(P) O noua etapa in viata - adolescenta

Acest stadiu reprezinta perioada conflictului identitate versus confuzie de identitate. In aceasta perioada are loc trecerea dintre copilarie spre virsta adulta, moment in care adolescentul este in cautarea propriei identitati, isi verifica limitele si capacitatile. Aceasta varsta poate genera conflicte majore datorita faptului ca se consolideaza achizitiile anterioare: incredere, autonomie, harnicie, dar este in cautarea propriului ideal de viata. Acest stadiu are un mare potential de restructurare, in pofida modelelor si a educatiei primite. Perioada pubertatii, maximal formative consta in faptul ca aceasta se suplimenteaza foarte mult cu interese si aptitudini, devenind din ce in ce mai mult invatare sociala diferentiata si autoinvatare. Acum este momentul in care elevii din clasele gimnaziale, in special clasele a VII-a si a  VIII-a, prezinta adesea demotivatii pentru a invata, generate de situatia familiala, de incapacitatea de a ajunge la anumite performante la care viseaza parintii sau esecuri personale pe care le percep exacerbat si care se consituie in adevarate bariere psihice care nu le permit sa depaseasca un moment neplacut (o nota mica la un obiect, rusine in fata colectivului clasei, jignire din partea profesorului, etc.)

Aceasta perioada de varsta, prin care trecem cu totii, de altfel, ii dezvolta acestuia dorinta de independenta si libertate spirituala. In activitatea scolara, acest puternic ritm de crestere si dezvoltare genereaza o schimbare de comportament la clasa manifestat prin reactii de teribilism, mai putina disciplina la ore, tendinte spre reverie. Din punct de vedere psihologic, puberii trec prin numeroase stari de discomfort, generate de lipsa unui suport, nefiind nici copii, nici adolescenti, nu-si regasesc locul si se simt confortabil printre cei ca ei, motiv pentru care prefera deseori compania covarstnicilor care ii accepta asa cum sunt. Pentru a depasi dificultatile de realationare cu adultii, adesea prezente in aceasta perioada, parintii trebuie sa-si stabileasca unele strategii de relationare si comunicare cu puberii, prin empatie, intelegere si respectarea intimitatii. Apare dorinta de afirmare personala ca expresie a socializarii. In cazul in care individul cu varste între 12-14 ani este echilibrat, gaseste in familie sprijin si intelegere, se afla in momentul in care isi poate valorifica abilitatile, aptitudinile si talentul, daca este indrumat cu tact si responsabilitate de catre adult. In egala masura, este varsta critica in care isi poate orienta atentia spre grupul de prieteni, refuzand relatia cu niste parinti cu atitudini coercitive, care nu il inteleg si nu manifesta empatie. In asemenea cazuri individul cade prada gastilor, grupurilor de indivizi cu comportamente mai putin dezirabile, tocmai pentru ca acolo, in acel grup este acceptat asa cum este el. Descrierea psihologica a acestei perioade de viata se defineste prin raspunsul la intrebarea ,,A fi sau a nu fi tu insuti”. Parcurgerea acestui stadiu si rezolvarea conflictelor inerente acestei perioade ii va aduce dimensiunea competentei sale.

Nevoia de independenta si de autodeterminare a puberului se converteste in nevoia de desavarsire. Nevoia de a-si manifesta personalitatea, de a fi apreciat si valorizat genereaza din partea acestuia idei originale, dorinta de a fi diferit fata de ceilalti, dorinta de a epata prin comportament, vestimentatie sau atitudine. Posibilitatile limitate de care dispune inca si nivelul cerintelor si solicitarilor la care este supus sunt dramatice.

Scoala este cea care faciliteaza schimbarea de mentalitate spre lumea complexa, spre societate. Scoala impune modele de viata, dar si modele sociale, creaza cadrul pentru  a gandi si a actiona in folosul propriei formari. Prin activitatile din scoala elevul isi largeste experientele sociale si implicit aparitia unor noi sentimente sociale, iar disciplina si responsabilitatea devin trasaturi psihice active. Asimilarea continua de noi cunostinte si in special responsabilizarea fata de calitatea asimilarii acestora, constituie dimensiuni importante pentru personalitatea elevului. Prin procesul invatarii elevul trebuie sa utilizeze o serie de informatii deja dobandite sau care reprezinta noi achizitii.

Modificarile morfo-functionale, biologice si structural-cerebrale la care este supus elevul puber isi vor pune nemijlocit amprenta asupra comportamentului sau, al atitudinilor sale fata de invatatura, fata de ceilalti membri ai societatii cu care relationeaza: membrii familiei, colegi, profesori. Daca pana acum copilul, elevul mic era obiectul afectiunii altora (familie, invatator) de asta data demonstreaza ca el insusi devine capabil de afectiune, de empatie fata de covarstnici. Puberul dispune de un instrument psihic foarte important – Eul, care la aceasta varsta, dupa afirmatia psihologului Allport a devenit ,,un factor rational”. ,,La aceasta varsta elevul are puterea de a stapani lucruri si actiuni, de a reflecta asupra gandirii proprii”. (Golu, P. „Psihologia copilului”, 1997)

Una din formele de manifestare din ce in ce mai vehementa in societate, dar si in randul elevilor, este violenta. Aceasta a devenit una dintre marile probleme ale lumii contemporane si se manifesta, din pacate, si in scoli; fie intre elevi, fie in relatia profesor-elev sau, mai nou, in relatia elev-profesor. Violentele verbale si fizice reprezinta o realitate in scolile romanesti si constituie un semnal de alarma pentru climatul educativ si cel al sigurantei din aceste institutii. Un asemenea comportament este insotit de o atitudine devalorizanta fata de scoala, ca institutie, si fata de cadrele didactice, manifestata de elevi sau grupuri de elevi de gimnaziu.

Mediul, ca factor al dezvoltarii umane este constituit din mediul geografic, natural (relieful, clima, temperatura) si din mediul social, indispensabil dezvoltarii de tip uman. Mediul social este cel care permite socializarea individului si asigura conditiile materiale de cultura si civilizatie, manifestandu-si influentele prin relatii interumane, grupuri sociale, ideologii, traditii, stiluri si moduri de viata. Factorii sociali se structureaza in functie de: mediul socio-economic, mediul igienic, mediul cultural, mediul comunicativ si socio-afectiv in care traieste elevul.

Mediul social este exterior individului si actioneaza asupra sa determinandu-i si modificandu-i comportamentele, determinandu-l sa se adapteze cerintelor acestuia si sa-l interiorizeze in functie de propria experienta de viata si de individualitatea sa. In indelungatul proces de formare si dezvoltare a personalitatii elevilor se exercita asupra lor influente ale mediului social din care acestia fac parte: familia, grupul de prieteni, adulti cunoscuti ai parintilor, alte rude, vecini sau prieteni, colegii de clasa sau colegii din scoala, respectiv elevi din alte clase, alte persoane din mediul social cu care acestia relationeaza mai mult sau mai putin. Prin indelungatul proces de socializare elevul invata sa se conformeze normelor societatii si sa reactioneze adecvat acestora. Prin educatia primita de la parinti si prin modelul oferit de acestia elevul reuseste sa inteleaga si sa se raporteze la o serie de elemente si standarde sociale care ii influenteaza profund personalitatea. Numeroase standarde de comportare sociala pastrate din generatie in generatie sunt transmise prin acesti „mesageri” - parintii. Daca acestia ofera un exemplu pozitiv copilului, fireste ca vor sadi in personalitatea acestora influente benefice, care ii vor fi de folos in intreaga viata. Cu sau fara intentie directa, comportamentul membrilor familiei, a rudelor intre ele si atitudinile ce le manifesta acestia in relationarea din mediul familial exercita in mod direct influente educationale asupra copilului.

In familie o relatie buna se bazeaza pe respect; dar respectul nu este doar un traseu cu sens unic. Educatia in familie pesupune, pe langa toate celelalte amintite mai sus, si respectul copilului fata de parinti, dar si pe cel al parintilor fata de copil, ce se va solda cu rezultate pozitive, cu o influenta benefica a mediului familial in dezvoltarea personalitatii copilului, a puberului si a viitorului adolescent.

Relatiile ce se stabilesc intre elevii claselor gimnaziale se caracterizeaza prin cateva coordonate generale. In gimnaziu, prieteniile se fac si se desfac continuu, relatiile dintre elevi sunt cand cooperante, cand conflictuale, iar intre baieti si fete apar tot felul de „rabufniri”, se tachineaza, se ironizeaza şi se acuza reciproc. In perioada scolii gimnaziale se amplifica intre elevi competitia, se nuanteaza reusitele scolare meritorii, rezultatele medii, dar si cele cu risc. Aceste rezultate influenteaza puternic personalitatea elevilor. Unul dintre motivele pentru care apar adesea comportamente deviante la elevii cu rezultate scolare mai putin meritorii, sunt ca efect al frustrarii pe care acestia o resimt atat in mediul social al clasei, cat si in familie. Un factor important al educatiei si nu numai, il reprezinta motivatia, la care am facut referire si la inceput.

Motivatia ii va canaliza interesul, efortul; motivatia ii va pune in valoare aptitudinile, il va determina sa descopere noi solutii de rezolvare a sarcinilor si astfel intrega sa personalitate va fi influentata pozitiv, iar efectul lor se va reflecta in rezultatele obtinute: fie în rezultatele la invatatura, fie in comportament sau atitudini, fie in relationarea cu ceilalti.

Un parinte responsabil va trebui sa gaseasca timpul necesar sa comunice cu copilul, chiar daca acesta este elev de gimnaziu sau chiar licean. Parintele trebuie sa nu uite ca rolul sau este si acela de a forma personalitatea viitorului adult.

Multumim  www.nichiduta.ro pentru articol.

*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/spirit-fire/4965078010/