Copilul care cauta atentie
Ai observat cumva ca esti mereu intrerupta de catre copilul tau cu o cerere presanta tocmai cand vorbesti la telefon? Sau poate ca se intampla ca exact atunci cand iesi in oras sau mergi intr-o vizita la prieteni sa faca ceva “inadecvat” – sa tipe, sa strice lucruri, sa dea pe jos mancarea etc.? Ai sentimentul ca nu poti sa faci nicio treaba in casa (gatit, curatenie)?
Daca in general te simti epuizata si ai senzatia ca incontinuu trebuie sa fii atenta la copil si niciodata la tine, s-ar putea ca el sa fie in cautare de atentie.
Ce este bine sa stii despre cautarea atentiei:
• Rudolf Dreikurs spunea ca un copil care cauta incontinuu atentia este un copil care nu se simte bine conectat in familie, este un copil care are nevoie de refacerea relatiei cu cei apropiati.
• Cautarea atentiei duce de regula la... obtinerea atentiei. Insa aceasta nu satisfice nevoia de baza, de a fi conectat, apropiat; este ca si cum ai manca dulciuri atunci cand ti-e foame – pe moment te satisfac, insa pe termen lung nu te hranesc.
• Copiii care se simt nesiguri de abilitatea lor de a se conecta cu ceilalti, de a fi apropiati de cei dragi, vor incerca prin orice mijloc sa arate ca au un loc in familie (inclusiv in mod distructiv): pot deveni oaia neagra, sau pot juca rolul clovnului, etc.
Ce poti face:
• Joaca-te cat mai mult cu copilul. Calea regala catre lumea copilului este jocul. Asa cum adultii relationeaza si comunica foarte mult prin cuvinte, copiii fac acelasi lucru prin joc. Jocul cu copilul este bine sa fie cat mai liber, nedirectionat de catre adult, pe cat posibil propus si condus de catre copil (de exemplu, daca el este Vulpita si tu esti Cocostarcul il poti intreba scurt: „si ce face Cocostarcul?” pentru a fi in ton cu povestea copilului).
• Alatura-te initial acelor activitati si preocupari care ii plac lui. De exemplu, daca ii place sa se uite la TV, va puteti uita impreuna. Comentati si bucurati-va de ce vedeti in desenele animate. Mai tarziu ii vei putea cere sa ti se alature intr-o activitate care iti place tie sau intregii familii.
• Ignora-l atunci cand solicita atentia in mod inadecvat intrerupand, fiind galagios etc. De exemplu ii poti spune scurt: “Eu acum vorbesc la telefon si am nevoie sa fiu atenta la ce imi spune bunica”. Abia apoi revii la solicitarile copilului.
• Ofera-i atentie atunci cand se comporta adecvat: cand este atent, linistit, concentrat, cand face ceva util pentru ceilalti, valorizeaza-l (de exemplu: “imi place cum ai aranjat masa”).
• Solicita-i ajutorul in sarcini placute, dandu-i astfel ocazia sa obtina atentia in mod pozitiv; de exemplu il poti ruga sa te ajute sa decorezi un desert sau sa-l pui in farfurii.
• Oglindeste emotiile lui si non verbal, prin mimica, dar si verbal, punand in cuvinte ce simte: “mi se pare ca esti putin trist acum, nu-i asa? este din cauza ca a plecat bunica?” Copilul stie cel mai bine si poate confirma sau nega observatiile tale, dar va vedea preocuparea ta, se va simti inteles si acceptat impreuna cu trairile lui.
• Impartaseste-i despre tine – cum te simti tu, ce te intristeaza sau te bucura pe tine, intamplari din viata ta.
• Fii curioasa sa afli ce gandeste, ce parere are despre diferite lucruri care se intampla in casa, cu respect fata de opinia lui.
Concluzia:
Daca copilul tau cauta incontinuu atentie, s-ar putea sa aiba nevoie de o conexiune mai puternica cu tine. Cum poti ajunge acolo? Comunicand cu el si realizand impreuna activitati care il intereseaza si descurajand modalitatile inadecvate prin care cauta atentia ta.
Tu cum procedezi cand copilul iti solicita incontinuu atentia?
Alexandra Pantea Consilier Psihologic Terapie prin joc pentru copii http://alexandrapantea.wordpress.com/ |
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este important
Parentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Trei aspecte ale rezilientei
Rezilienta este un proces dinamic ce se dezvolta si se consolideaza de-a lungul intregii vieti.
-
Roluri disfunctionale pe care le adopta copiii in relatia cu parintii
Relatia dintre parinti si copii influenteaza starea de bine personala pe termen lung si dicteaza dinamica emotionala a intregii familii. In functie de cat de dependenti, vulnerabili sau din contra, independenti si puternici sunt adultii, copiii vor castiga sau vor suferi de pe urma relatiei cu parintii lor.
Comentează:3 comentarii