Conflictele pentru putere: parinte versus copil
Ce inseamna conflictele intre tine si copilul tau? Dar lupta pentru putere? Lupta pentru putere apare in relatiile interpersonale, datorita nevoii de control a persoanelor implicate. Lupta pentru putere exclude ideea de cooperare si duce la conflicte. Tradus la nivelul familiei, se refera la capacitatea copilului sau a mamei de a se mentine pe pozitie atunci cand nu este de acord cu cererea sau decizia luata de celalalt. Astfel ia nastere o lupta pentru putere. Nu conteaza prea mult de la ce a pornit sau despre ce anume este vorba. Totul se mizeaza pe impulsul de a riposta si pe nevoia de a fi mai puternic decat celalalt. Vorbim de existenta a doua tipuri de puteri: puterea autentica si cea coercitiva.
Puterea coercitiva. In utilizarea puterii coercitive, este deseori folosita forta pentru a-l determina pe copil sa faca ceea ce vor parintii. Forta inseamna a manipula, dar presupune si sentimente de vina, amenintare, pedeapsa, sarcasm, intimidare, umilinta, retragerea dragostei sau alte modalitati de control. Puterea coercitiva motiveaza copilul sa faca ceva prin forta si nu prin iubire. In acest caz, copiii vor dezvolta o motivatie extrinseca, vor invata sa faca ceva numai daca primesc recompense externe sau pedepse. Nu vor invata sa caute in interiorul lor motivatii interne, fara a fi nevoie sa existe factori externi care sa ii motiveze. Copiii vor cauta mereu sa atribuie greselile si esecurile unor surse exterioare. Spre exemplu, “mama este vinovata pentru ca nu m-a invatat sa gatesc”, “mama este vinovata pentru ca nu stiu sa fac exercitiile de matematica pentru ca nu a stat langa mine mereu” etc.
Puterea autentica in schimb, nu judeca copilul ca fiind bun sau rau, ci vizeaza rezolvarea de probleme intr-o maniera care sa-i uneasca pe copil si parinte si sa-i determine sa mearga impreuna, in aceeasi directie. Iubirea si respectul sunt neconditionate din ambele parti, iar scopul final este ca amandoi sa castige din lupta pentru putere. Acest tip de putere inseamna si a-l determina pe copil sa fie propria lui sursa de motivare, a acorda atentie propriilor sentimente si dorinte.
Ex: “Ce anume iti doresti si cat de mult conteaza asta pentru tine? Ce pot face eu ca si parinte pentru a-ti indeplini dorinta, dar si tu ca si copil pentru a da ceva la schimb?”
Parintii din pacate aleg de cele mai multe ori, primul tip de putere deoarece este foarte eficienta atunci cand vorbim de scurta durata. Pe moment, lucrurile se domolesc, tu ca si parinte castigi, iar copilul pleaca capul. Insa, in timp vor aparea probleme.
Iata cativa pasi pentru a-ti forma o putere autentica:
1. Incearca sa-ti clarifici foarte bine ideea conform careia, copilul tau nu este rau, ci doar comportamentul lui este gresit.
1. Incearca sa-ti clarifici foarte bine ideea conform careia, copilul tau nu este rau, ci doar comportamentul lui este gresit.
2. Gandeste-te ca nu-ti doresti doar ca tu sa fi cel ce se impune intotdeauna, iar copilul tau tace. Iti doresti cooperare si apropiere.
3. Experimenteaza alternative si incurajeaza-te sa ai puterea de a face asta.
4. Alege o metoda din cele cateva propuse mai jos, despre cum sa nu-ti conditionezi iubirea si respectul fata de copil:
- Fii prietenos si foloseste explicatii pe un ton prietenos.
- Atunci cand formulezi o comanda incearca sa o faci cat se poate de simpla. O cerere de genul: “Te rog sa-ti faci ordine in camera si apoi sa vii la mine sa-ti dau ceva de facut si prin curte pentru ca atunci cand iesi afara numai dezordine stii sa faci.” nu este potrivita din mai multe puncte de vedere. In primul rand gandeste-te ca, copilul tau nu intelege acelasi lucru prin a face ordine ca si tine. Atunci, incearca sa fii mai specific. Nu formula mai multe cerinte in una singura. Gandeste-te ca e mult prea derutant pentru copil. Din foarte multe lucruri nu stie cum sa prioritizeze si ce sa faca prima data. Cand ai terminat de spus comanda, copilul cu siguranta a uitat deja o multime de lucruri din prima parte. Iata un model de comanda: “Acum , te apuci si iti strangi toate jhainele aruncate pe jos. Le asezi frumos in dulap.” Cand aceasta sarcina a fost indeplinita, ii poti da curs, urmatoarei: “Strange si cartile de pe birou”. Si tot asa.
- "Nu" inseamna nu. Copiii par a fi din nastere programati sa incerce mereu sa depaseasca bariera lui NU. Stabileste clar ce are de facut copilul si ramai ferm pe pozitie. O singura data in care copilul a vazut ca a reusit sa-l bat ape NU, convingandu-te sa fii mai intelegator, sa renunti la cate o cerinta/sarcina il va determina sa procedeze la fel si data viitoare.
- Ofera-i copilului posibilitati, dar pe care cel putin una este obligatoriu sa le indeplineasca: ”iti faci temele acum sau faci curatenie in camera.”
- Permite-i copilului sa-ti cunoasca sentimentele pentru el. Cu cat se simt mai valorosi, cu atat vor incerca sa se comporte mai frumos si sa nu greseasca. Poti sa-i ceri parerea atunci cand cand vrei sa cumperi haine sau ceva pentru casa. Poti de asemenea sa-i ceri sa te invete un joc care-i place lui cel mai mult si pe care sa-l jucati impreuna.
Recomandarile tale
Tu ce alte sugestii propui pentru a-i demonstra copilului cat de mult tii la el si ca in loc de puterea coercitiva, cea mai utila este cea autentica? Tu cate recomadari din cele de mai sus ai pus in aplicare?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Critica excesiva a copilului si comportamentele de autosabotajCritica excesiva din partea parintilor poate avea multiple efecte negative asupra dezvoltarii bunastarii emotionale a copiilor.
-
Diferenta dintre a vorbi cu adolescentul si a-i tine prediciAi avut vreodata impresia ca adolescentul tau abia asteapta sa termini ce ai de spus ca sa poata pleca de langa tine? Sau ca vorbesti de unul singur?
Comentează:
-
Gabi Alama
07.04.2010 - 11:49
Sunt de acord,emitudosie, respectul reciproc este cheia unei relatii sanatoase nu doar intre parinte si copil. Din pacate, este si cel mai greu de invatat. De multe ori, ca parinti, gresim din lipsa de timp sau de energie si nu mai avem rabdare cu copiii nostri. Dar putem cel putin sa incercam in mod constant sa realizam acest lucru.
-
emitudosie
07.04.2010 - 07:53
Cred ca copilului nu trebuie sa-i comanzi. Daca formulezi o comanda chiar ca cele recomandate de articol,copilul deja se gandeste la Nu chiar daca nu-l spune.
Vezi toate comentariileCopilul ar trebui sa simta tot timpul ca el colaboreaza cu parintele,ca ceea ce face este util pentru toti din familie. Trebuie invatat ca munca lui este apreciata , dar si sa aprecieze munca celorlalti. Daca in camera de zi este curat si el s-a jucat , normal ca acum este cel putin dezordine, daca nu altceva. Din respect pentru mama , cand termina pune totul la loc si lasa totul curat.La fel daca mama a folosit biroul tanarului, pixul,marcherul sau calculatorul, lasa totul in ordine. Asa se invata respectul nu neaparat pentru persoana ci si pentru munca celuilalt.Si cred ca azi cea mai mare durere este ca nu invatam sa ne respectam. Parinti si copii, adulti si adulti, elevi si profesori,cunoscuti si necunoscuti, politicieni si alegatori etc.