Stefana Bosoanca: “Ca mama a patru copilasi, nu e usor, dar ma descurc”

1. Esti mamica a patru copilasi. Cum te descurci cu aceasta "misiune"?

Multe persoane ma intreaba asta si le zambesc, ridic fruntea sus si le raspund:,,Ma descurc, nu e usor, dar ma descurc!'' Nu pot sa zic ca e usor sau e greu sa ai patru copii, mai ales mici, sunt perioade si perioade. Sunt momente dificile, cand sunt bolnaviori, de exemplu si au nevoie de si mai multa grija din partea mea, sunt momente cand fiecare are cate o nevoie si incerc sa ma impart in trei, in patru. Dar sunt si zilele cand totul curge asa de frumos, cand pur si simplu ma bucur de ei toti, cand se joaca atat de frumos impreuna, inventeaza fel de fel de jocuri, fetita de 5 ani o hraneste pe cea mica de un anisor jumatate, de exemplu,canta cu totii, ma ajuta. Fiecare seara e un moment special pentru mine: fiecare e in pijamalute, alege cuminte o carte din care sa le citesc si apoi adorm, si e atata pace si liniste, dar nici nu poate fi altfel cu patru ingeri in casa...:)

2. Cred ca multe mamici se intreaba acum: "ei bine, cum isi imparte Stefana timpul?". Ne spui din secretele tale?

As vrea ca ziua sa aiba 48 de ore ca sa reusesc sa pot face cate as vrea. Dar are numai 24 de ore, asa ca trebuie sa fac cumva sa acopar o mare parte din ceea ce imi propun. Ceea ce fac e sa-mi stabilesc prioritatile. De exemplu, ce e mai important pentru copiii mei: sa fie ordine in casa, eu sa acord o mare parte din timp sa aranjez toate jucariile, cartile etc sau sa le acord lor timp, sa vorbesc cu ei, sa ma joc? Si pentru mine, si pentru ei, este mai important sa fiu impreuna cu ei, sa le acord timp, atentie. Partea cu ordinea vine apoi, mai ales ca Ema, cea mai mica fetita, scoate toate jucariile si imi arata ochii, nasul, gura la papusele, imi scoate cartile sa-i povestesc de pe imagini, si ce le-as transmite eu lor, daca le-as spune: ,,Nu am timp acum, pune cartile la loc, ne uitam alta data?''.

De asemenea, de cand s-a nascut primul nostru copil, Iustin, iesim zilnic afara. Sunt pentru plimbarile in aer liber, in natura, pentru miscare, pentru sport. Le face bine, si fizic, si psihic, le aduce bucurie, energie, voie buna, le intareste imunitatea. Sa fii copil inseamna sa te joci, sa n-ai nicio grija, sa te bucuri de copilarie.

O parte din timp o acord treburilor din bucatarie, caci trebuie sa mancam, nu? Si incerc sa-i hranesc cat mai sanatos, sa le explic ce contine fiecare aliment, fiecare fruct sau leguma, de ce e bine sa le combinam sau nu intr-un anumit fel. Gustul se educa inca din copilarie, de aceea pun mare accent pe ceea ce mancam si cum mancam.

In fiecare zi avem programul de lectii, de colorat, de fise, atat cat poate fiecare, fiindca nu vreau sa priveasca scoala ca pe o obligatie, ci ca ceva placut, unde invata lucruri frumoase si utile, si unde se duc cu drag.

3. Cum s-a schimbat viata ta de cand esti mamica?

De cand eram in liceu, apoi in facultate, mi-am dorit sa am copii. Dintotdeauna am iubit copiii. Imi amintesc ca opream copiii mici in parc si ceream permisiunea parintilor sa fac poze cu ei, asa imi erau de dragi. Unii se uitau ciudat la mine.:)). Asa ca, din momentul cand am devenit mama, acum 7 ani, visul meu, dorinta mea de a fi mama a devenit realitate. A fost o mare bucurie, o mare implinire.

Casa noastra, a unei familii cu patru copilasi e ca o mica gradinita, e bucurie, cantec, jucarii, jocuri si carti peste tot. E clar ca ei sunt pe primul loc, ei sunt cei mai importanti pentru noi. Implinirile lor sunt si implinirile mele, bucuria lor e si a mea. Linistea de acum 7 ani s-a transformat in cantec si veselie.

4. Povesteste-ne o zi din viata ta.

Zilele se aseamana destul de mult in ansamblul lor. Ziua incepe pentru noi la 7 dimineata si se termina pentru mine dupa 12-1 noaptea. Trei dintre copii merg pana la pranz la gradinita si la scoala, timp in care eu raman acasa cu cea mica si le pregatesc masa de pranz si incerc sa mai fac cate ceva prin casa. Apoi urmeaza plimbarea de pranz, masa si somnul de pranz. In unele zile, au activitatile extrascolare: sah, handbal, dans. Seara facem lectiile, fise, puzzle-uri sau activitati manuale. Si deja e ora 20-21, cand incepe sa se astearna linistea.

Uneori, am cursuri cu mamicile- pe teme ca alaptarea, diversificarea alimentatiei bebelusului, ingrijirea sugarului. Intalnirea cu ele imi aduce multa bucurie si satisfactie si simt ca ma incarc in timpul acestor cursuri, fac ceea ce imi place- sa fiu alaturi si sa sprijin mamicile in aceasta meserie de a fi mama. Peste cateva zile, voi obtine diploma de educator perinatal si imi doresc mult sa practic cat mai mult in acest domeniu.

5. Mamicile care au mai multi copilasi se simt uneori vinovate. Se intreaba: "daca nu am manifestat aceeasi atentie in mod egal, daca nu le-am acordat aceeasi ingrijire... daca ei cred ca nu-i iubesc in mod egal?". Ce le poti spune?

De fiecare data cand s-a nascut un copilas in familia noastra, o perioada atentia mea a fost indreptata foarte mult spre bebelus. Fiindca el era cel mic si firav, cel care trebuia alaptat la cerere, cel care trebuia luat in brate cand plangea... insa de fiecare data, am incercat sa explic celor mai marisori ca iubirea mea fata de ei creste, ca asa cum ei au grija de jucariile lor preferate si le acorda atentie, asa si eu fac cu bebe mic.Uneori, lasam o ora doua pe bebelusa la parintii mei de exemplu, ca sa le acord celorlalti un timp doar pentru ei, sa iesim la o plimbare sau pur si simplu sa ii tin in brate, sa ii iubesc.

6. Copiii invata de la cei mari multe lucruri. Dar e valabil si invers. Ce ai invatat tu de la copiii tai?

Asa este, invatam unii de la altii. Ema, fetita cea mai mica, imi transmite puritatea si nevinovatia, iubirea ei sincera. Sa iti arati, sa iti manifesti iubirea prin gesturi, prin comportamente, nu doar prin vorbe- asta e ceea ce imi arata ea mereu.

Sara, fetita noastra de aproape 4 anisori, e cea care ne aduce zambetul pe buze, care ne arata ca viata e frumoasa, ca viata e bucurie. Ea imi aminteste mereu sa nu tin suparare, sa revin cu zambetul pe buze si sa ma bucur de ceea ce urmeaza. Sara e cantec.

Maria, fetita noastra de 5 anisori si 3 luni, e finete, sensibilitate. Ea e omuletul meu de baza, stiu ca ma pot baza pe ea, ca daca ii spun ceva pot sa am incredere ca intr-un om mare.La prima vedere, ea pare distanta si rece, insa are un suflet cald. De la ea am invatat sa nu etichetez oamenii, sa nu ma las pacalita de aparente, sa trec dincolo de exterior, de masca pe care o purtam noi uneori.

Iustin e baiatul nostru 7 ani, scolarul nostru. El e copilul nostru filosof si meditativ, care pune intrebari atunci cand e interesat de ceva si viseaza la printesa Sophia.:)De la el invat perseverenta. Iustin este cel care imi aminteste mereu ca e mai bine sa tac si sa nu reactionez atunci cand sunt suparata, ca e mai bine sa iau o pauza, sa trag o gura de aer proaspat si sa ma linistesc. Iar cand vad ca ceea ce eu le transmit ei inteleg, si o transmit la randul lor, cum pot sa nu ma bucur? El e cel care isi intreaba surioarele cand sunt suparate:,,Ce simti,spune-mi ce simti?''

7. Stefana, te numeri printre WAHM. Cum este? Ce activitati frumoase si creative realizezi acasa?

Pasiunea pentru lucrul de mana, pentru ceea e frumos in general, o mostenesc de la mama mea. E unul din lucrurile care incerc sa le transmit si eu mai departe copiilor mei.

De cand sunt mama, am inceput si mai mult sa le fac lor mici lucruri pe care sa le poarte: caciuli, papucei, clamite, posetute, bijuterii si alte lucruri mici si frumoase. Acum de exemplu, din ianuarie, am lucrat in echipa: bunica-mama-copii la martisoarele si felicitarile de primavara. Am daruit celor dragi, la gradi, la scoala, si e o mare bucurie si implinire sa stii ca daruiesti un lucru facut de tine, in care pui iubire, rabdare si bun gust.

In general, din activitatile manuale, tricotez si fac quilling. Imi propun sa invat sa crosetez in viitor si sa invat tehnica decoupage.

8. Ce iti doresti pentru copiii tai sau altfel spus, cum ai vrea sa-i vezi peste 20 de ani?

Anii copilariei, si in special primii 6-7 ani de viata sunt foarte importanti pentru ceea ce va deveni copilul. Modelul parintilor, ceea ce invata ei acum, cum se raporteaza la situatii, la oameni, la evenimente placute sau mai putin placute, marcheaza mult viitorul lor. De aceea, fac tot posibilul ca ai mei copii sa devina adulti responsabili, echilibrati, deschisi, pozitivi.

Imi doresc ca semintele pe care eu le sadesc acum sa dea roade bune mai tarziu. Imi doresc ca indiferent ce vor alege ei sa devina, sa fie multumiti acolo unde vor ajunge, noi ii vom sprijini mereu, si -mi doresc ca ei sa fie mandri ca noi le suntem parinti. Atunci cand vor pleca de acasa, la facultate, la casa lor (caci nu vreau sa fiu o mama care sa le ceara sa stea neaparat cu mine, langa mine-vreau sa le dau lor liberatea de a alege) sa stie ca noi vom fi mereu aici si le vom oferi liniste, sprijin si iubire neconditionata.

Mamicilor din Romania. Pentru ca sunteti iubite…la infinit este campania pe care SuntParinte.ro v-o propune pentru un inceput de primavara minunat si un 8 martie pe care il meritati cu adevarat.