Interviu cu Alina Pop, psiholog specializat in burnout parental

Ce inseamna mai exact burnout-ul parental si cum este diferit burnout-ul parental de oboseala obisnuita, care face parte din viata de zi cu zi a celor mai multi parinti?

Oboseala obisnuita apare la finalul fiecarei zile, cand nivelul nostru de energie scade urmand ritmul circadian, iar daca ne odihnim indeajuns, ne vom trezi din nou energici a doua zi, ne vom simti din nou motivati si capabili sa actionam asa cum ne-am propus. Oboseala aceasta este o parte naturala a conditiei umane, un semnal ca avem nevoie sa luam o pauza.

Burnout-ul apare atunci cand nu am raspuns semnalelor de alarma ale corpului (nevoia de pauza), cand ne suprasolicitam, cand ramanem expusi pentru prea mult timp factorilor de stres din viata noastra si nu avem resurse suficiente sa compensam efectul acestora.

De asemenea, cum ai ales sa te specializezi in acest domeniu?

Nu stiu cat am ales eu aceasta specializare sau cat m-a ales ea pe mine si spun asta pentru ca am ajuns sa acord o atentie speciala acestei arii deoarece eu am ajuns in burnout parental si nu stiam ce am. Chiar si pentru mine era confuzant, simptomele mele semanau cu simptomele unei depresii, chiar am fost la psihiatru si am primit tratament antidepresiv in acea perioada, insa conform criteriilor, era o depresie subclinica, nu indeplineam toate criteriile si simteam in interior ca nu despre asta este vorba, sau nu doar despre asta. Ulterior, cautand sa inteleg ce mi se intampla am descoperit lucrarile celor de la universitatea Louvain din Belgia despre burnout parental apoi am urmat un curs pentru certificare, care m-a ajutat enorm in propriul parcurs catre vindecare. Pe scurt, as spune ca povestea propriilor dificultati din familie m-a adus la aceasta specializare.

Cum se manifesta concret burnout-ul parental si cum pot recunoaste parintii ca sunt afectati de aceasta problema?

Atunci cand vorbesc cu parintii despre simptome, le spun ca pot sa se uite la gradul de manifestare al burnout-ului in functie de 4 etape si anume:

Prima etapa – sau “luna de miere” – parintii se simt plini de energie, capabili sa faca fata cu brio oricarei provocari, sunt incantati si mandrii de ei, uita sa ia pauze si se suprasolicita. Vor sa-si demonstreze ca pot sa faca totul singuri, doar ca uita de ei. Cu alte cuvinte, focusul este pe ce au de facut și sunt deconectați de nevoile lor fundamentale.

Daca au ajuns in a doua faza, parintii resimt stresul asteptarilor ridicate pe care si le-au setat singuri sau i-au lasat pe altii sa le puna. Incep sa aiba mici probleme legate de somn, nu mai mananca regulat, au inceput sa simta stresul si sa simta ca au prea multe de facut. Nivelul de energie este in scadere si incearca sa compenseze punandu-si pe lista si mai multe lucruri de facut.

Iar in celelalte doua etape simptomele se aseamana destul de mult, doar se cronicizeaza pana in punctul in care parintele nu prea mai poate face diferenta intre simptomele unei tulburari si persoana sa, adica incepe sa se indoiasca de sine, sa creada ca nu mai este bun ca parinte, ca nu mai e capabil, trăiește cu anxietate, depresie, atacuri de panica, apare hipervigilenta, comportamentele compulsive prin care incearca sa se deconecteze de momentul prezent si sa gaseasca o eliberare – mancat, seriale, social media, alcool, munca, etc.

Apar schimbari mari in nivelul de energie, la nivelul sistemului imunitar si vor vedea dezechilibre emotionale.

Creste pofta de dulce sau de sarat, apar starile de nervozitate, iritabilitate, accese de furie, frica, ganduri compulsive.

In ultima faza a burnout-ului, adica in etapa 4, multe persoane sunt diagnosticate cu boli autoimune, dar inca nu se stie daca burnout-ul este ceea ce declanseaza un raspuns autoimun sau daca simptomele unei boli autoimune sunt cele care ne pun in risc de burnout.

De asemenea, poate aparea dorinta de a pleca de acasa, parintele viseaza cu ochii deschisi cum scapa dintr-o data de toate greutatile si poate aparea si ideatia suicidara.

Simptomele si consecintele sunt destul de ingrijoratoare atat pentru sanatatea fizica, cat si psihica si de aceea este si atat de important ca parintii sa fie atenti la ei, la cum se simt, la ce se intampla in viata lor, sa nu minimizeze simptomele si sa caute ajutor de specialitate.

Care sunt, din experienta ta, categoriile de parinti cu cel mai ridicat risc de burnout?

As spune ca parintii cu riscul cel mai ridicat de burnout sunt cei care:

• Au un spatiu de locuit neadecvat nevoilor familiei
• Au suport limitat de la membrii familiei sau prieteni
• Au tendinte perfectioniste
• Nu vor sa ceara ajutorul, cred ca trebuie sa le faca singuri pe toate
• Au prea putin suport sau chiar deloc de la partener
• O istorie de tulburari emotionale – anxietate, depresie, neincredere, stima de sine scazuta, etc.
• Au un copil cu nevoi speciale
• Au mai multi copii sau au copii mici
• Au dificultati financiare
• Fac parte dintr-o familie compusa
• Au dificultati in relatia cu partenerul
• Nu au o rutina sau orice alta forma de organizare implementata in familie
• Au un partener al carui job il/o tine departe de casa
• Lucreaza part-time sau nu au un job deloc
• Nu au limite interne bine definite
• Nu au limite cu cei din jur, nu sunt asertivi
• Le fac pe plac celorlalti, lasand nevoile lor pe ultimul loc
• Si-au format o imagine ideala despre cum trebuie sa arate viata de familie, iar realitatea sta destul de diferit
• Au ajutor, gasesc suport in familie sau prieteni, insa il folosesc pentru a face mai multe, nu pentru a mai reduce din responsabilitati sau pentru repaus
• Au un istoric traumatic si rani in relatia de atasament cu proprii parinti

Care sunt principalele cauze care duc la burnout parental?

Cand vorbim de cauze, ne uitam la ce anume ne pune in risc, asa ca avem 5 categorii de factori de risc si o sa las si cateva exemple pentru a-i intelege mai usor. Insa in mare, tot ceea ce se intampla atat in jurul nostru, cat si in interiorul nostru care ne consuma din energia vitala, care ne provoaca stres si suferinta, poate fi considerat un factor de risc pentru starea noastra. De asemenea, orice aduce o imbunatatire, bucurie, energie, ameliorare in starea noastra poate fi considerat un factor de protectie sau o resursa.

a. factori socio-demografici: dimensiunea casei, numarul de copii, genul parintelui, varsta copiilor, tipul de familie, nivelul venitului, nivelul educatiei, programul de munca, etc.;

b. factori situationali: (acele circumstante care pe moment sau poate chiar permanent cresc nivelul de stres experimentat de parinte) : legate de copil (copii adoptati sau in ingrijire maternala, copii cu nevoi speciale, etc), legat de parinte (probleme de sanatate, boli sau deces in familie, probleme la munca, probleme financiare, probleme in relatia de cuplu, etc.)

c. factori personali: acele lucruri ce tin de parinte, de caracterul si personalitatea acestuia (o abilitate precara de a gestiona emotiile si stresul, incapacitatea de a-si exprima in mod constructiv nevoile, perfectionismul, standardele inalte, atasament anxios sau evitant, traume de relatie, tipare negative de gandire, tulburari mintale diagnosticate sau subclinice, istoric de viata cu evenimente traumatizante, neglijare emotionala, lipsa unor modele sau roluri de urmat, imaturitatea emotionala, etc.)

d. factori legati de diada parinte-copil –relatia pe care parintele o stabileste cu proprii copii, in special ce fel de comportamente si metode folosesc pentru a-si creste si educa copii, adica practicile de parenting, la maniera in care interactioneaza cu copiii, dar si invers si aici ne uitam la raspunsul copilului in relatia cu parintele (de exemplu: Inexistenta unei practici de parenting, a unor repere dupa care parintele sa se ghideze atunci cand isi educa copilul poate crea haos si poate creste nivelul de stres sau a educa copilul intr-o maniera care este contestata de societate (partener, bunici, bine, prietene etc), sau asteptarile ridicate impuse copilului – cerinta de performanta, inflexibilitatea in practica de parenting, neadaptarea stilului de parenting in functie de specificitatea copilului, opozitionismul copilului, caracteristicile unice ale copilului care ne declanseaza sentimente profunde de distres sau chiar suferinta, etc.)

e. factori familiali – ce tin de familie, de relatia de cuplu, de rutina de zi cu zi, de suportul pe care partenerii simt ca il primesc (practica de co-parenting – cu cat este mai bine implementata si sarcinile se impart cu atat este mai bine, cand lucrurile nu sunt clar stabilite, cand unul din parteneri nu este la fel de implicat apar discutii, conflicte care duc la cresterea nivelului de stres;utina familiei – cu cat este mai clara cu atat aduce mai multa liniste si zona de confort pentru fiecare – copilul este mai stresat si are comportamente in consecinta mai agitate cand nu are o rutina. La fel este si pentru tine ca parinte.

Burnout-ul parental are efecte negative asupra relatiei parinte-copil si asupra dezvoltarii copiilor. Ne poti spune mai multe despre acestea?

Cand ne uitam la burnout-ul parintilor si la reactia copiilor, pe o parte se poate observa perspectiva cu care parintele priveste interactiunea cu copilul, si anume provocatoare, pentru ca nu mai simte ca are energia necesara atat la nivel fizic, cat si psihic pentru a gestiona relatia cu acesta.

Iar ca efect, in viata copiilor putem observa o schimbare la nivelul comportamentului, se pot retrage si pot deveni mai anxiosi, iar asta produce o alta amplificare a factorilor de stres pentru parinte. De asemenea copiii pot începe să își arate neliniștea pe care o traiesc pentru ca parintele nu este la fel de conectat si de acordat cu nevoile lor prin tipat, explozii emotionale, tantrumuri, opozitionism, sau alte comportamente prin care sa atragă atentia si sa isi exprime suferința.

Poate aparea regresia , anxietatea, sau dificultati de exprimare, suferinta, depresie, apatie, furie, etc.

Copilul poate suferi abuzuri emotionale, verbale sau chiar fizice, pe langa neglijare.

Copiii neglijați, care nu au o relatie buna cu proprii parinti pot deveni mult mai usor victimele bullying-ului sau al altor manifestari abuzive, sau pot deveni chiar agresori.

Care sunt primii pasi pe care ii poate face un parinte care sufera de burnout pentru a depasi aceasta problema?

Primul si cel mai important pas din punctul meu de vedere este constientizarea, sa realizeze ce li se intampla, sa stie ca situatia prin care trec este dificila pentru ca in viata lor se manifesta simptomele epuizarii.

Apoi au doua cai pe care pot continua; sa faca pasi pentru a-si scădea riscurile sau stresul din viata de zi cu zi, sau/si sa își crească resursele.

Pentru unii primul lucru care este de facut este sa se odihneasca (sa gaseasca solutii pentru a gasi timp pentru ei), sa devina cat mai creativi pentru a gasi momente in care sa isi incarce bateriile.

Un alt lucru pe care il pot face si fara ajutorul unui specialist este de a se conecta cu alti adulti , cu prieteni, sa poata povesti despre ceea ce traiesc, sa creeze acel pod al conexiunii care le lipseste destul de mult parintilor si care ii lasa mai vulnerabili.

A fi in burnout se poate simti ca fiind coplesitor si a incerca sa iesi din acea stare se poate simti si mai coplesitor, de aceea recuperarea este important sa se intample in bucatele mici.

Pot renunta la lucruri care le consuma cea mai mare energie și pot observa ca acele lucruri sunt si cele care le plac mai putin. Sa vada cum pot reduce din a face lucruri care nu le trebuie cu adevărat si care nu le sunt pe plac.

Un alt lucru foarte important de facut pentru a depasi epuizarea este lucrul asupra sentimentului de rusine si de vinovatie ca nu fac suficient ca parinti, ca nu sunt parinti indeajuns de buni si ca se compara cu ceilalti care fac mult mai multe. Sesiunile alături de un psihoterapeut ii pot ajuta pe parinti să lucreze asupra factorilor de risc personali, asupra relației dintre ei si copii și asupra factorilor familiali.

Sa aiba mereu in minte ca printre primii pasi pe care ii pot face este si sa isi creeze resurse, iar pe langa conexiunea cu alti adulti, se pot crea momente de calitate cu copiii prin care sa aducă rasul si relaxarea in viata lor.

Cum ajuta psihoterapia in cazul burnout-ului parental? La ce alte surse de sprijin mai pot apela parintii in aceasta situatie?

Consider ca psihoterapia ajuta foarte mult in acest proces de recuperare, parintele stie ca nu mai este singur pe acest drum, acum are parte de suportul si indrumarea de care are nevoie. Poate lucra asupra factorilor personali, asupra perfecționismului, tiparelor negative de gandire, asupra propriilor probleme emotionale sau de context pe care le au si le împiedica buna functionare. Cu ajutorul psihoterapiei pot avea parte de o ameliorare mult mai rapida a simptomelor burnoutului.

La fel de important este si suportul membrilor familiei si al partenerului bineinteles, insa aici recomand atentie pentru ca am lucrat cu cazuri in care pentru a ajuta mama sa se recupereze, tatal a preluat foarte mult din responsabilitati si a ajuns si el intr-o stare destul de avansata de epuizare.

De aceea, recomand crearea unui sistem de suport pentru intreaga familie, care sa ofere ajutor prin a prelua din responsabilitatile unui parinte si prin activitati specifice de care parintele are nevoie pentru a castiga putin timp pentru sine. (Poate exista un sistem de suport pentru toate familiile, pentru ca stiu ca multi vor spune eu nu am de unde, nu am bunici aproape)

In functie de tabloul simptomatologic al parintelui in cauza, acesta isi poate face un plan de recuperare si va sti ce are nevoie sa faca si cred ca asta cel mai bine o poate face cu ajutorului unui psihoterapeut specializat in aria burnoutului parental.

Ce este bine sa evite parintii (in special proaspetii parinti) pentru a preveni burnout-ul?

Sa evite sa uite de ei si de nevoile lor si sa realizeze cat de multa presiune vine din exterior.

Sa realizeze ca e in regula sa primeasca si sa aiba nevoie de ajutor, asta nu spune despre ei ca nu se descurca, ci ca ceea ce au de facut este un lucru care necesita multa energie, iar perioada de tranzitie dupa aparitia unui copil este o perioada de stres, care in sine presupune sa aiba mai multe resurse pentru a o depasi cu bine.

Sa evite haosul si sa aleaga rutine care sa le sustina propria ingrijire.

Sa evite sa ajunga pana in punctul in care li s-a nascut copilul si ei nu au un sistem intreg de sustinere pe care se pot baza.

Sa evite sa creada ca a fi parinte e ceva ce vine de la sine si ca lucrurile se rezolva atunci (nu zic ca nu se poate intampla asa, dar cel mai probabil vor pasi intr-o noua realitate fara a avea la ei toate resursele necesare pentru a gestiona ceea ce a aparut).

Ce ai spune unui parinte care citeste acest interviu si banuieste ca sufera de burnout parental?

Ca il inteleg, am trecut prin asta, stiu ca este greu, nu este singur cu ceea ce simte. Are nevoie de ajutor, merita sa primeasca ajutor. Tot ceea ce simte nu il face un parinte mai putin bun, mai putin pregatit sau mai putin capabil! Este un parinte la fel de bun, un parinte care din dorinta de a fi cat mai bun pentru propriul copil si de a-i oferi cat mai mult, a ajuns sa se simta epuizat. Exista cai prin care situatia se poate ameliora, tot ce are de facut este sa isi doreasca sa fie mai bine si sa ceara ajutor cand nu mai reuseste sa faca aceste schimbari de unul singur.

Afla mai multe despre burnout parental accesand alina-pop.ro.