasca sa se schimbe. Cati dintre ei sunt insa pregatiti pentru acest lucru?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Siguranta copiilor – cum gestionam libertatea de actiune si grija pentru prevenirea pericolelor?Copiii invata cel mai bine prin experiente si joaca. De aceea, cu cat beneficiaza de mai multe experiente noi, cu atat devin mai pregatiti pentru viata.
-
Atentia nedorita si hartuirea in randul adolescentelorUna dintre cele mai dificile situatii in care se regasesc parintii de fete este aceea in care acestea primesc atentie nedorita din partea baietilor sau barbatilor, in viata reala sau in mediul online.
-
Legatura dintre bullying si autovatamare in randul adolescentilorBullying-ul sau hartuirea in randul copiilor si adolescentilor poate creste riscul comportamentelor de autovatamare.
Comentează:4 comentarii
-
emy
03.12.2013 - 09:56
@ Iuliana: Cand temele sunt facute intr-o atmosfera tensionata, este greu pentru copil sa se concentreze sau sa gaseasca motivatia de a invata. Poate primul pas este sa descoperi ce il intereseaza pe copil cu adevarat, ce si-ar dori sa invete. Acesta ar fi primul pas pentru a-l motiva sa invete si alte lucruri. De asemenea, daca ii acorzi atentie si timp copilului doar atunci cand refuza sa isi faca temele, cel mai probabil va continua sa aiba aceeasi atitudine, mai ales, asa cum spune si Loredana, daca este gelos pe sora sa mai mica. Asadar, incearca sa petreci timp doar cu el, sa vorbesti si sa il intelegi mai bine. Cu dragoste si rabdare, se poate rezolva si aceasta problema:).
-
Loredana
30.11.2013 - 21:12
Buna seara. Am avut si eu un specimen din asta in casa si s-a dat pe brazda. Al meu este clasa a 7-a si inca mai facem temele impreuna la romana.:))
-
iuliana80_sp
27.09.2013 - 13:00
Buna ziua.
-
alexandra
04.09.2013 - 10:14
si mama mea ma bate, si nu ma plang
Vezi toate comentariileAs incerca un sfat:noi am procedat asa. L-am rugat sa isi imparta el timpul pe o hartie, cu programul pe o saptamana, sa tina cont de orele de la scoala, masa, temele, ore libere pt un film, o petrecere etc.Cum vrea el in asa fel incat sa le aiba pe toate echilibrat.
Dupa ce le-a scris, impreuna am modificat un pic( in sensul ca l-am sfatuit sa isi faca temele pt toata saptamana in weekend(sunt materii care nu sunt decat odata pe sapt si asa I-ar elibera programul de teme pe timpul saptamanii). Ramane practic cam cu romana si mate ce trebuie sa le faca zilnic.
Spune-i tot timpul ca ai incredere mare in el ca va reusi.
Repeta-i f des ca il iubesti si ca tu stii ca el e foarte destept doar ca e un picot puturos dar ca organizandu-si asa timpul nu o sa I se mai para greu.
Ai zis ca ai o fetita mai mica,si eu la fel, de fapt el vrea sa iti atraga atentia si asa reuseste cel mai bine.
Iubeste-l, strange-l in brate, repeta-i surorii cat de mult il iubesti tu pe el (cand e el prin preajma)ca tu ai 2 copii si ii iubesti in aceeasi masura, incearca sa faci eu stiu,desene, de ex cu fetita si invat-o ca le faceti pt fratele mai mare pe care ea tre sa il iubeasca mult si sa ii faceti surprise lui.
Sper sa ai success...Loredana
Vreau sa ma pronunt si eu asupra acestui subiect si intr-o masura sa va cer ajutor!!!
Sunt total impotriv abuzului asupra copiilor, deoarece ei nu au vin a, sunt mici si abia pasesc in viata si daca procedeaza intr-un fel sau altul au invatat de undeva( parinti...)
Am si eu o PROBLEMA .
Am ub baietel in clasaa doua si o fetita de 4 ani, dar problem aeste in relatia mea cu baietelul de 8ani.La noi toate problemele tin de scoala, si anume nedorinta de a invata, a citi..., Intelege ca treb sa scrie frumos, sa citeasca ptru ca e deja mare si ii va fi greu si il vor ride colegii si ca va avea rezultate negative la scoala, dar cind ii explici, il cert parca intelege si iar de la inceput, parca am vorbit la pereti. Nu are simtul competetivitatii, nu-l intereseaza ca e codas,,, se uita la mine si ma apuca toti ..., de-mi vine sa-l... In moment ce facem temele il mai stringh de git, il mai lovesc, ciupesc pentru ca ma enerveaza ca nu vrea sa gindeasca si zice prostii, desi anterior a zis corect, dar scrie cai verzi pe peret. Facem temele f. f.fff greu. Eu stiu ca ii este frica de mine, dar cu altcineva nu are cu cine face temele. La meditatii nu reusesc sa faca tot si ne ramine de lucru acasa. Zilnic avem razboi, AM OBOSIT, Il vad si pe el extenuat, speriat de mine. vara am luat lectii particulare sa repetam materia din cl.1 si tot degeaba, zici ca e fara minte, pe o parte intra pe alta iese.
Vreau sa-l ajut. Am facut si citeva sedinte cu psihologul in liceu, la cre mi-a zis ca cop e mai lent, ca treb sa-l accept asa cum este, sa-l i-au mai moale..., dar eu nu am atita rabdare. Uneori i-mi pare ca i-mi va crapa inima cind ma enervez pe el.
Ce sa fac, sa-l ajut sa-si recaPETE INCREDEREA IN SINE, SA FIE MAI DESCURCARET????