Roluri disfunctionale pe care le adopta copiii in relatia cu parintii
Relatia dintre parinti si copii influenteaza starea de bine personala pe termen lung si dicteaza dinamica emotionala a intregii familii. In functie de cat de dependenti, vulnerabili sau din contra, independenti si puternici sunt adultii, copiii vor castiga sau vor suferi de pe urma relatiei cu parintii lor. In general, parintii narcisisti sau disfunctionali, condusi mai mult de interesul personal, vor directiona intreaga dinamica a familiei, in functie de propriile lor nevoi, neglijandu-le adesea pe cele ale copilului. Drept urmare, copiii incep sa adopte diferite roluri, in functie de modul in care parintii se comporta cu ei.
Citeste si:
Parintii egocentrici - efectele acestora asupra dezvoltarii copiilor
Jocul vinovatiei in familie sau in sala de clasa: copilul cu rol de tap ispasitor
Roluri disfunctionale adoptate de copii
Cand vorbim de roluri pe care copiii sau adultii le adopta in relatiile cu cei din jur, nu vorbim de un proces constient si voluntar, ci de rezultatul unor dinamici care pornesc de la diferite trasaturi de personalitate si comportamente ale celor din jur. De exemplu, in familiile in care parintii care pun pret pe succes si obedienta si exista un copil cu tendinte anxioase sau cu un nivel ridicat de obedienta, acel copil poate adopta rolul de "copil de aur", care isi castiga aprobarea si afectiunea parintilor prin incercarea de a nu-i dezamagi sau infuria.
Rolul copilului de aur este adoptat de copilul care se vede nevoit sa lupte pentru atentia si iubire parintelui. Copilul va face orice pentru a fi pe placul adultului, va invata doar pentru a nu-si dezamagi mama sau tatal, va alege doar prietenii care vor fi pe placul parintelui si va proceda similar si cand va fi vorba de partenerul de viata sau meseria pe care o va urma. Acest rol apare deseori in familiile cu mai multi copii, in care constrastul dintre copilul "de aur" si restul copiilor este pronuntat.
Deseori parintii incurajeaza acest rol laudand copilul pentru ca nu le face probleme, comparandu-l favorabil cu alti frati sau copii mai dificili si punand accentul pe obedienta si evitarea conflictelor.
Din pacate, copiii ”de aur” sunt cei care vor invata ca iubirea este mereu conditionata si vor fi nevoiti sa depuna eforturi constiente la maturitate pentru a-si dezvolta sinele si a se cunoaste cu adevarat.
Rolul de tap ispasitor este opusul rolului copilului de aur si poate duce frecvent la anxietate si depresie. Tapul ispasitor va absorbi toate conflictele din familie, va fi ridiculizat si criticat, va fi invinovatit pentru tot si toate. Drept urmare, copiii care vor juca acest rol, fie isi vor dezvolta o personalitate rebela, adoptand comportamente de risc, fie se vor inchide si se vor izola de restul lumii.
Parintii care incurajeaza rolul de tap ispasitor al copiilor sunt deseori coplesiti de problemele cu care se confrunta, nu au resursele necesare interioare pentru a-si asuma rolul de lider al familiei, astfel incat responsabilitatea si vina pentru probleme revine copilului.
Rolul copilului pierdut e asumat de copilul care este invizibil de catre parintele sau disfunctional. Acest copil rareori va primi atentie, suport, indrumare sau iubire, iar pe termen lung, fie se va izola si mai mult, fie isi va descoperi singur calea.
Acest rol apare deseori in familiile cu mai multi copii, in care restul fratilor au alte roluri asumate. Copilul pierdut este perceput de catre parinte deseori ca neavand nevoie de atentie in mod special, pentru ca aparent nu se confrunta cu probleme, dar nici de aprobare sau lauda, pentru ca reusitele sale nu ating standardele ridicate ale parintilor.
Oricare este rolul adoptat de copii in familie, acest fenomen apare pentru ca parintii nu au resursele necesare pentru a crea o conexiune emotionala autentica in relatia cu propriii copii.
Problemele emotionale ale parintilor, dependentele de substante, problemele de sanatate fizica sau nesiguranta financiara sunt cateva dintre cauzele care contribuie la o capacitate redusa a parintilor de a-si asuma rolul de lider al familiei si de a-i acorda copilului spatiul de care are nevoie pentru a-si exprima si a-si implini nevoile emotionale. In contrast cu aceasta situatie, copiii care nu adopta un rol rigid in familie isi pot exprima in siguranta nevoile si emotiile, devenind personalitati unice si independente.
Adoptarea unor astfel de roluri in copilarie are efecte negative pe termen lung, ducand la reactii inflexibile in relatiile cu alte persoane, la negarea unor parti importante ale personalitatii si, de cele mai multe ori, la probleme emotionale sau de comportament. Constientizarea acestor roluri este insa primul pas in procesul de schimbare.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
-
Ce inseamna misofonia si cum il poti ajuta pe copilPentru unii copii, mesele luate in familie sau zgomotul din clasa pot insemna o adevarata tortura. Misofonia este fenomenul in care sunete mici, repetitive precum mancatul sau respiratul pot sa fie extrem de deranjante si imposibil de ignorant. Deranjul auditiv este insotit intodeauna de a reactie emotionala puternica.
Adauga tu primul comentariu: