Anxietatea la copii
Ce sa spui copilului cand e coplesit de neliniste
Teama, nelinistea, ingrijorarea sunt stari naturale, prin care trecem cu totii, la orice varsta, atunci cand intampinam situatii noi sau dificile. Atunci cand aceste stari apar foarte frecvent sau in legatura cu situatii care nu ne ameninta, sanatatea noastra emotionala are de suferit, aparand ceea ce psihologii numesc tulburari de anxietate. Acestea apar in numar mare si la copii si adolescenti, nu doar la adulti.
Situatii care noua ni se pare a fi obisnuite, pot fi percepute de catre cei mici drept pericole adevarate. Statisticile arata ca 1 din 8 copii sufera de o forma de anxietate, foarte multi copii refuza sa mearga la scoala, nu se implica in activitati sociale sau nu dorm bine noaptea din cauza ingrijorarilor care ii bantuie. In asemenea situatii, parintii ajung sa asiste neputinciosi la suferinta copiilor lor, incercand tot felul de solutii mai mult sau mai putin eficiente.
Ce poti spune copilului atunci cand este coplesit de neliniste:
Evita sa oferi asigurari copilului. Atunci cand cel mic e coplesit de neliniste, si-ar dori sa poata intelege asigurarile pe care i le oferi, insa creierul sau refuza acest lucru. Incearca in schimb metoda „FEEL”:
F- Freeze - Ingheata: ia o pauza si respira impreuna cu copilul tau. Incearca sa respirati rar si adanc.
E- Empathize - Empatizeaza: anxietatea e inspaimantatoare, iar copilul tau are nevoie sa stie ca tu ca adult intelegi acest lucru.
E- Evaluate - Evalueaza: pe masura ce copilul tau incepe sa fie calm, e momentul pentru a cauta solutii.
L- Let go - Lasa sa treaca: renunta la propria vinovatie si frica de a esua ca parinte.
Aminteste-ti ca ingrijorarea este normala si ca toata lumea se ingrijoreaza din cand in cand. Copiii pot ajunge sa creada ca este ceva in neregula cu ei daca se ingrijoreaza, putand ajunge sa dezvolte asa numita anxietate la anxietate (se ingrijoreaza excesiv fiindca se ingrijoreaza). Explica-i faptul ca ingrijorarea este un mecanism de protectie si uneori ne poate fi de mare folos.
Explica-i cum apare starea de neliniste intensa. Desi ingrijorarea sau nelinistea sunt emotii normale, uneori ele devin prea puternice si pot sa ne scape de sub control. Acest lucru se intampla pentru ca gandurile noastre legate de situatia respectiva sunt exagerate. De aceea, propune-i copilului tau sa fie detectiv folosind metoda celor 3 C:
C- catch your toughts- prinde-ti gandurile. Spune-i copilului tau sa isi imagineze ca = gandurile sale plutesc deasupra capului, fiecare intr-un balon. Spune-i sa prinda unul dintre gandurile care il fac sa se ingrijoreze. De exemplu, „O sa uit tot ce am invatat si voi lua o nota mica!”.
C- Collect evidence- aduna dovezi. Acum este etapa in care copilul va gasi dovezi care sustin sau infirma gandul negativ pe care l-a prins mai devreme. O dovada care sustine acest gand poate fi „Am incercat sa repet poezia si am uitat-o.”, iar o dovada care infirma gandul negativ poate fi „Am mai dat teste si am luat calificative/note mari.”
Aceasta etapa il invata pe copil sa nu faca judecati rapide si nici sa se bazeze pe emotii. Emotiile nu sunt fapte.
C- Challenge your thoughts- provoaca-ti gandurile. Gandurile negative pot fi combatute prin alte ganduri. De exemplu, „Nu voi uita ce am invatat daca mai repet de cateva ori si apoi scriu pe hartie ce am invatat.” Incurajeaza-l pe copil sa gaseasca argumente impotriva gandurilor negative.
Permite copilului tau sa se ingrijoreze, in doze mici. Creeaza un ritual zilnic de „Momentul ingrijorarii” care sa dureze 10-15 minute. In acest interval, copilul tau se poate gandi la toate grijile si fricile pe care le are si le poate chiar scrie sau personifica prin diferite desene. Atunci cand timpul s-a scurs, copilul trebuie sa isi ia ramas bun de la ingrijorarile zilei respective.
Ajuta-l sa treaca de la „Ce s-ar intampla daca?” la „Ce se intampla?”. Cercetarile arata ca a-ti ajuta copilul sa se reintoarca in prezent poate reduce tendinta lui de a se proiecta in viitor. Pentru acest lucru sunt foarte utile tehnicile de mindfulness.
Nu il incuraja sa evite tot ceea ce ii cauzeaza anxietate sau neliniste. Imparte o frica mai mare pe care o are copilul, in pasi marunti spre realizarea carora sa se indrepte in timp, prin incercari treptate. Nu il vei ajuta pe copil daca il ajuti sa evite lucrurile care il sperie. Cu rabdare si pasi mici, ajuta-l sa isi infrunte temerile, explicandu-i ca acest lucru face parte din procesul de crestere.
Practica autocompasiunea. Nu esti raspunzator de anxietatea copilului tau. Aceasta apare ca rezultat al interactiunii mai multor factori, insa ceea ce poti sa faci este sa iti ajuti copilul sa o depaseasca.
Daca starile de neliniste exagerata se repeta frecvent si il impiedica pe copil sa invete sau sa incerce lucruri noi, iar solutiile de mai sus nu au efect, este important sa apelezi la ajutorul unui psiholog. Spre deosebire de fricile obisnuite, care se amelioreaza de la sine, problemele de anxietate tind sa se accentueze de-a lungul timpului, insotindu-l pe copil pana in adolescenta si maturitate.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
3 abilitati esentiale pentru rezilienta copiilorRezilienta este o super putere a copiilor care ii ajuta sa faca fata oricaror probleme in viata. Inca din primii ani de viata, ei se vad nevoiti sa rezolve probleme, sa isi gestioneze emotiile si sa isi asume riscuri, de aceea, e important sa incerci ca parinte sa iti ajuti copilul sa isi dezvolte cat de timpuriu rezilienta.
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
Adauga tu primul comentariu: