Responsabilitatea excesiva in rolul de parinte
Asumarea responsabilitatii este in general un semn al maturitatii. Insa uneori, mai ales in relatia cu propiii copii, putem ajungem sa ne asumam o responsabilitate excesiva, chiar si pentru situatiile care nu sunt in controlul nostru.
Citeste si:
Codependenta in familie. Ce inseamna si cum o recunosti
Rolul de parinte inseamna, in esenta, responsabilitati noi si cu siguranta programul tau zilnic va deveni mai aglomerat o data cu aparitia copilului in viata voastra. Insa responsabilitatea excesiva se refera mai degraba la emotiile si gandurile pe care le ai in legatura cu rolurile pe care le indeplinesti. Pentru parinti, este usor sa isi asume o responsabilitate excesiva pentru copil, deoarece isi doresc sa se asigure ca acesta va creste sanatos si armonios. Responsabilitatea excesiva apare insa in orice alt rol, putand afecta intreaga viata a unei persoane, fiind asociata si cu tulburarea compulsive-obsesiva.
Ce inseamna responsabilitatea excesiva? Convingerea ca poti si trebuie sa controlezi lucruri care nu sunt in controlul tau, insotite de vinovatie, rusine sau sentimentul de neputinta si coplesire atunci cand nu reusesti sa controlezi tot ce iti propui.
Semne ca ti-ai asumat o responsabilitate excesiva in rolul de parinte:
- Te simti vinovat pentru lucruri care nu se intampla sau pentru lucruri care se intampla fara ca tu sa ai control asupra lor. De exemplu, partenerul tau de cuplu nu ajunge la timp pentru a lua copilul de la scoala si tu simti vinovatie pentru ca nu te-ai dus tu in locul lui – desi a fost initiativa sa.
- Te oferi sa faci lucruri pe care alte persoane ar trebui sa le faca doar pentru a evita conflictele. De exemplu, desi este responsabilitatea copilului tau sa faca ordine in camera, ii strangi tu lucrurile, pentru a evita certurile.
- Resentimente fata de cei din jur. Cand tendinta de a ne asuma responsabilitatea pentru lucrurile pe care alte persoane ar trebui sa le faca devine un obicei, riscam sa ajungem la epuizare fizica si emotionala. Atunci apar si resentimentele si ranchiuna, dar si sentimentul ca suntem folositi de catre cei din jur.
- Multumire si sentimentul de competenta. Cand toata familia apeleaza la tine pentru a rezolva probleme sau a ajuta, apare sentimentul de a fi valoros si competent. Aceasta este una dintre motivatiile pentru care parintii continua sa faca lucruri in locul copiilor, incurajand fara sa vrea neajutorarea invatata.
Cum depasesti responsabilitatea excesiva in rolul de parinte?
Observa cand iti asumi responsabilitati care nu ar trebui sa iti apartina – temele si proiectele copilului, sarcini casnice pe care partenerul sau copiii le pot realiza, responsabilitati profesionale pe care te oferi sa le indeplinesti pentru ca alti colegi nu au timp etc.
Anunta, pe rand, ca nu iti vei mai asuma responsabilitatile pe care le-ai preluat de la alte persoane. Asigura-te ca ai exprimat aceasta schimbare clar si nu incerca sa oferi compromisuri, pentru a evita confuzia sau asteptarile neclare din partea celorlalti.
Cand vine vorba de copiii tai, schimba-ti perspectiva asupra responsabilitatii si libertatii. Copiii invata sa fie responsabili si independenti atunci cand li se da voie sa greseasca si sa gestioneze urmarile greselilor lor. Daca nu le permiti sa isi asume responsabilitati, le furi ocazia de a invata sa fie independenti.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Obiceiuri atomice – cartea care te ajuta sa ai un nou an mai bunAtunci cand ne gandim la o schimbare benefica in viata noastra, ne gandim deseori la formarea de obiceiuri noi sau la schimbarea celor vechi. Care sunt cele mai eficiente strategii de formare a obiceiurilor?
-
Cum sa renunti la „Trebuie”Am nevoie sa-mi reamintesc constant ca in viata asta chiar nimic, dar absolut NIMIC nu "trebuie".
-
Ce sa faci cand ai o zi proastaMa intreba o prietena care inca nu e mamica ce te faci atunci cand ai o zi proasta si esti mama. Ce faci cu copilul, cu treburile casnice care nu pot astepta, cu alte obligatii mai mult sau mai putin urgente.
Adauga tu primul comentariu: