Poveste terapeutica: ajuta-l pe copil sa socializeze
Copiii cu anxietate sociala sunt cei carora le este greu sa interactioneze cu alte persoane, sa fie in centrul atentiei sau sa integreze intr-un grup social, fiindu-le teama ca vor fi respinsi sau criticati. Pentru varstele mai mici, o poveste terapeutica poate fi un pas prin care copiii pot fi ajutati sa depaseasca aceste probleme.Cum se manifesta anxietatea sociala la copii
- nu ridica mana la scoala pentru a raspunde la ora chiar daca stie raspunsul,
- se blocheaza atunci cand invatatoarea il/o intreaba ceva in fata clasei,
- alege sa stea in spatele clasei in banca,
- nu are prea multi prieteni sau chiar deloc,
- socializeaza prea putin fata de media copiilor de varsta similara,
- isi petrece tot timpul mai mult singur.
Daca cel mic prezinta cateva dintre caracteristicile de mai sus, il poti ajuta printr-o poveste terapeutica. Poti sa ii spui copilului tau, inainte de culcare aceasta poveste ori o poti reproduce prin desene specifice sau printr-un teatru cu papusi.
- se blocheaza atunci cand invatatoarea il/o intreaba ceva in fata clasei,
- alege sa stea in spatele clasei in banca,
- nu are prea multi prieteni sau chiar deloc,
- socializeaza prea putin fata de media copiilor de varsta similara,
- isi petrece tot timpul mai mult singur.
Daca cel mic prezinta cateva dintre caracteristicile de mai sus, il poti ajuta printr-o poveste terapeutica. Poti sa ii spui copilului tau, inainte de culcare aceasta poveste ori o poti reproduce prin desene specifice sau printr-un teatru cu papusi.
Poveste terapeutica despre anxietatea sociala
Iata un exemplu de poveste terapeutica.
”O pisica avea 3 puisori: 2 fetite si un baietel. Fetitele erau eleve in clasa a doua, iar motanelul proaspat boboc, in clasa intai. Temele si le faceau impreuna, acasa, sub atenta supraveghere a pisicii mama. Copiii au fost remarcati curand de catre invatatoare pentru sarguinta, efortul depus, pentru ca mereu aveau temele bine si la timp facute. Intr-una din zile, motanelul a sosit acasa suparat. Desi surorile au incercat din rasputeri sa afle de la el ce a patit, pisoiul pare sa fi fost ingropat in tacere. Sustinea ca totul e bine, insa doreste sa fie lasat in pace. Cateva zile la rand si-a facut singur temele, nu mai cauta compania surorilor si a devenit foarte inchis si retras. Nu mai iesea la joaca cu ceilalti pisoi, nu se mai avanta in intreceri de a prinde soriceii prin curtea in care locuiau. Totul pare sa se fi schimbat. Ce i se intamplase motanelului? Intr-una din zile cand invatatoarea a dictat tema, el povestea cu colegul de banca. Si-a notat pe caiet doar cateva cuvinte prinse in zbor. Acasa, aflat in fata caietului nu stia exact ce sa faca si a ales sa nu-si faca deloc temele. Si pentru ca o neplacere nu vine niciodata singura, in ziua urmatoare cui i s a cerut sa citeasca din caietul de teme? Tocmai motanului nostru. Nestiind ce sa zica, a spus ca a uitat sa-si faca tema. Invatatoarea, putin cam aspra, l-a ridicat in picioare si a inceput sa-l certe. Toti colegii de clasa mustaceau de placere si susoteau ascunsi in banci. Rusinat peste masura, din acea zi, pisicul a incetat sa mai iasa din clasa in pauza, dar si sa mai vorbeasca cu colegii sai. Daca invatatoarea il numea in timpul orelor pentru a raspunde la o intrebare, se bloca chiar daca stia raspunsul.”
Dupa ce ii prezinti o astfel de povestioara copilului tau, incearca sa construiesti impreuna cu el sfarsitul povestii. Ca orice alta poveste, e frumos sa aiba un final fericit. Pentru asta, in cazul nostru de fata, pisoiul ce a dezvoltat anxietatea sociala ar fi bine sa invete sa faca fata unor situatii de care ii e frica, sa exerseze iesitul in evidenta, raspunsul liber la ore, socializarea cu ceilalti, fara teama de a mai fi evaluat si ridiculizat. Daca si copilul tau a trecut prin ceva similar ori a dezvoltat de-a lungul timpului anxietate sociala, poti modela povestea in functie de ce i s-a intamplat lui.
In incheierea povestii terapeutice, pune accentul pe:
- gandurile pe care le are copilul/pisoiul in situatia care i-a provocat teama sociala,
- emotiile pe care le a trait in situatia respectiva,
- comportamentele pe care le-a avut,
- cum a simtit la nivel fiziologic intreaga situatie: cat de tare i-a batut inima, cat de transpirate i-au fost palmele, a simtit nodul in gat, ca privirea i se incetoseaza, genunchii tremurand?
- cine a gresit cel mai mult in situatia respectiva,
- cat de frecvent se poate intampla ca un elev sa treaca printr-o astfel de situatie,
- at de multe spune o situatie de acest gen despre un elev; (E chiar atat de grav si spune chiar atat de multe despre un om faptul ca nu a fost atent sa-si noteze tema ori ca a fost certat de fata cu alte persoane?)
- ce ar trebui sa faca elevul ca sa nu se mai simta blocat atunci cand se afla pus fata in fata cu alte persoane.
Incercand sa cautati raspunsuri impreuna pentru aspectele prezentate mai sus, copilului tau ii va fi mai util sa inteleaga ca o situatie minora poate sa declanseze o frica persistenta care poate avea urmari destul de mari: lipsa prietenilor, lipsa interactiunii, retragere, evitarea celorlalti, pierderea unor sanse de a arata cat de multe stie si cat de bun este intr-un domeniu sau altul. In plus, alaturi de tine, copilul poate revela propriile ganduri, emotiii si dorinte. Impreuna veti reusi sa descoperiti situatia initiala care l-a determinat pe cel mic sa dezvolte unele simptome specifice anxietatii sociale si veti reusi sa identificati cele mai bune solutii.
”O pisica avea 3 puisori: 2 fetite si un baietel. Fetitele erau eleve in clasa a doua, iar motanelul proaspat boboc, in clasa intai. Temele si le faceau impreuna, acasa, sub atenta supraveghere a pisicii mama. Copiii au fost remarcati curand de catre invatatoare pentru sarguinta, efortul depus, pentru ca mereu aveau temele bine si la timp facute. Intr-una din zile, motanelul a sosit acasa suparat. Desi surorile au incercat din rasputeri sa afle de la el ce a patit, pisoiul pare sa fi fost ingropat in tacere. Sustinea ca totul e bine, insa doreste sa fie lasat in pace. Cateva zile la rand si-a facut singur temele, nu mai cauta compania surorilor si a devenit foarte inchis si retras. Nu mai iesea la joaca cu ceilalti pisoi, nu se mai avanta in intreceri de a prinde soriceii prin curtea in care locuiau. Totul pare sa se fi schimbat. Ce i se intamplase motanelului? Intr-una din zile cand invatatoarea a dictat tema, el povestea cu colegul de banca. Si-a notat pe caiet doar cateva cuvinte prinse in zbor. Acasa, aflat in fata caietului nu stia exact ce sa faca si a ales sa nu-si faca deloc temele. Si pentru ca o neplacere nu vine niciodata singura, in ziua urmatoare cui i s a cerut sa citeasca din caietul de teme? Tocmai motanului nostru. Nestiind ce sa zica, a spus ca a uitat sa-si faca tema. Invatatoarea, putin cam aspra, l-a ridicat in picioare si a inceput sa-l certe. Toti colegii de clasa mustaceau de placere si susoteau ascunsi in banci. Rusinat peste masura, din acea zi, pisicul a incetat sa mai iasa din clasa in pauza, dar si sa mai vorbeasca cu colegii sai. Daca invatatoarea il numea in timpul orelor pentru a raspunde la o intrebare, se bloca chiar daca stia raspunsul.”
Dupa ce ii prezinti o astfel de povestioara copilului tau, incearca sa construiesti impreuna cu el sfarsitul povestii. Ca orice alta poveste, e frumos sa aiba un final fericit. Pentru asta, in cazul nostru de fata, pisoiul ce a dezvoltat anxietatea sociala ar fi bine sa invete sa faca fata unor situatii de care ii e frica, sa exerseze iesitul in evidenta, raspunsul liber la ore, socializarea cu ceilalti, fara teama de a mai fi evaluat si ridiculizat. Daca si copilul tau a trecut prin ceva similar ori a dezvoltat de-a lungul timpului anxietate sociala, poti modela povestea in functie de ce i s-a intamplat lui.
In incheierea povestii terapeutice, pune accentul pe:
- gandurile pe care le are copilul/pisoiul in situatia care i-a provocat teama sociala,
- emotiile pe care le a trait in situatia respectiva,
- comportamentele pe care le-a avut,
- cum a simtit la nivel fiziologic intreaga situatie: cat de tare i-a batut inima, cat de transpirate i-au fost palmele, a simtit nodul in gat, ca privirea i se incetoseaza, genunchii tremurand?
- cine a gresit cel mai mult in situatia respectiva,
- cat de frecvent se poate intampla ca un elev sa treaca printr-o astfel de situatie,
- at de multe spune o situatie de acest gen despre un elev; (E chiar atat de grav si spune chiar atat de multe despre un om faptul ca nu a fost atent sa-si noteze tema ori ca a fost certat de fata cu alte persoane?)
- ce ar trebui sa faca elevul ca sa nu se mai simta blocat atunci cand se afla pus fata in fata cu alte persoane.
Incercand sa cautati raspunsuri impreuna pentru aspectele prezentate mai sus, copilului tau ii va fi mai util sa inteleaga ca o situatie minora poate sa declanseze o frica persistenta care poate avea urmari destul de mari: lipsa prietenilor, lipsa interactiunii, retragere, evitarea celorlalti, pierderea unor sanse de a arata cat de multe stie si cat de bun este intr-un domeniu sau altul. In plus, alaturi de tine, copilul poate revela propriile ganduri, emotiii si dorinte. Impreuna veti reusi sa descoperiti situatia initiala care l-a determinat pe cel mic sa dezvolte unele simptome specifice anxietatii sociale si veti reusi sa identificati cele mai bune solutii.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
4 faze ale prieteniilor intre copiiCopiii leaga cele mai multe prieteni incepand cu perioada prescolara. Unele vor dura ani de zile, in timp ce altele se vor destrama la primul conflict. Se spune ca fiecare copil are deja un patern dupa care isi alege prietenii, model pe care il va folosi tot restul vietii sale.
-
Cum se formeaza in copilarie teama excesiva fata de lume si viataCopiii care nu au primit sprijin in copilarie in fata temerilor, nu au fost ajutati sa isi gestioneze stresul sau sa se confrunte cu situatii noi pot ajunge la maturitate sa se teama de pericole improbabile sau inexistente.
-
Conflictele cu alti copii. Cum poti sa il ajuti pe copil sa le gestionezeO mare parte a experientei scolare a copiilor nostri nu este legata de invatare, lectii si teme, ci de relatiile de prietenie pe care le formeaza la scoala si gradinita.
Adauga tu primul comentariu: