Ce inseamna sa il respecti pe copilul tau?
De multe ori, atunci cand vine vorba de educatia copilului, problema respectului se pune in termenii „respectul copilului pentru parinte sau pentru alti adulti”, „Cum il invat pe copil sa ii respecte pe cei din jur?” sau „Copilul meu nu ma respecta. Ce pot sa fac?”. Iti propunem sa rasturnam perspectiva si sa descoperim mai multe despre cum il respecta (sau nu) parintele pe copil.Cum isi respecta parintii copiii?
Iata cum se manifesta un parinte care isi respecta copilul:
1. Il apreciaza pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce poate sau nu poate sa faca: pentru premiile obtinute, pentru notele bune de la scoala, pentru frumusetea fizica sau pentru alte abilitati.
2. Nu il compara cu ceilalti si nu este evaluat ca „mai bun”, „mai slab”, „cel mai bun” in relatie cu alti copii sau alte persoane. Comparatiile cu alti copii il pot descuraja pe cel cu performante mai scazute si il poate face pe copil sa nu se simta apreciat.
3. Ii incurajeaza curiozitatea. Oricat de caraghioase sau de nepotrivite ar fi intrebarile copilului, parintele ii raspunde intr-o maniera usor de inteles si nu ii descurajeaza curiozitatea.
4. Ii accepta emotiile negative si modul lor de manifestare. Daca cel mic este suparat, furios sau descurajat si simte nevoia sa planga sau sa tipe, parintele ii da voie sa isi exprime aceste emotii. „Nu mai plange, doar nu esti un papa-lapte!” sau „Degeaba plangi, ca nu o sa iti cumpar jucaria” sunt replici prin care ii transmiti copilului ca emotiile sale nu sunt importante pentru tine. La varste mici, copiii isi exprima emotiile negative intr-o maniera mai violenta, care poate parea o problema pentru parinte. Atat timp cat parintele ramane alaturi de copil si ii spune ca ii intelege nemultumirea, tristetea sau furia, emotiile negative ale copilului vor trece mai repede.
5. Nu il eticheteaza pe copil. „E timida”, „Asa e el, incapatanat.” sau „Mereu e galagios” sunt replici care, oricat de inofensive ar fi considerate de catre parinte, pentru copil inseamna includerea definitiva intr-o categorie in care nu si-ar dori sa se afle. In plus, ii transmite copilului ideea ca parintele nu este multumit de el.
6. Iau decizii referitoare la copil cerandu-i parerea acestuia. Inscrierea la un curs extrascolar, alegerea cartilor si rechizitelor sau a hainelor pe care urmeaza sa le foloseasca copilul sunt decizii care se iau impreuna cu copilul, pe cat posibil.
7. Nu folosesc violenta fata de copil. Respectul fata de copil se manifesta si prin evitarea violentei fizice sau verbale fata de acesta. Parintii care isi manifesta respectul fata de copii fac diferenta dintre fermitate si violenta fata de copil. Poti fi un parinte ferm, care mentine controlul in relatia cu cel mic, fara a recurge la violenta verbala sau de alt fel.
1. Il apreciaza pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce poate sau nu poate sa faca: pentru premiile obtinute, pentru notele bune de la scoala, pentru frumusetea fizica sau pentru alte abilitati.
2. Nu il compara cu ceilalti si nu este evaluat ca „mai bun”, „mai slab”, „cel mai bun” in relatie cu alti copii sau alte persoane. Comparatiile cu alti copii il pot descuraja pe cel cu performante mai scazute si il poate face pe copil sa nu se simta apreciat.
3. Ii incurajeaza curiozitatea. Oricat de caraghioase sau de nepotrivite ar fi intrebarile copilului, parintele ii raspunde intr-o maniera usor de inteles si nu ii descurajeaza curiozitatea.
4. Ii accepta emotiile negative si modul lor de manifestare. Daca cel mic este suparat, furios sau descurajat si simte nevoia sa planga sau sa tipe, parintele ii da voie sa isi exprime aceste emotii. „Nu mai plange, doar nu esti un papa-lapte!” sau „Degeaba plangi, ca nu o sa iti cumpar jucaria” sunt replici prin care ii transmiti copilului ca emotiile sale nu sunt importante pentru tine. La varste mici, copiii isi exprima emotiile negative intr-o maniera mai violenta, care poate parea o problema pentru parinte. Atat timp cat parintele ramane alaturi de copil si ii spune ca ii intelege nemultumirea, tristetea sau furia, emotiile negative ale copilului vor trece mai repede.
5. Nu il eticheteaza pe copil. „E timida”, „Asa e el, incapatanat.” sau „Mereu e galagios” sunt replici care, oricat de inofensive ar fi considerate de catre parinte, pentru copil inseamna includerea definitiva intr-o categorie in care nu si-ar dori sa se afle. In plus, ii transmite copilului ideea ca parintele nu este multumit de el.
6. Iau decizii referitoare la copil cerandu-i parerea acestuia. Inscrierea la un curs extrascolar, alegerea cartilor si rechizitelor sau a hainelor pe care urmeaza sa le foloseasca copilul sunt decizii care se iau impreuna cu copilul, pe cat posibil.
7. Nu folosesc violenta fata de copil. Respectul fata de copil se manifesta si prin evitarea violentei fizice sau verbale fata de acesta. Parintii care isi manifesta respectul fata de copii fac diferenta dintre fermitate si violenta fata de copil. Poti fi un parinte ferm, care mentine controlul in relatia cu cel mic, fara a recurge la violenta verbala sau de alt fel.
Nu uita:
|
Ce spun parintii:
- mama, baiat de 10 ani, Bucuresti:
A-ti respecta copilul inseamna a-l asculta cu adevarat. A-i da voie sa exprime ce simte de fapt, sa fie EL insusi! Copilul nu este supusul tau, nici jucaria ta. El este partenerul tau. Daca il respecti acum, cand el este mic si neajutorat, cand va fi mare si puternic, te va respecta!
Ne pregateam pentru clasa a II-a. Am mers sa cumparam rechizite. Fiul meu si-a ales toate rechizitele, mai putin o minunatie de stilou, portocaliu. O culoare calda, ce te imbie la creatie...Mi-a spus ca ar fi bine sa luam un stilou mai putin colorat. Mie nu mi s-a parut important si am trecut peste asta... A doua zi, l-am asteptat in fata scolii. A iesit trist si mi-a spus ca rozul si portocaliul sunt culorile fetelor...Ne-am oprit apoi la prima librarie ce ne-a iesit in cale si a ales un stilou verde, ca ochii lui frumosi...
Ne pregateam pentru clasa a II-a. Am mers sa cumparam rechizite. Fiul meu si-a ales toate rechizitele, mai putin o minunatie de stilou, portocaliu. O culoare calda, ce te imbie la creatie...Mi-a spus ca ar fi bine sa luam un stilou mai putin colorat. Mie nu mi s-a parut important si am trecut peste asta... A doua zi, l-am asteptat in fata scolii. A iesit trist si mi-a spus ca rozul si portocaliul sunt culorile fetelor...Ne-am oprit apoi la prima librarie ce ne-a iesit in cale si a ales un stilou verde, ca ochii lui frumosi...
- mama, doi copii, Bucuresti:
A-ti respecta copilul echivaleaza cu a-ti respecta persoana iubita. A pune pe primul plan interesele si nevoile lui, a-l ajuta sa isi cladeasca vise si sa le duca la indeplinire, tine de respectul pe care il ai pentru tine si de ce ii lasi tu “mostenire”. Inseamna sa ii arati intelegere atunci cand greseste fara sa il umilesti sau sa ii calci in picioare respectul de sine.
Am avut impresia ca intotdeauna am aratat respect copiilor mei. L-am intrebat mai intai pe fiul meu daca l-am respectat mereu, daca au fost momente, cand noi, parintii i-am calcat in picioare idealurile.M-am asteptat la un raspuns negativ, dar surpriza a fost mare. Am primit un “Da” prompt si a inceput sa enumere : atunci cand tipam la el in legatura cu temele, cand ii confiscam castile de la telefon sau telefonul pentru ca asculta muzica la volum maxim, cand eu le acord altora atemtie si pe el nu il bag in seama.
M-am dus dupa aceea si la Miruna si am intrebat-o acelasi lucru. De la ea am primit un raspuns care spune tot: “ Va iubesc”.
Tu cum altfel iti manifesti respectul fata de copil?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum reactionezi cand copilul are comportamente neplacute in mod intentionatO situatie dificila si aparent fara iesire pentru parinti: copilul are comportamente neplacute in mod intentionat si repetat, cu aparentul scop unic de a-i enerva sau atrage atentia parintilor.
-
Cum se dezvolta gandirea morala in copilarie si adolescentaCum isi dezvolta copiii gandirea morala si cum ii putem sprijini in acest sens? Se poate vorbi despre 3 etape majore in dezvoltarea morala a copiilor si adolescentilor.
-
Cum ii invatam pe copii despre solidaritateSituatiile de criza, precum razboiul, dezastrele naturale sau urgentele medicale, sunt inspaimantatoare pentru copii, dar sunt si momente in care acestia pot intelege mai usor ce inseamna solidaritatea
Comentează:3 comentarii
-
maria ilincescu
06.05.2012 - 06:13
Copiii merita respect pur si simplu pentru ca sunt oameni.Dar mai mult decat atat, daca nu-i respecti, la randul lor nu te vor respecta.Sa stiti faptul ca le vorbesti frumos nu -ti va submina autoritatea.Ei vor intelege ca "Te rog ,vino la lectii!"."Esti dragut sa ajuti la bucatarie?" suna ca o rugaminte, dar de fapt n-au de ales. Faci in acest mod sa-i inveti sa se poarte frumos in cel mai eficient mod posibil -prin demonstratie.
-
Gabi Alama
25.04.2012 - 08:40
Cred ca a nu refuza nimic, a nu cere nimic sau a nu interzice nimic unui copil nu au legatura cu respectul fata de copil. Situatiile acestea apar atunci cand parintii inteleg gresit notiunea de "respect". Respectul apare atunci cand refuzi, cand ceri si cand interzici ceva unui copil in mod justificat si din motive pe care i le explici celui mic, nu doar pentru ca vrei sa ii arati ca nu "tolerezi crizele de personalitate". Copiii reactioneaza emotional in mod intens pentru ca acesta este singurul mod in care stiu sa reactioneze. Parintii pot face fata acestor situatii daca stiu sa accepte emotiile negative ale copilului si sa ii arate modalitati acceptabile social prin care copilul poate sa si le exprime. Respectul merge in ambele sensuri pentru simplul motiv ca, respectandu-ti propriul copil, el va invata sa faca acelasi lucru fata de tine, asa cum invata o multime de alte lucruri, prin observatie si preluare a comportamentelor.
-
Monica Stinghe
25.04.2012 - 07:30
Da, este foarte adevarat ca respectul trebuie sa mearga in ambele directii. Sa incercam insa sa tinem cu adevarat aceste doua sensuri, adica sa nu uitam ca in primul rand copilul trebuie invatat sa-si respecte parintii si pe adulti. Cadem in ziua de azi in cealalta extrema, parte a unei educatii "moderne" in care copilul nu mai are voie sa fie traumatizat in niciun fel, sa nu i se refuze nimic, sa nu i se ceara nimic, sa nu i se interzica nimic, sa i se tolereze toate manifestarile de isterie sau rasfat. Sunt educator de meserie si ma confrunt cu asemenea situatii, iar parintii sunt mai dispusi sa ia apararea odraslelor prost crescute si sa acuze dascalul. Azi- crize de personalitate la gradinita sau scoala, maine - un adult asocial sau chiar violent si tiranic. (Este un lucru tot mai evident ca in ziua de azi, pe unde mergi, te confrunti tot mai mult cu lipsa de respect reciproc in societate, la toate varstele, cu o nepasare crasa fata de celalalt, o atitudine de "dupa mine potopul". Si atunci ce modele sa mai aiba bietii copii?). In ciuda tristelor realitati ale societatii, pentru noi parintii ramane o certitudine: respectul merge in ambele sensuri!
Vezi toate comentariile