Cand copilul vrea sa fie mereu primul
Intre aproximativ 3-5 ani, unii copii devin (mai mult sau mai putin brusc) preocupati sa fie mereu primii sau cei mai rapizi, cei mai inteligenti etc. Ce se ascunde in spatele acestei competitivitati la o varsta atat de frageda?
Citeste si:
Competitia intre copii – de la ce varsta este benefica
Cum il inveti pe copil sa piarda cu gratie
De ce apare nevoia de a fi cel mai bun?
Nevoia de a fi „cel mai bun” apare in randul copiilor mici din mai multe cauze posibile:
- la nivel social, fara sa vrem, incurajam comparatia intre copii si, implicit competitia. De exemplu, cand spunem despre un alt copil „Uite ce rapid s-a urcat pe scara!” sau „Vezi ce curajos este Andrei?”, in incurajam pe copil sa se compare cu alti copii. La gradinita, cadrele didactice pot sa laude copiii care termina cel mai repede o activitate, iar parintii insisi pot sa isi manifeste mandria cand observa ca fiul sau fiica lor castiga un joc sau un concurs.
- competitivitatea extrema poate sa apara si ca urmare a nevoii copilului de a primi atentie si afectiune, nevoie care nu este satisfacuta in totalitate in prezent. Deseori, fratii mai mari incep sa fie competitivi fata de fratii mai mici.
- unii copii au o personalitate mai competitiva, bucurandu-se de emotiile competitiei.
Cum sa reactionezi cand ai un prescolar foarte competitiv
Incearca sa nu il judeci.
Te-ai putea surprinde gandind ca ai un copil nepoliticos, dificil sau chiar rautacios, ca nu stii de unde „a invatat” sa se poarte astfel si ca te simti incomod in fata altor parinti sau copii cand copilul tau declara triumfator ca este „primul” sau „cel mai bun” in situatii in care poate nici nu era vorba de o competitie.
Daca vei actiona pornind de la aceste ganduri, vei transmite copilului tau (chiar si involuntar, prin tonul vocii) ca este ceva in neregula cu el, ca esti deranjat de comportamentul lui, caruia nu stii sa ii faci fata. Iar copiii au nevoie sa fie acceptati (in masura in care nu fac rau altor persoane). Acest lucru este cu atat mai important mai ales in primii ani de viata, cand emotiile lor sunt prea coplesitoare pentru ei: ele trebuie sa fie suportabile pentru parinte.
Transforma critica in acceptare si curiozitate.
Competitivitatea ridicata a copilului tau este doar o faza, care va trece cu atat mai usor cu cat reactia ta va fi mai naturala. Asadar, nu reactiona laudandu-l excesiv si artificial de cate ori te anunta ca „a castigat” si nici ignorand in totalitate comportamentul lui. De cele mai multe ori, nevoia de a fi cel mai bun este o nevoie de atentie si afectiune: cand copilul se simte special fata de alti copii, se asteapta sa primeasca atentia adultilor din jur.
Nu este bine sa incurajezi acest comportament acordandu-i atentie speciala cand se declara castigator, dar nu este benefic pentru el sa nu primeasca nicio reactie din partea ta. Asadar, raspunsul tau poate fi unul de curiozitate calma fata de felul in care vede si traieste el lucrurile: „Ah, ti se pare important sa castigi?” sau „Ti se pare mai distractiv sa castigi decat sa te joci? De ce?”. Intrebarile tale s-ar putea sa nu primeasca un raspuns care sa aiba sens – copiii la aceasta varsta nu isi constientizeaza si nu isi exprima emotiile adecvat. Insa intrebarile tale ii arata ca iti pasa de experienta lui, pe care o accepti asa cum este, fara sa incerca sa o corectezi sau sa o critici. Alteori este suficient sa ii arati ca ai inteles si sa va continuati activitatea normala. Continua sa ai aceasta atitudine de fiecare data cand copilul tau intra in starea „Sunt primul!”.
Asculta-l pe copil atunci cand pierde si permite-i sa se descarce emotional.
Oricat de „grava” este criza de furie sau de plans atunci cand pierde, este important sa treaca prin ea. Ii vei fi de mare ajutor daca nu il vei critica, judeca si nu vei veni cu solutii sau consolari. In astfel de momente, copilul are nevoie doar sa fie ascultat si inteles. Spune-i doar ceva care arata ca il intelegi („Voiai tare mult sa castigi.”) si ramai langa el pana cand termina de plans.
Asigura-te ca ii oferi destula atentie si afectiune
Ofera-i copilului timp de calitate impreuna cu tine, in care sa rada, sa se relaxeze si sa inteleaga ca nu trebuie sa demonstreze ca este cel mai bun pentru a-ti castiga atentia sau aprecierea. Asigura-l pe copil ca il iubesti, indiferent ce s-ar intampla si ca esti acolo langa el, intotdeauna, indiferent daca pierde sau castiga.
Vorbeste cu cineva in care ai incredere despre propriile tale reactii la acest comportament
Toate reactiile noastre emotionale fata de copii sunt naturale si de inteles, insa nu toate reactiile noastre emotionale sunt benefice pentru copil. De aceea, de multe ori, suntem nevoiti sa ne gestionam emotiile inainte de a lua o decizie sau de a-i raspunde celui mic.
Deseori, este dificil sa trecem pe cont propriu de la starea de critica („Ce copil dificil am!”) la starea de calm si acceptare („Copilul meu trece printr-o noua faza. Cum sa il inteleg mai bine?”). De aceea, o discutie sincera cu o persoana apropiata, in care sa iti poti exprima toate gandurile care iti trec in legatura cu un comportament al copilului tau, fara sa fii judecat sau etichetat ca un parinte rau, te poate ajuta. Este important insa sa folosesti aceasta discutie cu scopul de a-ti exprima emotiile, nu cu scopul de a-ti confirma si intari convingerile despre cat de dificil este copilul tau si cat de imposibila este situatia in care te afli.
Ai grija la exemplul pe care il oferi copilului prin propriul tau comportament.
Adesea, un stil de parenting in care competitia cu alti parinti este importanta ii incurajeaza pe copii sa devina competitivi la randul lor.
Oricat de neplacuta si obositoare este aceasta tendinta a copilului tau, aminteste-ti de fiecare data ca nu este motivata de dorinta de a-i face pe cei din jur sa se simta prost, ci ca are la baza o nevoie emotionala a copilului tau. Tine minte si ca la varste mici, apar deseori comportamente dificile, care trec repede daca parintele nu le exacerbeaza prin reactii prea negative (critica sau pedepse) ori prea pozitive (apreciere si atentie). Incearca in schimb sa ai o atitudine de curiozitate fata de experienta copilului tau, sa il intelegi si sa il cunosti mai bine.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Confesiunile parintilorFiecare parinte trece prin momente in care se lupta cu vinovatia si rusinea, cu neincrederea in propria persoana si cu frica de necunoscut. Desi ne este greu sa recunoastem, toti parintii se simt la un moment dat nestiutori.
-
De la ce varsta este benefic sa il implici pe copil in competitii„Cand copilul meu pierde, vrea sa jucam inca o data. Totul a devenit o competitie. Trebuie sa fie primul care se incalta, primul care intra in baie, primul care urca treptele, primul care se spala pe dinti”, se confeseaza o mamica.
-
Graba strica treaba 1De indata ce merg la gradinita, incepe alt capitol. Cate cantece stie unul si altul. Cate poezii? Al meu are trei ani si cunoaste toate literele! Al meu are doi ani si-si scrie numele singur!
Adauga tu primul comentariu: