Consecintele traumelor din copilarie
Traumele din copilarie, intelese ca evenimente negative intense emotional la care un copil poate fi victima sau martor, raman intiparite adanc in amintirea copiilor, uneori cu consecinte de natura emotionala si probleme de comportament si de adaptare, in perioada adulta.
Citeste si:
Legatura dintre traumele din copilarie si codependenta la maturitate
Patru tipuri de reactii la situatii traumatizante
Ce consecinte au la maturitate traumele din copilarie?
Din categoria traumelor sau abuzurilor din copilarie, fac parte si saracia, boala sau pierderea unui membru important si apropiat al familiei, dar si relele tratamente aplicate copiilor de catre persoanele in care au cea mai mare incredere (adesea unul din parinti sau adultul in grija caruia se afla copilul). Putem imparti traumele in 2 categorii:
- acte ce includ abuz fizic, sexual sau emotional
- acte de neglijare emotionala sau fizica, ce presupun deprivarea psihologica a copilului si esecul parintelui de a-si proteja copilul sau de a-l preveni de la orice activitate sau act ce i-ar putea face rau.
A fi martor la violenta domestica este la fel, o forma de trauma suferita de copii, iar incidenta copiilor care trec prin astfel de situatii este destul de ridicata.
Din pacate, abuzurile din copilarie lasa urme si la nivel cerebral. De exemplu, neglijarea parintilor poate duce la modificari la nivelul creierului ca rezultat al adaptarii copilului la conditiile de viata. Altfel spus, copilul invata cum sa se adapteze si sa supravietuiasca unui mediu impredictibil si periculos. Plasticitatea creierului ii va permite copilului sa invete sa gaseasca noi modalitati de a face fata unor conditii vitrege de existenta.
Principlele urmari ale abuzurilor din copilarie pot fi descrise astfel:
- vulnerabilitatea latenta - aceasta notiune se refera la riscul mai crescut al copiilor de a dezvolta probleme de sanatate emotionala. Acest risc nu este evident, ci se manifesta in timp, in interactiuni ale copilului cu alte persoane sau cu mediul. Un factor important al vulnerabilitatii latente consta in dificultatea persoanei de a se adapta la medii sigure si stabile, dupa o copilarie in care a trebuit sa se adapteze la interactiuni imprevizibile si lipsite de siguranta emotionala sau fizica.
- sensibilitate la amenintare sau hipervigilenta in mediul din jur - copiii pot deveni foarte vigilenti, cautand sa identifice sursele de amenintare din mediu si pot dezvolta obiceiul de a evita orice situatii percepute ca amenintari (chiar daca nu e cazul).
- hipervigilenta si reactivitate in interactiunile cu cei din jur - copiii care au trecut prin abuzuri sau traume, identifica mai usor furia pe fetele altor persoane, fapt ce produce un nivel ridicat de reactivitate cerebrala in diferite structuri ale creierului. La maturitate, aceasta tendinta se poate manifesta prin anxietate ridicata in relatiile sociale, reactii emotionale exagerate in interactiunile cu cei din jur sau prin teama de conflict.
- subaprecierea recompenselor. Adesea, mediul familial al copiilor supusi la traume a fost inconsecvent in privinta recompenselor sau lipsit total de recompense. Din acest motiv, copiii invata sa nu se astepte la recompense sau sa nu se bucure foarte mult atunci cand le primesc, pentru a evita dezamagirea pe viitor. Consecintele pe termen lung sunt insa importante, afectand nivelul motivatiei, capacitatea de a depune efort pe termen lung si de a urmari obiective pe termen lung
- memoria autobiografica (memoria responsabila de retinerea evenimentelor de viata) este de asemenea afectata. Deseori, persoanele supuse la abuzuri in copilarie au dificultati in a-si aminti propria copilarie in detaliu.
In ciuda experientelor de viata negative, persoanele care au trecut prin traume in copilarie pot duce o viata implinita si fericita si pot sa isi dezvolte rezilienta si relatii sanatoase cu alti adulti. Deseori, atentia acordata dezvoltarii personale si terapia sunt doi factori esentiali in acest proces.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Momentele mici de bucurie - de ce sunt importante pentru echilibrul emotionalTi s-a intamplat ca privind un apus de soare, sa ramai fermecat de imagine? Sunt momente in care te opresti din ce faci pentru a-ti privi copilul cum rade si simti recunostinta intensa pentru familia ta? Astfel de clipe de incantare, momente scurte de bucurie intensa poarta numele de ”glimmers”, sau momente de bucurie pura.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
Adauga tu primul comentariu: