Rolul de tap ispasitor in familie
Fenomenul gasirii unui vinovat unic pentru probleme complexe, care rezulta in urma interactiunii dintre mai multi factori, apare atat in familii, cat si in alte grupuri sociale, precum clasele de elevi sau locul de munca. Este important sa constientizam acest fenomen, pentru a-l elimina si a schimba felul in care interactionam, oricare ar fi rolul pe care il indeplinim.
Citeste si:
Rolurile in familia cu dependenta
Triunghiul dramei – rolurile pe care ni le asumam in familie
Rolul de tap ispasitor – ce inseamna si cum apare
Gasirea unui tap ispasitor inseamna a da vina pe cineva sau pe un grup de persoane pentru probleme complexe, care apar de fapt din interactiunea mai multor factori. Acest lucru se poate intampla la scara mica, cand un copil devine tapul ispasitor in familie sau la scara mai larga, la scoala sau in comunitate.
Acest fenomen apare de cele mai multe ori in mod involuntar, pentru ca ajuta la diminuarea vinovatiei sau rusinii simtite de celelate persoane din grup si la evitarea responsabilitatii acestora. Gasirea unui tap ispasitor apare deseori in familiile in care a fost incurajata critica, invinovatirea excesiva, pedepsele sau lipsa de incredere reciproca. Tendintele narcisiste ale parintilor se manifesta deseori prin transformarea unuia dintre copii in „tap ispasitor”. Copilul este prezentat ca fiind cauza principala a problemelor din familie, ideea implicita fiind ca totul ar fi mai usor daca acesta nu ar crea probleme. De cele mai multe ori insa, problemele copiilor sunt doar rezultatul problemelor emotionale ale parintilor.
Cum recunoastem copilul cu rol de tap ispasitor?
Cand membrii familiei intra intr-un tipar de relatii in care unul dintre copii este considerat „oaia neagra” a familiei sau „tapul ispasitor”, apar o multime de efecte daunatoare pentru fiecare dintre ei, dar mai ales pentru copilul aflat in aceasta situatie. Este important de tinut minte ca rolul de tap ispasitor apare si in contextul clasei de elevi, copiii mai putin disciplinati sau cu probleme de comportament putand obtine usor aceasta eticheta.
Iata cateva semne care ar trebui sa iti atraga atentia:
- Este neglijat frecvent. Adesea copilul care spune ceea ce gandeste, este suficient de sensibil incat sa sesizeze nedreptatea, lipsa de afectiune sau comportamentele neplacute ale parintilor intra in conflict cu parintii, care vor incerca sa ii disciplineze aceste tendinte. In timp, copilul este considerat sursa problemelor din familie, iar ceilalti membri ai familiei tind sa il evite, aparand astfel neglijarea emotionala.
- Este discreditat frecvent. Copilul sau persoana cu rol de tap ispasitor este prezentat deseori de cei din jur ca nemeritand incredere si ca fiind lipsit de merite sau calitati pozitive.
- Meritele ii sunt diminuate. Chiar si cand obtine performante deosebite, copilul cu rol de tap ispasitor nu va primi apreciere din partea celorlalti membri ai familiei sau rezultatele lui vor fi subestimate. Adultii pot ajunge chiar sa puna la indoiala autenticitatea performantelor copilului - „Sigur nu ai copiat la test?”.
- Devine treptat izolat de restul grupului. Fie ca vorbim de familie, fie ca vorbim de clasa de elevi, copiii cu acest rol se indeparteaza treptat emotional (uneori si fizic) de restul grupului. Deseori, copiii „problema” dintr-o clasa stau in ultimele banci, iar copiii problema din familie stau singuri in camera mult timp sau comunica foarte putin cu restul familiei.
- Devine tinta ironiilor, glumelor rautacioase si chiar violentei verbale. Pentru ca ii este dificil sa se apere, copilul cu rol de tap ispasitor poate deveni cu usurinta tinta atacurilor verbale, atat in clasa, cat si acasa.
Nu este obligatoriu ca un copil sa aiba acest rol si acasa si la scoala, iar in familiile cu mai multi copii, rolul de vinovat poate fi alternat intre frati, in functie de varsta, evolutie si probleme care apar in timp.
Cum poate fi evitat fenomenul de tap ispasitor in familie?
Incurajeaza asumarea responsabilitatii fiecaruia pentru actiunile proprii. Deseori, este greu pentru parinti sa recunoasca faptul ca au luat o decizie gresita, au avut un comportament inadecvat sau s-au lasat condusi de emotii. Recunoasterea propriilor greseli si incercarea de a le repara reprezinta insa primul pas pentru a evita aruncarea vinei asupra altor persoane.
Treci de la gasirea vinovatului la gasirea de solutii. In momentele in care copilul face o greseala, incearca sa il inveti sa gaseasca o solutie. Pedepsele si invinovatirea excesiva nu il invata pe copil modalitati constructive de a reactiona la propriile greseli.
Acorda atentie dezvoltarii tale emotionale, ca parinte (sau cadru didactic). Doar pentru ca am devenit parinti, nu inseamna ca am incheiat procesul de crestere sau invatare. Dimportriva, deseori rolul de parinte ne scoate in cale toate problemele emotionale pe care inca avem nevoie sa le confruntam sau lucrurile pe care avem nevoie sa le invatam pentru a avea relatii mai bune cu cei din jur.
Descopera care sunt mecanismele tale ineficiente de gestionare a emotiilor dificile. Acestea sunt reactii naturale, pe care le adoptam majoritatea dintre noi in momentele stresante, in care nu avem timp sau energie sa alegem un raspuns adecvat. Tot ele stau la baza incercarii de a da vina pe alte persoane sau de a nega propria responsabilitate in problemele cu care ne confruntam.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Critica excesiva a copilului si comportamentele de autosabotajCritica excesiva din partea parintilor poate avea multiple efecte negative asupra dezvoltarii bunastarii emotionale a copiilor.
-
Diferenta dintre a vorbi cu adolescentul si a-i tine prediciAi avut vreodata impresia ca adolescentul tau abia asteapta sa termini ce ai de spus ca sa poata pleca de langa tine? Sau ca vorbesti de unul singur?
Adauga tu primul comentariu: