Propune articol

Managementul timpului pentru mame

Pentru mamele de pretutindeni

Propus de: Alexandra Pintea Varnava | 21 noiembrie 2016 | 1362 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani.

Am petrecut ultimii 8 ani pe o insula din Grecia. In primii doi am lucrat - am fost redactor la o revista, apoi am pornit o revista a mea (pentru ca-mi era dor de vremurile Sapte Seri, editii nationale pe care le-am coordonat vreo doi ani!). In al doilea an de Grecia, mai pe final, a decis Ionut ca e timpul sa vina-n viata noastra asa ca am uitat de tot si de toate. Am nascut si timp de sase ani si sase luni am fost mama. La inceput, doar mama. Putin timp imi lasam pentru alte activitati. Eram impreuna doi, noi amandoi, de dimineata pana seara, cu scurte pauze (de pranz) in care eram trei. Treziri lenese, plimbari cu caruciorul, dupa un timp, de mana. Dimineti de mers la plaja si tolanit la soare. Joaca-n nisip. Dupa amieze cu alti copii, parcuri, excursii prin padurile din preajma, cate o vizita pe la noroaiele de la bunica din curte. Eram noi doi si ce bine era.

Cand Ionut s-a apropiat de trei ani, a inceput gradinita, cu program foarte scurt. De la 9 la 12. Trei ore doar pentru mine pareau asa de mult - la inceput! Am simtit cum ma trezesc de dupa un somn lung - parca-mi era dor sa fac lucruri si pentru mine. Am inceput timid sa ma ocup de una alta, scris povesti, scris randuri pentru altii, proiecte realizate la calculator si trimise pe te miri unde. Incet incet s-a conturat o viata a mea pe langa cea de mama. Dar timpul cu Ionut era oricum prioritar. Dupa gradi, eram din nou amandoi. Peste tot.

De patru luni de cand suntem in tara, lucrurile s-au schimbat radical. Am un loc de munca la care petrec in medie opt ore pe zi. E flexibil dar flexibilitatea asta aduce si chestii neprevazute - evenimente la final de saptamana sau chiar seara. Ma trezesc cu noaptea-n cap - ei bine, nimic nou sub soare, mereu am fost matinala! ne pregatim de plecare, eu la birou, el la scoala. La pranz il ia tatal sau bunica, eu ajung de-abia dupa ora 4. In zilele bune. Ma asteapta casa - e curata, nu ma plang si o gramada de alte proiecte la care nu vreau sa renunt. Si un Ionut care moare de dor de dimineata care vrea sa ne jucam cu lego, sa citim, sa mergem in parc, sa stam doar noi doi, sa ne tinem in brate, sa il duc sa il duc in vizita la prietenul lui, sa vina prietenul la noi, sa mergem in parc, sa ne uitam la un film, sa ne jucam cu lego, sa citim una si inca una, sa mergem in parc, sa vina prietenul la noi, sa mergem noi la el si TOATE ASTEA IN ACELASI TIMP. In cele patru ore pe care le avem din clipa in care intru in casa pana cade lat, in pat. Ma bucur sa-l vad cum ma asteapta. Imi creste inima-n piept cand il vad cum sare si chiuie. Mor dupa mirosul lui si manutele lui moi la mine pe obraji. Si facem, Doamne, multe facem, chiar de-s numai cateva ore. Ne-am facut program si ne tinem de el. Dar nu pot sa nu ma intreb cum reusesc mamele, toate mamele din lumea asta care nu au ajutor - nu au o mama vecina care sa le aduca haine calcate acasa, si nici un sot cu pofta de gatit si de adunat casa? Cum reusiti, femei dragi? Sa apucati sa le faceti pe toate? Sa te joci, sa puzzle, sa lego, sa te plimbi, sa mai mergi si la gimnastica, sa strangi si casa, sa te bucuri de o carte, un film, o iesire cu prietenii? Imi dau seama cat de norocoasa am fost sa-mi petrec primii sase ani cu Ionut. Imi vine sa ma ascund de rusine cand imi amintesc cum ma plangeam de prea mult timp de stat cu piticul. Si bine ca scaparile astea au fost putine de le numeri pe degete. Realizez abia acum cat e de greu sa le faci pe toate. Sa ai un copil, de doi, trei nu mai zic, un sot, cariera, casa, viata, pasiuni. Incerc incet incet sa ma organizez si sa intru in ritm si nu pot decat sa imi ridic palaria - virtuala, e drept, in fata voastra, a tuturor mamelor de pretutindeni. Si sa va trimit imbratisari virtuale si gandurile mele toate, bune.

*Sursa foto: Ambro, FreeDigitalPhotos.net

Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (6 ani 1/2) e jumătatea proiectului Mame de Poveste jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna.

Dupa 8 ani de viata in Grecia s-a intors acasa impreuna cu familia ei. Scrie pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro

Adauga tu primul comentariu:

Citeste si alte articole din aceasta tema

Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este important
14 iunie 2024

Parentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum este
30 ianuarie 2024

Multe din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
50 de intrebari pe care sa le adresezi copilului
27 noiembrie 2023

Comunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.