Tu cand ai plans ultima oara?
Eu astazi. Si nu, nu e sfarsitul lumii, dimpotriva, ma simt mai bine. Mi-e oarecum greu sa recunosc ca am plans. Poate pare ca ceva nu e in regula cu mine, ca poate am probleme – am ca toata lumea, probabil ca nici mai mult, nici mai putin. Asa ca am stat si m-am gandit daca sa scriu despre un subiect ce este tabu, as spune eu, care ne intristeaza, dar cred ca ar trebui sa discutam si despre plans. Plansul este bun, ne elibereaza de tensiunea acumulata si ne ajuta sa indepartam norii negri ce s-au abatut asupra noastra chiar si intr-o zi senina, cum este cea de azi.
Da, se prea poate sa fie soare afara si totusi noi sa simtim furtuna in suflet pentru o (scurta) perioada de timp. Poate s-au adunat mai multe, poate suntem obosite, poate avem asteptari prea mari, poate ne e foame, dar cineva mic nu ne lasa nici sa mancam, poate am vrea altceva in momentul ala. Sau poate pur si simplu avem nevoie sa ne descarcam. And that’s ok!
Insa plansul e oarecum tabu, asa cum spuneam, si nu ne place sa vorbim despre el. Pentru ca el este asociat cu slabiciunea, cu lipsa de control, cu rusinea. Suna cunoscut, asa-i? Azi insa schimb macazul. Vreau sa scriu despre subiectul acesta pentru ca atunci cand ne doare, atunci cand simtim ca paharul da pe afara, nu e nevoie sa mai punem pe rana niste sare gandindu-ne la aceste asocieri nefericite primite mostenire. Poate nici nu suntem constiente cand facem asta. Dar pastrandu-ne mintea deschisa, s-ar putea sa observam ca ne fastacim atunci cand ne vine sa plangem in preajma altcuiva. Si eu cam prefer sa plang de una singura. Destul de rar accept spectatori. Insa e tare bine si cand ai un umar pe care sa plangi si mai ales o pereche de urechi care doar sa te asculte.
Citeste continuarea articolului pe ParentingcuBlandete.
Parenting cu Blandete este blogul Alexandrei, mama de 2 baieti minunati, Darius si Andrei, cu diferenta de varsta de fix 3 ani si 3 zile. Alexandra scrie despre bucuriile pe care i le aduce viata de mama, dar si despre provocarile ei.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti deveni un parinte mai bun? Acorda atentie copilului tau interiorIn literatura de specialitate a aparut conceptul de ”reparenting” care se refera la procesul prin care o persoana isi reconstruieste relatia cu sine intr-o maniera sanatoasa si empatica cu scopul de a-si imbunatati starea de bine, dar si relatiile cu cei din jur.
-
Munca invizibila a mamelorConceptul de munca invizibila se refera la eforturile pe care parintii - in majoritatea cazurilor, mamele - le fac pentru a sustine echilibrul emotional al copiilor, relatiile armonioase in familie si pentru a organiza si planifica activitatile si responsabilitatile familiei.
-
Aprecierea pozitiva - ce inseamna si de ce este importanta in familieAprecierea pozitiva a celuilalt presupune recunoasterea si exprimarea recunostintei si a valorii celuilalt intr-un mod sincer si autentic.
Adauga tu primul comentariu: