Imaturitatea emotionala a parintilor
Cum se manifesta
In ultimii ani, discutia despre sanatatea emotionala, exprimarea libera a emotiilor, acceptarea si validarea lor in rolul de parinte a castigat importanta. Cum putem sa ne invatam copiii sa fie echilibrati emotional, daca noi ca parinti, am fost crescuti astfel incat sa nu devenim maturi emotional?
Citeste si:
Parintii imaturi emotional - cum ne influenteaza la maturitate
Neglijarea emotionala in copilarie - efectele la maturitate
Maturitatea emotionala presupune capacitatea de ne gestiona propriile emotii, de a da dovada de empatie si intelegere pentru nevoile altor persoane si de a lua decizii benefice in situatii intense din punct de vedere emotional. Cu cat avem un nivel mai ridicat de maturitate emotionala, cu atat ne este mai usor sa ne concentram asupra emotiilor propriului copil si sa ii indeplinim nevoile emotionale, fara a le neglija in mod excesiv pe cele personale.
Ce comportamente ale parintilor semnaleaza imaturitate emotionala?
Cum recunoastem imaturitatea emotionala in rolul de parinte? Iata cateva comportamente care apar frecvent:
- Stabilesc reguli inconsecvente si au momente in care cer respectarea lor cu strictete, iar alteori nu sanctioneaza incalcarea lor
- Incearca sa aiba o relatie de prietenie cu copilul lor, nu de parinte-copil
- Iau decizii legate de copil in functie de nevoile personale de iubire si atentie neimplinite
- Ignora nevoile copilului in favoarea propriilor nevoi
- Se concentreaza doar asupra prezentului, asumandu-si riscuri care afecteaza siguranta intregii familii
- In multe cazuri exista si simptome clinice si subclinice ale unor tulburari afective sau psihice
- Minimzeaza emotiile copilului sau le invalideaza
- Are comportamente adictive si compulsive
- Dramatizeaza despre propriile nevoi in fata celor apropiati
- Reactioneaza exagerat atunci cand este supus unor stresori
- Poate fi rigid si inflexibil in stabilirea regulilor
In general, imaturitatea emotionala poate fi descrisa prin cateva tendinte ale parintilor:
1. Iau decizii care prioritizeaza orgoliul personal - sau lipsa acestuia. Cand parintii incearca sa isi protejeze orgoliul in mod excesiv, tind sa adopte comportamente narcisiste. Defensivitatea, preocuparea fata de sine si un nivel ridicat de conflict sunt cateva dintre acestea. Pe de alta parte, cand parintii au un nivel prea scazut de orgoliu si o imagine de sine negativa, risca sa adopte o atitudine prea pasiva in rolul de parinte, devenind cu usurinta o victima in interactiunile din familie.
Daca te surprinzi frecvent simtindu-te atacat, ofensat sau extrem de furios in relatiile de familie, este posibil ca simtul orgoliului tau sa fie conectat prea mult cu lumea exterioara. Un echilibru sanatos consta in convingerea ca esti o persoana valoroasa si capabila sa contribuie la binele celor din jur, chiar daca alte persoane nu sunt de acord cu tine tot timpul, nu iti ofera atentie tot timpul sau fac alegeri pe care nu le intelegi sau nu le aprobi.
2. Nu isi asuma responsabilitatea pentru greseli sau decizii. Evitam sa ne asumam responsabilitatea deoarece a face acest lucru ar insemna sa acceptam lucruri dificile despre noi insine. Una dintre cele mai frecvente exemple este a da vina pe alte persoane pentru propriile emotii si comportamente. Chiar daca propriile emotii sunt reactii la comportamentele celor din jur, doar noi avem responsabilitatea exprimarii acestor emotii intr-o maniera sanatoasa. In plus, limitele interpersonale ne ajuta sa decidem daca acceptam anumite comportamente care ne trezesc emotii dificile sau nu.
Lipsa responsabilitatii poate insemna a da vina pe alte persoane pentru rezultatele mai putin fericite obtinute sau a ne simti victime ale intentiilor negative ale celor din jur. Ambele atitudini pot da nastere la conflicte repetate cu cei din jur. Daca tinzi sa faci acest lucru frecvent, incearca sa iti faci un obicei din a te intreba in fiecare situatie dificila care este cel mai simplu lucru pe care il poti face pentru a schimba situatia respectiva. Recastigand treptat un anumit nivel de control si putere personala, va deveni mai usor sa iti asumi responsabilitatea in mod sanatos.
3. Folosesc mecanisme de aparare ineficiente. Negarea, proiectia sau deplasarea sunt cateva astfel de exemple.
Negarea presupune refuzul de a accepta realitatea - interna sau externa - cu scopul de a evita emotii dificile. De exemplu, putem nega ca am avut o emotie negativa fata de propriul copil (furie sau resentimente) sau putem nega un comportament mai putin benefic pentru acesta (violenta verbala sau fizica).
Proiectia apare atunci cand in loc sa acceptam propriile trasaturi de personalitate sau tendinte de comportament, le atribuim altor persoane - de exemplu, cand acuzam copilul de inflexibilitate sau incapatanare pentru ca refuza sa ne asculte, chiar daca am putea sa dam dovada si noi de mai multa flexibilitate in situatia respectiva.
Deplasarea presupune schimbarea directiei emotiilor noastre de la adevarata sursa la o alta. De exemplu, daca vii acasa dupa o zi dificila la munca, iti exprimi furia fata de partenerul de cuplu, desi acesta nu a facut nimic care sa te infurie.
4. Au un nivel de reactivitate emotionala ridicata. Reactiile emotionale intense, dificil de gestionat si frecvente pot indica un nivel de imaturitate emotionala. Cu cat parintii sunt mai capabili sa isi accepte propriile emotii, cu atat mai usor le va fi sa le gestioneze. Aceste abilitati se dezvolta insa prin exercitiu, iar daca propria copilarie si propriile experiente ulterioare nu au oferit suficiente ocazii pentru a dezvolta aceste abilitati, parintii vor avea reactii emotionale excesive in relatia cu copilul, care va fi apoi invinovatit pentru acestea.
Primul pas in repararea relatiilor cu propriul copil este identificarea propriilor probleme si nesigurante. Odata rezolvate acestea, va fi mai usor si mai simplu sa fii parintele pe care ti-ai fi dorit sa il ai.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum putem preveni intensificarea conflictelorConflictele si neintelegerile sunt parte din viata de zi cu zi intre-un cuplu, insa indiferent care ar fi motivele ce stau la baza, important este sa reusim sa gasim solutii impreuna.
-
Ce inseamna inflorirea psihologica si cum o putem incurajaConceptul de ”inflorire psihologica” este unul multidimensional, propus de psihologia pozitiva in care se pune accent pe dobandirea fericirii si a starii de bine, a satisfactiei cu viata, a avea sanatate fizica si mentala, un sens si o semnificatie in viata, caracter si virtuti si relatii sociale aarmonioase.
-
Semne care indica faptul ca esti un parinte inteligent emotionalCine sunt parintii ideali? Exista o multime de carti si articole despre cum sa devii un parinte mai bun, iar toate resursele pe care le gasesti au in comun inteligenta emotionala. A creste copii inteligenti emotional incepe cu a fi un parinte inteligent emotional.
Adauga tu primul comentariu: