Patru tipuri de reactii la situatiile traumatizante
Cum le recunosti la copii si la tine insuti
In orice situatie in care ne simtim siguranta amenintata, creierul nostru reactioneaza imediat printr-una din urmatoarele raspunsuri: lupta, fuga, inghet si supunere. Aceste 4 tipuri de reactii sunt cunoscute drept raspunsuri la trauma. In functie de cum anume judecam situatia in care ne aflam, vom reactiona in unul din cele 4 moduri. De exemplu, daca in padure intalnim un urs, cel mai probabil vom fugi sau vom ingheta de spaima, fara a mai fi capabili sa facem ceva. Reactiile pe care le avem ca raspuns la o trauma pot sa ne influenteze nu doar comportamentul, ci si intreaga noastra existenta lasand urme adanci asupra psihicului nostru.
Citeste si:
Atasamentul traumatic in relatia parinte-copil
Experientele adverse din copilarie – ce inseamna si de ce sunt importante
Cele patru reactii la situatiile traumatizante
Daca cele trei reactii la trauma, lupta, fuga si „inghetul” sunt destul de cunoscute, a patra, supunerea, a aparut recent in atentia specialistilor si publicului larg. Iata cum se manifesta fiecare dintre acestea. Fiecare reactie este naturala si benefica in anumite situatii. Copiii care nu au fost expusi la traume sunt capabili sa foloseasca in mod flexibil si adecvat aceste reactii. In schimb, copiii care au trecut prin situatii traumatizante tind sa aleaga in mod predominant una dintre reactii pentru a face fata tuturor situatiilor dificile sau amenintatoare. De aceea, unii copii sunt excesiv de agresivi (adoptand reactia de lupta chiar si atunci cand nu este nevoie) sau extrem de evitanti (adopta reactia de fuga in situatiile carora le-ar putea face fata de fapt). Aceste reactii ne urmaresc si la maturitate, ajungand sa influenteze stilul in care interactionam cu cei din jur si, in cazuri extreme, intregul curs al vietii.
Lupta
Lupta este unul din cele mai adaptative reactii la trauma. Inseamna o serie de comportamente ce vin sa sustina o decizie pe care ai luat-o de a infrunta ce ti se intampla. Reactia de lupta poate inseamna a lua o hotarare radicala (a alege sa divortezi in cazul in care relatia cu partenerul a devenit insuportabila), a urma un tratament (in cazul unui diagnostic dur), a lua cuvantul in fata clasei sau a grupului de prieteni ori a lua o pozitie fata de cineva care este nedreptatit. Uneori, aceasta reactie este insotita de agresivitate si furie, dar si de un nivel ridicat de energie.
Cand devine un tipar toxic de comportament, se manifesta la maturitate printr-un stil conflictual de comunicare, prin nevoia excesiva de a avea dreptate, de a-i supune pe cei din jur si prin dispret si furie in fata criticii sau respingerii sociale.
Fuga
Fuga este o reactie sanatoasa atunci cand viata ne este pusa in pericol si estimam in mod corect ca sansele de a castiga lupta sunt minime. In alte situatii, reactia de fuga inseamna evitarea problemelor si a responsabilitatii, amanarea acestora sau evitarea confruntarilor.
La maturitate, reactia de fuga se traduce prin evitarea suferintei emotionale fie prin munca si activitate intense, fie prin dependente de substante ori activitati periculoase. Tendintele perfectioniste si critica interioara excesive sunt caracteristice persoanelor care adopta stilul de viata orientat catre performanta si succes. Tulburarile de anxietate sunt si ele probabile.
Inghetul sau imobilizarea
Emotiile puternice ne pot uneori bloca atat comportamental, cat si cognitiv. De exemplu, un adult poate ingheta intr-o situatie in care viata cuiva drag este pusa in pericol si desi are tot ce ii trebuie la indemana, nu poate sa isi coordoneze miscarile astfel incat sa reactioneze intr-un anumit mod sau altul.
Cand este rezultatul unor traume intense in copilarie, reactia de inghet sau imobilizare duce la maturitate la izolare si disociere emotionala. Teama fata de oamenii din jur, invatata in copilarie, ii face pe adulti sa evite interactiunile sociale sau sa pastreze distanta emotionala fata de ceilalti. Acest tip de reactie duce la adoptarea comportamentelor care aduc confort si consolare emotionala precum somnul excesiv, visatul cu ochii deschisi, uitatul la televizor sau jocurile pe calculator. Fara sa isi propuna in mod constient, aceste persoane se detaseaza de propriile emotii inconfortabile, ramanand pasive si neimplicate in timpul conflictelor sau situatiilor dificile. In timp, apare riscul aparitiei depresiei.
Supunerea si nevoia de aprobare
Aceasta reactie este una invatata ca rezultat al interactiunii cu o persoana dificila sau cu o personalitate toxica. La baza acestei reactii sta ideea ca uneori e mai bine sa alegem sa fim prieteni chiar si cu dusmanii, pentru a scapa dintr-o situatie neplacuta. Supunerea si nevoia excesiva de aprobare apare in copilarie in familiile cu un parinte narcisist.
Acest tip de reactie sta la baza aparitiei codependentei – la convingerea ca in relatii sau in familie, siguranta este obtinuta prin contopirea propriilor nevoi si emotii cu nevoile si emotiile celor din jur.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum putem preveni intensificarea conflictelorConflictele si neintelegerile sunt parte din viata de zi cu zi intre-un cuplu, insa indiferent care ar fi motivele ce stau la baza, important este sa reusim sa gasim solutii impreuna.
-
Ce inseamna inflorirea psihologica si cum o putem incurajaConceptul de ”inflorire psihologica” este unul multidimensional, propus de psihologia pozitiva in care se pune accent pe dobandirea fericirii si a starii de bine, a satisfactiei cu viata, a avea sanatate fizica si mentala, un sens si o semnificatie in viata, caracter si virtuti si relatii sociale aarmonioase.
-
Semne care indica faptul ca esti un parinte inteligent emotionalCine sunt parintii ideali? Exista o multime de carti si articole despre cum sa devii un parinte mai bun, iar toate resursele pe care le gasesti au in comun inteligenta emotionala. A creste copii inteligenti emotional incepe cu a fi un parinte inteligent emotional.
Adauga tu primul comentariu: