3 tipuri de gandire care cresc anxietatea parintilor
Anxietatea este considerata a fi una din problemele societatii moderne, iar sursele acesteia sunt tot mai multe in prezent, mai ales in contextul pandemiei Covid-19. In familia moderna, sufera de anxietate nu doar adultii, ci si copiii, uneori fiind nevoie de ajutor specializat pentru a intelege mai bine ce se intampla in mintea acestora. Pe langa sursele externe ce ne pot genera anxietati, stilul de gandire este principalul factor care ne poate accentua anxietatea pana la un nivel la care ne este dificil sa functionam eficient in societate. In ceea ce ii priveste pe parinti, anxietatile pot fi numeroase, legate atat de problemele vietii de adult, de locul de munca, cat si de copii.
Citeste si:
Cum sunt afectati copiii de anxietatea parintilor
Tipare de gandire si comportamente care incurajeaza anxietatea
Iata care sunt 6 tipare de gandire care pot creste anxietatea parintilor si cum anume acestea pot fi inlocuite de un stil de gandire rational, logic si functional:
Vigilenta exagerata sau „Dar daca...”. Este tendinta de a ne concentra atentia pe felurile in care lucrurile pot sa mearga rau. Desi in prezent sa presupunem ca ai stabilitatea locului de munca si cea financiara, incepi sa te gandesti tot mai mult la ce se poate intampla daca iti vei pierde locul de munca sau nu iti vor mai ajunge banii. In privinta copiilor, orice fac acestia pot sa iti trezeasca anxietati anticipand potentiale pericole al caror risc de aparitie este minim (de exemplu, joaca in natura te sperie pentru ca un paianjen ar putea sa il intepe pe copil, iar intepatura s-ar infecta etc.). Parintii care au acest tipar de gandire tind se ingrijoreze in legatura cu orice comportament dificil al copilului („Daca nu ne asculta, o sa ajunga un golan!”) sau prevad esecuri de nedepasit daca copilul face o greseala („Daca ia note mici acum, la liceu o sa ramana repetent!”).
Cum sa reduci vigilenta exagerata: Incearca sa observi cand gandurile de acest tip incep sa apara in mintea ta si sa te relaxezi. In acele momente, incearca sa iti readuci atentia catre simturile tale, in prezent. Incearca sa privesti cu atentie in jur, sa asculti cu atentie sau sa inspiri aer adanc in piept. De asemenea, incearca sa vezi lucrurile care iti trezesc ingrijorarea dintr-o perspectiva mai putin tematoare. De exemplu, daca interactiunea copilului tau cu un caine in parc te sperie, incearca sa iti concentrezi atentia asupra semnalelor prietenoase ale animalului (da din coada, este jucaus etc.), daca acestea exista.
Interpretarea situatiilor ambigue ca fiind amenintatoare. Deseori, ne confruntam cu informatii incomplete, pe care tindem sa le interpretam in functie de tiparele de gandire. De exemplu, un apel pierdut din partea dirigintelui copilului te poate duce cu gandul numai la lucruri rele ce s-ar fi putut intampla. Daca copilul nu raspunde la telefon, poti crede ca i s-a intamplat ceva rau. Aceasta tendinta ne poate afecta si relatiile sociale, cand interpretam comportamentele neutre ale altor persoane ca fiind agresive – de exemplu, daca un coleg este mai tacut, putem crede ca este suparat pe noi, cand de fapt ar putea avea alte motive pentru care nu este comunicativ.
Cum sa reduci aceasta tendinta: Fa eforturi constiente pentru a lua in calcul toate posibilele semnificatii ale unei situatii, nu doar pe cele negative. Fa un pas in spate si priveste in ansamblu, intreaga situatie. Anxietatea tinde sa ii determine pe oameni sa vada doar partile amenintatoare. Evita sa iei o decizie pana nu ai mai multe informatii. De asemenea, daca simti ca incepi sa te ingrijorezi inainte sa ai toate informatiile necesare, aminteste-ti ca inca nu stii daca ai sau nu un motiv de teama.
Evitarea situatiilor care te sperie. Cand nu reusim sa tinem in frau tendintele descrise mai sus, anxietatea pe care o simtim poate ajunge la un nivel suficient de ridicat incat sa ne determine sa evitam o multime de situatii care ne sperie. De exemplu, amani o vizita la medic pentru ca esti convins ca vei primi o veste rea (desi tocmai acest motiv ar trebui sa te faca sa nu amani), eviti sa il inscrii pe copil la un curs de teatru pentru ca te temi ca este prea timid pentru a face fata acestuia sau nu suni inapoi profesorul copilului, desi trebuie sa vorbiti despre pregatirea lui pentru examene. Tendinta de a evita situatiile care ne sperie este problematica pentru ca devine usor un obicei.
Cum sa gestionezi tendintele de evitare: Nu incerca sa rezolvi dintr-o data problema pe care o eviti, ci imparte solutia in pasi extrem de simpli, care, luati separat, nu au de ce sa te ingrijoreze. Ii vei oferi astfel copilului tau un model de actiune pentru situatiile care il sperie, dar pe care este bine sa le infrunte.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum putem preveni intensificarea conflictelorConflictele si neintelegerile sunt parte din viata de zi cu zi intre-un cuplu, insa indiferent care ar fi motivele ce stau la baza, important este sa reusim sa gasim solutii impreuna.
-
Ce inseamna inflorirea psihologica si cum o putem incurajaConceptul de ”inflorire psihologica” este unul multidimensional, propus de psihologia pozitiva in care se pune accent pe dobandirea fericirii si a starii de bine, a satisfactiei cu viata, a avea sanatate fizica si mentala, un sens si o semnificatie in viata, caracter si virtuti si relatii sociale aarmonioase.
-
Semne care indica faptul ca esti un parinte inteligent emotionalCine sunt parintii ideali? Exista o multime de carti si articole despre cum sa devii un parinte mai bun, iar toate resursele pe care le gasesti au in comun inteligenta emotionala. A creste copii inteligenti emotional incepe cu a fi un parinte inteligent emotional.
Adauga tu primul comentariu: