Nevoia de dominare la prescolari
Copilul lider. Ce poti face cand copilul tau face pe seful
In jurul varstei de 2-3 ani, unii copii isi descopera "abilitati de lider": ii dirijeaza pe ceilalti copii la locul de joaca, insista ca toata lumea sa actioneze cum spun ei si, confruntati cu un refuz, apeleaza la tipete, plans sau chiar violenta.
Citeste si:
Ajutor! Copilul meu a ajuns un mic tiran
Vrei sa cresti un lider? Iata ce nu trebuie sa faci
De ce vor copiii sa ii domine sau sa ii controleze pe cei din jur?
Comportamentele prin care copiii incearca sa domine sau sa ii controleze pe cei din jur sunt foarte comune in randul copiilor de 2-3 ani si au mai multe cauze:
- la aceasta varsta, micutii au abilitati sociale inca slab dezvoltate (nu stiu sa isi astepte randul, nu au rabdare, vor sa obtina lucrurile atunci cand au aceasta dorinta etc.)
- copiii inca au o viziune egocentrica asupra lumii (nevoile lor sunt cele mai importante, alte persoane nu pot avea alte pareri, nevoi sau dorinte), care va incepe sa se schimbe treptat, pe masura ce oamenii din jur reactioneaza la cerintele exagerate ale copilului.
- copiii vor sa contracareze controlul resimtit din partea adultilor (este natural sa testeze limitele si regulile pe care inca nu le inteleg foarte bine). Un exces de limite si reguli si lipsa unui spatiu in care copilul sa se simta liber poate duce la comportamente dificile de control si dominare.
- trasaturi de personalitate mostenite genetic. Unii copii vor da dovada de tendinte de control si dominare de-a lungul intregii copilarii si adolescente.
Cum pot parintii sa reactioneze la comportamentele de dominare si control ale copiilor?
Analizeaza-ti propriile reactii emotionale in fata comportamentelor de control ale copilului tau. Ti-e teama ca daca nu vei ceda in fata insistentelor copilului tau, aceasta va face o criza de furie, asa ca alegi sa faci ca el? Te enervezi cand insista sau iti raspunde „obraznic”? Te simti depasit de situatie sau confuz? Toate aceste reactii emotionale sunt frecvente in randul parintilor si sunt naturale. Este important insa sa le depasesti, pentru a face fata cu calm, empatie si blandete tendintelor de „tiran” ale copilului tau.
Invata sa interpretezi situatia corect. Aminteste-ti ca fiul sau fiica ta are doar 2-3 (4,5 etc.) ani si ca nu incearca neaparat sa iti faca viata mai grea, ci sa isi exprime o emotie intensa. Toate comportamentele dificile ale copiilor au la baza o emotie pe care nu stie sa o exprime altfel. Emotiile puternice ale copilului tau devin mai putin inspaimantatoare pentru el atunci cand sunt intampinate cu incredere si calm din partea ta.
De aceea, nu confunda nevoia copilului de a controla comportamentul celor din jur cu „talent de lider”. Multe dintre cerintele irationale ale copilului tau nu au legatura cu o dorinta clara a lui, ci cu o frustrare pe care incearca sa o exprime controland comportamentul tau. In esenta, a incerca sa controleze comportamentul celor din jur este un alt fel de a spune „Nu!” („Nu vreau sa te las sa faci ce vrei tu!”), iar acest „Nu” se naste de multe ori din frustrare, furie din diverse cauze sau pur si simplu disconfort. Un exemplu de astfel de situatie, este cand copilul refuza sa bea apa dintr-un pahar verde, iti cere un pahar rosu, iar cand il primeste pe acesta, plange pentru ca il vrea pe cel albastru. Plansul copilului si frustrarea lui nu au legatura cu paharul, ci cu o frustrare pe care o simte sau cu nevoia de a testa limitele in relatie cu voi.
Perfectioneaza-ti propriile abilitati de lider. In primii ani de viata, copiii nu au nevoie sa fie liderii din familie (nu pot lua ei decizii care revin parintilor), ci au nevoie sa invete cum sa relationeze cu cei din jur si cum sa isi exprime emotiile. Multe dintre reactiile problematice ale celui mic au la baza nevoia de a testa limitele si de a vedea ca ii poti face fata in orice situatie. Cu cat te simti mai confortabil in rolul de lider sau model al copilului tau, cu atat mai usor va fi sa reduci frecventa conflictelor cu el. A fi „liderul copilului tau” nu inseamna a-l pedepsi, a-l critica, a-i arata cine e seful sau a nu il asculta. Inseamna mai degraba a avea increderea de a lua decizii care nu il fac tot timpul fericit pe copilul tau. De aceea...
...invata sa stabilesti limite personale. Cand copilul incearca sa iti controleze comportamentul prin cereri nerezonabile („Nu te las sa te duci acum la baie!” sau „Nu te las sa mananci acum!”), este esential sa stii sa iti aperi limitele si nevoile personale. Nu inseamna ca esti un parinte egoist daca procedezi astfel, ci ca il inveti pe copil ca exista limite intre oameni si ca fiecare dintre noi are nevoi diferite de ale lui. Intr-o asemenea situatie, ii poti raspunde: „Vad ca vrei sa mai stau cu tine. O sa ne jucam cand ma intorc de la baie.”.
Cand copilul incearca sa controleze alti copii
„Tu trebuie sa stai aici”, „Tu nu te joci cu noi!”, „Tu nu ai voie sa pui mana pe jucaria aceasta!”, „Nu imi place palaria ta!” sau orice alta indicatie/obiectie/comanda pe care o da copilul la locul de joaca – toate pot pune parintii intr-o situatie dificila deoarece prima reactie a parintilor este sa ofere copilului o explicatie logica. „Nu poti sa fortezi copiii sa stea unde vrei tu.” sau „De ce nu iti place palaria ei?” sunt reactii care nu il ajuta pe copil, pentru ca nu este intr-o stare de calm, in care poate judeca rational.
De multe ori, cand parintele ii ofera copilului explicatii sau il intreaba de ce se poarta asa, copilul continua sa formuleze interdictii, critici sau pur si simplu are o criza de plans. De ce se intampla astfel? Aceste incercari irationale de a-i controla pe cei din jur au la baza o emotie a copilului (nemultumire, frustrare, gelozie, tristete, singuratate etc.) pe care acesta nu stie sa o exprime in cuvinte. In loc sa spuna „Sunt frustrat si nu pot controla aceasta emotie!” sau „Nu imi place aici! Nu ma simt bine acum!”, incearca sa controleze comportamentul celor din jur. Vazand lucrurile din aceasta perspectiva, parintii pot reactiona cel mai eficient astfel:
- validand emotiile copilului. E suficient sa spui „Nu vrei sa te joci cu el. Esti nemultumit.”
- lasandu-l sa isi exprime emotiile negative prin plans, daca e cazul.
- oprind intotdeauna comportamentele violente sau nepotrivite fata de alti copii. „Esti suparat, dar nu te las sa lovesti alti copii.”
Cel mai important lucru in aceasta situatie: ramai de partea copilului tau. Daca ti-e teama ca fiul sau fiica ta nu isi va putea face prieteni pentru ca are comportamente neplacute la locul de joaca, aminteste-ti ca este inca mic/mica. Toti copiii mici au comportamente dificile si irationale. Nu il certa pe copil pentru ca se poarta astfel, doar ofera-i spatiul si timpul pentru a-si exprima de fapt emotiile care stau la baza comportamentului lui. Il vei invata astfel ca este iubit chiar si in momentele in care este dificil si in care nu stie sa isi controleze emotiile. Adica va invata ca merita sa fie iubit neconditionat, iar acest lucru il va ajuta sa devina in timp un copil agreabil si un adult placut de cei din jur.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
4 faze ale prieteniilor intre copiiCopiii leaga cele mai multe prieteni incepand cu perioada prescolara. Unele vor dura ani de zile, in timp ce altele se vor destrama la primul conflict. Se spune ca fiecare copil are deja un patern dupa care isi alege prietenii, model pe care il va folosi tot restul vietii sale.
-
Conflictele cu alti copii. Cum poti sa il ajuti pe copil sa le gestionezeO mare parte a experientei scolare a copiilor nostri nu este legata de invatare, lectii si teme, ci de relatiile de prietenie pe care le formeaza la scoala si gradinita.
-
Cum petrecem Ziua Internationala a Prieteniei„Prietenia este unul dintre cele mai grele lucruri de explicat. Nu se invata la scoala. Dar daca nu ai invatat ce inseamna prietenia, nu ai invatat nimic.” (Muhammad Ali)
Adauga tu primul comentariu: