Mihaela Tatu: Iubesc viata cu tot ceea ce mi-a adus, bun sau educativ

1. Ne formam in permanenta, ne dezvoltam mereu de aceea, intrebarea de 1000 de puncte: cum este Mihaela Tatu acum?

Casatorindu-ma la varsta de 21 de ani si avand-o pe Ioana la 22, procesul meu de invatare nu prea a luat pauza. Pentru ca spre deosebire de "tinerii din ziua de azi" :-)))) si de atitudinea lor fata de viata, familie si cariera, eu le-am facut pe toate in paralel. Adica am fost sotie, mama si angajat. Apoi am ramas doar mama si angajat. Dar intr-un proces constant si continuu de invatare. Si am ales sa fac asta pentru mine, pentru fiica mea, pentru a face fata provocarilor vietii si pentru a tine pasul cu timpurile. Mi-am dat seama ca vreau mai mult de la viata si mai ales de la mine. Si mi-am dat seama ca pot mai mult. Altfel as fi ramas muncitor necalificat la Hidromecanica Brasov.

Cum sunt eu acum? Linistita si utila. Tocmai am terminat de citit si studiat cartea lui Graham Lee, Coaching pentru lideri. Pentru ca in procesul de invatare a livrarii unui discurs corect, coerent si concis, cu alte cuvinte, memorabil, de multe ori este nevoie de lucrul cu omu' unu la unu. Aveam nevoie de tehnica. Si atunci am invatat. Simplu.

Iar acum, ca pe langa faptul ca pun voce pe desene animate la Oradea si de 2 ani sunt moderatorul evenimentului Business Days, sunt si trainer ANC pe ceea ce reprezinta livrarea formei discursului si dezvoltare personala.

Sunt linistita si totusi, in continua miscare si invatare. Lucruri care imi aduc paradoxal, liniste.

Apoi sunt sanatoasa, multumesc Celui de sus, ceea ce conteaza foarte mult.

2. Descrie-ne o experienta frumoasa din viata ta, in care ai invatat ceva minunat de la Ioana, fata ta.

Imi amintesc de o vineri la amiaza cand Ioana, in clasa intai fiind, a venit vesela de la scoala, si m-a gasit abatuta, razbunandu-ma pe o chiuveta plina cu vase la care spalam de zor :-). Mintea mea era plina de calcule, planuri, CAR-uri si rate la banca. Nici n-am observat cand a intrat in casa. Si pe acest fond Ioana ma anunta ca vrea sa mearga la aniversarea unui coleg care statea mai departe, ca vine tatal baietelului si ii ia pe toti de acasa si ii va aduce pe toti acasa. Ca la scoala i-a "confectionat" cadou si ca nu mai este nevoie sa mai cumpere altul. Am auzit-o ca prin vis, si i-am raspuns fara ca macar sa ma gandesc. NU. Bineinteles ca a urmat intrebarea De ce? din partea Ioanei. Si a continuat sa-mi aduca argumente despre cat de frumos va fi, ca va fi la gradina si ca se vor juca si ca are si un catel.....Eu NU. Ea de ce? Intr-un tarziu i-am raspuns rastit: pentru ca asa spun eu. Punct.

Ioana mea s-a blocat, m-a privit lung si a plecat la ea in camera. Dupa ceva vreme a venit la mine si mi-a spus foarte serios si sec  "abuzezi de conditia ta de parinte". Si s-a intors la ea in camera. De data acesta m-a blocat ea pe mine. Pentru ca avea dreptate. Nu aveam niciun motiv sa nu o las. Dar nici macar nu am ascultat-o pentru ca "problemele" mele erau mai importante decat ale ei. Gandeam eu pe atunci.

Mi-am revizuit atitudinea, mi-am luat inima in dinti si am intrat la ea in camera. Mi-am cerut scuze demna, dupa care am ales impreuna rochita cu care urma sa se imbrace. Am avut noroc. M-a iertat repede pentru ca se grabea la aniversare. Dar mi-am cerut scuze. Pentru ca oricate sfaturi si lectii ai da tu ca parinte copilului tau, exemplul personal este cel care conteaza.

Astfel mi-a dat o lectie pe care nu am uitat-o niciodata.

Auzi... abuzez de conditia mea de parinte...Acum rad, dar atunci m-a cam durut.

3. Care sunt valorile cele mai importante pentru tine si pe care le-ai „insuflat” si Ioanei?

Cinstea, integritatea si iubirea fata de semeni. Ce tie nu-ti place altuia nu face. Si sa iti pese de tot ceea ce te inconjoara.Sa fii ceea ce doresti sa vezi in jurul tau. 

Sa fii informat pentru a putea face fata vietii. Sa iti asumi cu demnitate si responsabilitate fiecare alegere pe care o faci, cu toate consecintele ei. Si sa stie ca IUBIREA este cea care conteaza la urma urmei. Toate felurile de iubire. Pentru ca noi ne gandim doar la iubirea fata de un barbat. Fata de ea insasi, fata de neam si tara, fata de oameni, fata de natura, fata de Dumnezeu, fata de TOT. Iubirea fata de viata insasi. 

4. Crezi ca era mai „greu” atunci (inainte de 1990) sa fii mama, decat in 2015?

Oooof...sa fii mama nu e usor. Nu a fost usor nici atunci, cand nu aveai de nici unele, cand nu erai respectata, cand in maternitati se purtau cu tine ca si cum ai fi fost un animal. Mai rau. Cand nu aveai informatii, cand mureai de frig in casa. Imi amintesc de anii 87-88 cand aveam turturi la geamuri pe dinauntru, caldura ne dadea cu portia, gazul abia palpaia, iar curentul era intrerupt constant. Nu stiam ce este acela scutec de unica folosinta. Am primit unul pe cand era Ioana mica, pe sub mana de la cineva care iesise din tara, si imi amintesc ca l-am luat, l-am spalat si l-am pus la uscat ca sa-l mai folosesc o data. Ignoranta si lipsa de informare se numeste. Si iti cresteai copilul cu cheia de gat pentru ca trebuia sa muncesti.

Dar nici acum nu e mai usor. Cand informatia a ajuns un factor poluant. Cand ai la dispozitie atat oportunitati, dar si ispite de toate felurile. Si atunci provocarile copilului sunt mult mai mari. Iar puterea de a discerne este indoielnica chiar si pentru mama, daramite pentru copil. Acum cand nu mai conteaza ce esti si ce stii, ci cat ai. Cand femeia plateste un pret pe social si pe sanatate pentru faptul ca nu face diferenta dintre carierism si dedicare profesionala. Cand ai prea multa informatie, dar nu stii ce sa faci cu ea si mai ales iti este foarte greu sa o aplici in viata ta. Cand familia nu mai este atat de importanta, ceea ce este un lucru nefericit. Cand copilului ii lipsesc modelele, si chiar si parintilor. Acum cand traim intr-o societate de consum si consumista. Nu mai vorbesc despre ispite. Droguri, alcool, tutun, anturaj nepotrivit, violenta, valori materiale nepotrivite varstei. 

Niciodata nu a fost usor sa fii mama, parinte. Si nu va fi niciodata. Dar este cea mai inaltatoare profesie de pe pamant. Merita tot efortul si zbuciumul din aceasta lume.

5. Cum ridici „indicatorul de fericire” in familia ta?

Prin timp de calitate. Factorii determinanti ar fi: starea de sanatate, umorul, sportul, armonia, timpul petrecut in aer liber, lectura, comunicarea sincera si de calitate, increderea, integritatea, alimentatia sanatoasa, responsabilizare si responsabilitate, asumare si sa iti pese.

6. Cum este mama Mihaela Tatu? Un mic autoportret in cuvinte.

Uf...la intrebarea asta era bine sa raspunda fiica mea. Foarte "vie" :-)))))))! Si acum mai relaxata. Dar am fost cateodata prea "closca", protectoare, alteori absenta. Dar foarte-foarte iubitoare si jucausa. Intotdeauna a fost importanta calitatea timpului pe care il petreceam cu Ioana. Nu stiu. Am avut incredere in fiica mea pentru ca nu ne-am mintit niciodata, nu ne-am ascuns una alteia nimic important. Am avut disensiuni si era normal. Dar in fata greutatilor care veneau din afara, intotdeauna am facut o echipa imbatabila. Nu pot sa vorbesc despre mine. Am fost mama atat cat m-am priceput eu de bine. Stiu doar ca fiica mea in februarie implineste 30 de ani. Este pe picioarele ei, intr-o tara straina si se descurca foarte bine. Este o tipa strasnica, de nadejde, pe care te poti baza, cu preocupari si pasiuni extraprofesionale, echilibrata si cu mult umor. Avem o relatie solida si frumoasa. Mi-oi fi adus si eu vreo contributie. Restul nu mai conteaza.

7. De unde te inspiri pentru a avea energie, pofta de viata si optimism? Adica, forta de a fi si a face lucruri noi atunci cand apar provocari pe masura.

De la viata. Sunt o mare iubitoare de viata si de ceea ce ofera ea, prin toate lectiile pe care ni le da. De la natura si de la trainicia ei. De la animale, care ne dau niste lectii de viata uluitoare. De la copii care stiu sa extraga esenta cu sinceritate si candoare. Am fost anul trecut in martie la un training cu Tony Robbins. Si am ramas cu ceva. Succesul in viata depinde de entuziasmul, bucuria si curajul cu care traiesti. Ce sa iti spun mai mult? Involuntar si fara sa stiu indemnul lui Tony, eu asa am trait mai toata viata mea. Pe ici pe colo, cu pauze de cativa ani, ani pe care i-am simtit.

Apoi sunt Berbec. Ma hranesc cu energia noilor inceputuri. Ma insufletesc. Este adevarat ca nu trebuie sa vina ca rezultat al unor alegeri decisive. Dar se pare ca asa stau lucrurile la mine. Eu sunt o fiinta treaza, prezenta si "vie". Este normal ca si tot ceea ce este in jurul meu sa fie "viu" si vesel si antrenant. Iubesc viata cu tot ceea ce mi-a adus, bun sau educativ. Si privesc cu bucurie si nadejde in fata, dedicandu-ma mai nou, instruirii tinerilor. Ceea ce imi aduce bucurie si ma face sa ma simt utila. Ador simplitatea lucrurilor, naturii, trairilor, retetelor culinare, sentimentelor, vestimentatiei, relatiilor.etc. Ador simplitatea. Cu cat este mai simplu, cu atat este mai profund si greu de crezut. Viata.

8. Cand stii, poti sa imparti. Realizezi cursuri de dictie, de atitudine si pui in ele o experienta de viata. Ne poti povesti mai multe despre aceste activitati?

Daaa...Asa a fost sa fie. Acum 2 ani am facut cunostinta cu aceasta miscare educationala, care se numeste Toastmasters si leadership. In SUA a aniversat anul trecut 90 de ani. La noi doar 6 si a inceput din Timisoara. Dar inainteaza  si creste cu repeziciune, pentru ca tinerii vor sa invete. Este vorba despre un club de oratorie si arta de a conduce prin exemplu personal. Am vazut focusarea participantilor pe continut si structura, fara a fi atenti la ritm, volum, dictie, modularea vocii, atitudine si gestica, respiratie, gramatica, pozitionarea cuvintelor intr-un discurs si mai ales alegerea cuvintelor potrivite in contextul ales. La energia cu care incarci cuvintele si ideile pentru a te face inteles. Am observat problema fireasca a gestionarii emotiilor, cand trebuiau sa tina un discurs in fata colegilor. Am observat lipsa zambetului de pe fata. Vorbirea defectuoasa atunci cand ai in spate niste probleme nerezolvate si ascunse bine-bine sub covor. Probleme care iti stirbesc increderea in tine.  Cu toate aceste lucruri m-am confruntat in urma cu mai bine de 20 de ani. Dar am trecut prin ele si le-am depasit. Nu sunt o cititoare, sunt o traitoare a 20 de ani de emisiuni in direct, la radio si televiziune. Apoi putin stiu ca sunt castigatoarea locului 2 pe tara, pentru cea mai buna voce radiofonica feminina, in cadrul Zilelor Marconi. Acesti tineri sunt la inceput. Si ca sa pot impartasi din experienta mea profesionala, am inceput sa studiez autodidact, dictie, logopedie si coaching. Am facut un curs de trainer of trainers, TOT, acreditat ANC.

Apoi anul trecut la Londra am participat la un training de 4 zile cu Tony Robbins, training de dezvoltare personala.

Iar acum asta fac. Pregatesc oameni care vor sa devina buni sau mai buni pe aceasta arie de dezvoltare personala. 

Si de doi ani, impreuna cu un coleg, sunt moderatorul celui mai mare eveniment de business din tara, care anul acesta va avea sumit international la Cluj, Business Days. Am intalnit public speakeri, traineri, coach, oameni de afaceri care au aceleasi probleme de dictie si livrare a mesajelor si ideilor, si care isi doresc sa performeze in sustinerea discursurilor in fata oamenilor. Si astfel am gasit nisa in care sunt foarte buna si pot sa ajut oamenii si mai ales tinerii. 

Pentru ca oricat s-ar dezvolta tehnologia in comunicare si comunicatii, vorbirea va ramane cel mai important mijloc de comunicare. Iar aici noi, cu frumusetea noastra de limba si cu dezinvoltura romaneasca, am ajuns sa fim deficitari.

Pe langa asta mai pun voce pe desene animate:-)))))

Am un principiu. Daca Dumnezeu te-a lasat cu anumite insusiri, pe care pe parcurs, le-ai transformat in calitati, si daca nu le impartasesti si celorlalti, ti se iau. Asa ca asta stiu sa fac foarte bine si voi darui tuturor din toata experienta mea. 

9. In ce proiecte esti implicata in acest moment si ce vrei sa-ti aduca 2015?

In ce proiecte...Continui seria trainingurilor de dictie in cluburile Toastmasters si leadership din tara. Chiar in 7 si 8 februarie voi fi la Arad. In 1-2 aprilie se desfasoara la Timisoara prima editie din acest an Business Days. Incep pregatirile pentru documentare si moderarea lui.

In februarie-martie voi fi in Lion, Franta la invitatia unei Asociatii de femei, pentru a sustine un discurs motivational si inspirational. Continui seria trainingurilor unu la unu, cu cei care activeaza in vanzari, publicspeaking, antreprenoriat. Ma pregatesc pentru concursurile pe club, arie si divizie, de discursuri pregatite in cadrul Toastmasters si leadership. Invat si citesc cat pot. 

Dar poate cel mai important eveniment din acest inceput de an este “Trainingul de dictie, atitudine si vanzari” pe care mi l-au organizat niste fiinte minunate de la More Than Pub, in 25 februarie, la Grand Hotel Continental Bucharest, intre orele 9 si 17.

2015 imi doresc sa imi aduca armonie si echilibru. Sanatate si aceeasi putere de munca. Am incredere uriasa in aceasta tanara generatie care isi doreste mai mult de la viata decat o canapea si o telenovela. Ii iubesc. Asa ca imi doresc sa inceapa sa pretuiasca aceasta limba minunata care este limba romana. Sa o invete, sa o rosteasca asa cum trebuie si sa o promoveze.

Anul acesta imi doresc sa calatoresc din nou mai mult afara din tara. Am facut o pauza de 2 ani. Ajunge.

Imi doresc sa petrec mai mult timp cu fiica mea care s-a mutat la Berlin. 

Imi doresc sa nu imi pierd niciodata simtul umorului, bucuria, entuziasmul si curajul. 

Imi doresc ca timpul sa imi ramana un aliat de nadejde. Nu prieten si nu dusman. Cu astia spuneam, mai negociem :-))))) Aliat. Cer prea multe??? :-)))))))