Propria copilarie si rolul de parinte
Poti sa identifici un moment sau mai multe din experienta ta de parinte in care ai simtit ca iti pierzi controlul in relatia cu copilul tau? Furia incontrolabila, disperarea sau panica in situatii care nu justifica aceste reactii sunt semne ca reactionam la emotii din trecutul nostru, nu la realitatea exterioara.
Cu alte cuvinte, daca te infurii excesiv de mult doar pentru ca cel mic a varsat cana cu lapte pe masa, este foarte posibil ca aceasta situatie sa iti trezeasca emotii care nu au legatura cu prezentul si cu copilul tau, ci cu propriul tau trecut si cu propriile „rani emotionale” (de exemplu, cu felul in care parintii tai reactionau cand varsai o cana cu lapte).
Cum poti sa iti dai seama cat de mult esti influentat in rolul de parinte de propria copilarie?
Observa care sunt situatiile in care iti pierzi controlul in relatia cu copilul tau. Poate fi vorba de crizele sale de furie, de refuzul de a te asculta, de faptul ca este dezordonat sau nu este pe cat de atent/constiincios sau sociabil pe cat ti-ai dori.
Aminteste-ti care au fost atitudinile parintilor tai in situatiile asemanatoare celor care te infurie sau irita in mod special in relatia cu copilul tau. Cum reactionau de obicei parintii tai cand te infuriai, cand erai trist, cand aveai un comportament mai putin potrivit din punct de vedere social?
Analizeaza cu obiectivitate daca exista o legatura intre reactiile tale din prezent, fata de copilul tau si reactiile parintilor din trecut fata de tine. In general, exista doua posibilitati: parintii preiau aceleasi comportamente ale propriilor parinti din copilarie sau preiau opusul acestor comportamente. De exemplu, este posibil ca un adult care in copilarie a fost criticat excesiv de catre parinti sa ajunga in relatia cu propriii copii sa ii critice la randul lui excesiv sau sa se autocritice atat de mult incat sa devina un parinte anxios. O alta posibilitate este ca parintele respectiv sa evite total orice critica sau feedback negativ din dorinta de a proteja copilul de emotiile neplacute pe care parintele insusi le-a trait in copilarie. Oricare ar fi alegerea facuta, parintele nu reactioneaza in functie de situatia prezenta, ci de emotiile pe care situatiile din trecut i le-au trezit. Cu alte cuvinte, nu reactioneaza la nevoia copilului, ci la propriile nevoi.
Fa diferenta dintre nevoile copilului tau si nevoile tale.
In momentele in care copilul face o criza de furie, nevoia lui este de a te avea alaturi calm, de a vedea ca propriile sale emotii nu sunt coplesitoare pentru cei din jur, invatand astfel in timp sa se calmeze singur. Nevoia ta in aceasta situatie poate fi de a nu asista la suferinta copilului sau de a fi ascultat. Aceasta nevoie poate avea legatura cu propria ta copilarie. De multe ori, simpla diferenta intre nevoile tale si nevoile copilului tau poate fi solutia pentru a te putea concentra pe nevoile copilului tau. Cu exercitiu si efort voluntar, in timp, vei reusi sa iti pastrezi controlul in relatie cu copilul tau.
Desigur ca nu toate reactiile tale fata de copil vor fi influentate de catre propria ta relatie cu parintii sau de catre rani emotionale din trecut. Dar merita sa investighezi aceasta posibilitate: multe studii au identificat transmiterea comportamentelor parentale de la o generatie la alta. Asadar, aceasta recomandare nu se bazeaza pe o teorie, ci si pe rezultate confirmate de cercetari.
In plus, fiecare parinte poate identifica o serie de replici, atitudini si comportamente pe care le-a preluat de la propriii parinti, fie ca si-a dorit acest lucru, fie ca nu.
*Sursa foto:Pixabay.com
Citeste si:
Diferenta dintre reactie si raspuns constient in parenting
Daruieste iubirea care vindeca. Ce inseamna parentingul inconstient?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Relatia parinte-copil adult - cum o poti imbunatatiCopilul tau a ajuns deja adult iar relatia dintre voi pare sa fie mai dificila decat inainte? Iata cateva schimbari pe care le poti aduce pentru o relatie armonioasa parinte-copil adult.
-
Zece replici ale parintilor care nu functioneazaModul in care comunici cu copilul tau poate face diferenta in cum anume se dezvolta din punct de vedere emotional si comportamental.
-
Biasul de confirmare. Ce inseamna si cum se manifesta in rolul de parinteBiasul de confirmare este recunoscut ca si un fenomen ce se refera la tendinta de a cauta dovezi care sa fie in consonanta cu credintele pe care le avem si de a elimina informatiile care vin sa contrazica ceea ce credem.
Adauga tu primul comentariu: