Confesiunile parintilor
Fiecare parinte trece prin momente in care se lupta cu vinovatia si rusinea, cu neincrederea in propria persoana si cu frica de necunoscut. Desi ne este greu sa recunoastem ceea ce ne doare, toti parintii se simt la un moment dat nestiutori si lipsiti de ajutor. Cu totii au nevoie de sprijin si indrumare din cand in cand.
Pentru a putea trece cu bine peste astfel de momente, primul pas il reprezinta recunoasterea a ceea ce simtim si ce traim. Mascarea sentimentelor si disimularea poate ajuta pe moment, insa pe termen lung nu sunt benefice. A recunoaste momentele de slabiciune inseamna a avea puterea de a face un pas inainte. Iata care sunt confesiunile cele mai frecvente ale parintilor, dupa parerea si experienta Natashei Daniels, psiholog.
„Tip la copil si imi pierd cumpatul.”
Recomandare: Toti parintii (si toti copiii) au si zile bune si zile rele. Este important felul in care reactionezi dupa ce ai tipat la copil. In loc sa te lasi coplesit de vinovatie sau, dimpotriva, sa arunci vina doar asupra copilului („Normal ca tip la el, niciodata nu ma asculta.”), invata din situatia respectiva si gaseste modalitati prin care poti evita furia pe viitor. Cere-ti scuze daca este cazul, invata ca nimeni nu este perfect si ca toti gresesc din cand in cand. Iti vei invata copilul ca nu e nicio problema din a recunoaste propriile greseli. De asemenea, cauta sa descoperi cauzele pentru care esti coplesit si iti pierzi cumpatul. Ai nevoie de mai mult timp liber? Ai nevoie sa iti cobori asteptarile? Invata din greseli pentru a nu le repeta si construieste-ti un alt plan de actiune.
„Imi las copiii sa se joace prea mult pe calculator si pe telefon.”
Recomandare: Nu exista parinti care sa faca totul bine, la fel cum nu exista parinti care sa faca totul gresit. Majoritatea parintilor isi lasa copiii sa petreaca timp la calculator sau pe tablete. Daca simti ca acest lucru este o problema in familia ta si ca ii rapeste copilului ocazii de a-si dezvolta abilitati importante, ia masuri care sa reduca efectele negative.Tinand cont ca iti cunosti cel mai bine copiii, cauta sa setezi acele reguli care se pliaza mai bine pe nevoile copiilor tai. Exista solutii pentru majoritatea problemelor, ai nevoie doar de incredere pentru a le pune in aplicare si rabdare pentru a vedea rezultatele. De fiecare data cand simti vinovatie legat de felul in care iti cresti copilul, fa ceva pentru a schimba situatia.
„Cedez prea repede si dau copiilor orice imi cer atunci cand sunt prea obosit(a) ca sa ma mai lupt cu ei.”
Recomandare: Cine nu a avut momente de vulnerabilitate in care si-a lasat copilul sa castige? Fie pentru ca era prea obosit, fie pentru ca cel mic era prea insistent sau simpatic? Incearca sa iti oferi mai multe pauza in astfel de situatii pentru a gandi mai cu calm lucrurile. Data viitoare cand te gandesti sa spui copilului „Bine, facem cum vrei tu.” pentru ca esti prea obosit(a), spune-i, daca decizia suporta amanare, „Vorbim mai tarziu.”.
„Imi las copilul sa doarma cu noi in pat pentru ca sunt prea obosita sa il mai duc in camera.”
Recomandare: Cand copilul refuza sa doarma singur, „lupta” parintilor poate fi lunga si dura :). Pe de o parte exista dorinta de a pastra intimitatea cu partenerul de viata si pe de alta parte e nevoia pe care o simti ca parinte de a oferi siguranta copilului. Peste acestea se mai adauga si oboseala. Fiecare parinte trece prin situatii de acest gen, care se rezolva in timp, insa cu determinare si hotarare.
„Mi-as dori uneori sa nu se mai dea teme de casa.”
Recomandare: Uneori sunt suficiente problemele de la serviciu si nu mai avem rabdare pentru alte probleme, de matematica sau romana, pe care sa le rezolvam acasa. Temele din pacate creeaza deseori momente de tensiune in casa si duc la aparitia frustrarii atat in randul copiilor, cat si al parintilor. Cea mai „sanatoasa” abordare este sa nu faci temele in locul copilului tau, iar daca observi ca la anumite materii are dificultati in mod constant, cere ajutorul profesorului pentru recomandari.
„Imi iubesc copilul, dar nu imi place de el mereu.”
Recomandare: Fiecare om are limitele sale. Unele zile sunt mai bune decat altele, in unele zile ne iubim chiar si pe noi, pentru ca in altele sa nu ne placa nici macar sa ne privim in oglinda. La fel se intampla si cu ceilalti membri din familie. Fiecare parinte are dreptul de a se simti frustrat, iritat si enervat de propriul copil. Asta nu inseamna ca iubirea, respectul si pretuirea scad.
„Nu imi place intotdeauna sa fiu parinte.”
Recomandare: Majoritatea dintre noi devenim parinti avand in minte o imagine ideala despre cum va fi aceasta experienta. Putini se asteapta insa ca vor fi nevoiti sa se confrunte uneori cu tristete, furie, vulnerabilitate, durere, neajutorare, singuratate sau panica in rolul de parinte. Cu cat accepti mai repede faptul ca experienta de a creste un copil sau mai multi aduce cu sine toata gama de emotii, cu atat vei fi mai pregatit sa le faci fata fara vinovatie sau regret. Orele de somn pierdute, oboseala, ingrijorarea permanenta, toate te fac sa fii mai irascibil si mai neincrezator in tine ca parinte. E la fel in orice familie. A fi parinte e probabil cea mai mare provocare careia trebuie sa ii faca fata orice persoana.
A fi parinte inseamna a-ti asuma un rol despre care nu stii prea multe, insa pe care te vei stradui sa il indeplinesti cat de bine poti. Poate insemna si o experienta care sa te ajute sa devii cea mai buna versiune a ta, dandu-ti ocazia sa iti imbunatatesti o multime de abilitati si sa te cunosti mai bine. Vei trai nemultumiri, suparari sau dezamagiri, insa clipele frumoase si amintirile create in familie, vor compensa aceste lucruri.
Tu ce confesiuni ai de facut in calitate de parinte? :)
*Sursa foto:Rolands Lakis (www.flickr.com/photos/rolandslakis/97499962)
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Performanta nesanatoasa. Ce inseamna si cum o recunoastemStim ca performanta si succesul in orice domeniu inseamna efort, daruire si depasirea obstacolelor. Insa uneori, toate acestea ne pot epuiza rezervele de energie si entuziasm, iar performanta obtinuta nu mai aduce implinire emotionala.
-
„Sunt primul!” sau „Sunt cel mai bun!”. Ce inseamna competitia in primii ani de viataIntre aproximativ 3-5 ani, unii copii devin (mai mult sau mai putin brusc) preocupati sa fie mereu primii sau cei mai rapizi, cei mai inteligenti etc. Ce se ascunde in spatele acestei competitivitati la o varsta atat de frageda?
-
Cum ajuti copilul cu o nevoie excesiva de a castigaFrecvent se intampla ca intre frati sau intre colegi sa apara certuri mai ales cand sunt implicati intr-un joc in care cineva intotdeauna castiga, iar altul pierde.
Adauga tu primul comentariu: